Este o lume în care Volatilitatea (eng. Volatility), Incertitudinea (eng. Uncertainty), Complexitate (eng. Complexity) și Ambiguitatea (eng. Ambiguity) sunt cei mai importanți factori care influențează orice plan de activitate. Provocarea cu care ne luptăm este neașteptată sau instabilă și va avea o durată necunoscută de timp. O schimbare este întotdeauna posibilă, dar nu este un dat și nu avem suficiente informații pentru a înțelege cauza și efectul. Situația are multe părți și variabile interconectate. Unele informații sunt previzibile, dar unele sunt covârșitor complexe. Unele relații cauzale sunt neclare. Nu există precedente în a rezolva cazul. Ne confruntăm cu foarte multe necunoscute. Acum trebuie să lucrăm altfel decât în situațiile predictibile, deci cu o mentalitate nouă. Avem nevoie de noi reguli.

Citește mai mult: Profesor în lumea VUCA. Inițiere și dezvoltare profesională

Generația actuală de elevi, numită și generația Z, preferă graficele/imaginea video/mesajul audio în locul textului, este multi-tasking, vrea rezultate imediate și recompense/recunoaștere pentru ceea ce fac. Elevii preferă dispozitivele cu ecran tactic, interactivitatea digitală și experimentul demonstrativ,  în locul pixului și hârtiei.

De ce este așa? Ei s-au născut în epoca în care calculatorul nu mai este o curiozitate, nici jocurile nu sunt ceva care să-i țină în fața calculatorului prea mult timp. Ei sunt dinamici, curioși, ușor de prins în trasee digitale din cele mai "periculoase". Dacă experimentul demonstrativ a fost redefinit de "gamification", interactivitatea nu mai este bilaterală și sincronă, ci asincronă și multilaterală prin intermediul platformelor cloud de socializare, ei caută "graalul" noului mileniu. Ei consideră tehnologia ca fiind "arma"  de bază în realizarea obiectivelor. Care obiective? Dacă un obiectiv nu este atins repede, ei îl vor redefini. Nu au timp de "povești", ci de rezultate. Pe ei îi interesează "produsul", nu detaliile despre ciclul de viață al produsului. De îndată ce produsul și-a făcut treaba, el poate fi "aruncat"; un alt produs va fi căutat ș.a.m.d.

Citește mai mult: Bune practici de lucru în clasele cu elevi Z

CHESTIONARE PENTRU ELEVI,  DIRIGINȚI ȘI  PĂRINȚI

    Faptul că problema absenteismului a intrat pe lista priorităţilor la nivel naţional subliniază nu numai importanţa acordată problemei, ci şi dimensiunea fenomenului şi complexitatea lui.

   Perspectiva asupra problemei propusă prin Legea Educaţiei Naţionale şi măsurile introduse la nivel naţional trebuie completate şi echilibrate de o bună cunoaştere a fenomenului absenteismului din fiecare şcoală.

  Cultura organizaţiei şi specificitatea mediului social extern şcolii fac ca acest fenomen să dobândească trăsături distincte de la o şcoală la alta.

Etapele de realizare a analizei:

- elaborarea chestionarelor (sau adaptarea celor propuse)

- aplicarea chestionarelor pentru elevi (fie tuturor elevilor, fie unui grup selectat din fiecare clasă),

 -aplicarea chestionarelor pentru părinţi (fie tuturor părinţilor, cu ocazia şedinţei cu părinţii, fie unui grup selectat din fiecare clasă),

-aplicarea chestionarelor pentru profesorii diriginţi (dacă se doreşte, se poate aplica un chestionar şi unor profesori care nu sunt diriginţi)

 - centralizarea rezultatelor

Citește mai mult: BUNE PRACTICI PRIVIND CUNOAȘTEREA CAUZELOR ABSENTEISMULUI

 - Introducere -

Rezumat

            În cadrul a două materiale elaborate şi postate anterior în baza de date online de bune practici[1] din cadrul proiectului ProForm - PROfesionalizarea cadrelor didactice prin FORMare continuă - POCU/73/6/6/108182, am prezentat un Ghid de educaţie incluzivă pentru profesionişti. În prezentul material se propune prezentarea unui Ghid de educaţie incluzivă pentru familie, ca instrument de lucru în unităţile şcolare în vederea unei mai bune abordări a procesului educaţional.

Context

Contextul BP identificate se situează la nivelul rezultatelor atinse în cadrul proiectului „Parteneriatul familiilor / părinţilor pentru educaţie incluzivă”, finanţat de Comisia Europeană prin programul Grundtvig (2009-2011). Proiectul a fost implementat de către şase parteneri, respectiv: Alliance for Inclusive Education (UK), APFAssociation des Paralyses de France (Franţa), UNAPEI (Franţa), Associazione DarVoce (Italia), Asociaţia RENINCO (România), Sjalfsbjörg ISF (Islanda). Proiectul a avut ca scop o analiză a educaţiei incluzive din cele 5 ţări de origine ale partenerilor, respectiv Franţa, Italia, Islanda, Marea Britanie şi România. Conform autorilor materialului de referinţă[2], analiza s-a realizat împreună cu profesionişti şi cu membri ai unor familii care sunt părinţi de copii cu dizabilităţi pentru observarea posibilităţilor existente la nivelul învăţământului obişnuit în fiecare ţară, ca experienţe şi moduri de abordare şi gândire în vederea identificării unor exemple de bună pratică în educaţia incluzivă.

Citește mai mult: Ghid de educaţie incluzivă pentru familie