Aplicarea modelului ADDIE in dezvoltarea cursurilor la decizia școlii

ADDIE este un acronim referitor la cele cinci faze majore care cuprind procesul generic de proiectare a materialelor de instruire: analiza, proiectarea, dezvoltarea, implementarea și evaluarea.

Modelul ADDIE este cel mai utilizat model și a apărut la sfârșitul anilor '60. A fost în general cunoscut ca SAT, iar mai târziu ca ISD. Folosirea acronimului ADDIE este de dată mai recentă.
Modelul ADDIE este compus din cinci faze.

Faza de analiză definește ce trebuie pregătit. Apoi este conceput un proiect pentru a răspunde acestei nevoi. Numai după finalizarea proiectului sunt elaborate materialele instructive. În timpul dezvoltării se efectuează încercări individuale și de grup ale materialelor. Rezultatele sunt iterate înapoi în proiectare și dezvoltare. Evaluarea este o caracteristică centrală a ISD și se realizează în fiecare

Etapa 1: Analiză - Determinați dacă formarea este soluția potrivită; dacă este cazul, definiți cerințele de formare.
Etapa 2: Proiectare - Definirea obiectivelor, proiectarea programului de instruire și selectarea metodelor de instruire și a mijloacelor de informare în masă.
Etapa 3: Dezvoltare - Dezvoltați toate materialele de instruire în conformitate cu proiectul. Desfășurați cursuri pilot de formare. Rafinați cursul, dacă este necesar.
Etapa 4: Implementare - Implementați instruirea, evaluați și perfecționați.
Etapa 5: Evaluare - Efectuată în timpul dezvoltării, în timpul implementării, imediat după formare și după șase luni sau mai mult de la cursul pilot.

Primul pas în procesul de analiză este de a decide dacă o problemă poate fi rezolvată prin instruire, prin efectuarea unei evaluări a nevoilor. O evaluare a nevoilor este procesul de identificare a problemelor și a cauzelor acestora, apoi găsirea soluțiilor la aceste probleme. Este important să distingem între nevoia reală și nevoia percepută, care poate fi rezolvată prin intervenție de instruire. În cele mai multe cazuri, diferența dintre ceea ce știe elevul și ceea ce trebuie să știe cursantul este diferența de cunoștințe, care determină necesitatea intervenției de instruire / formare pentru a "depăși" diferența. Pe baza diferenței de cunoștințe / competență pe care o identificați, dezvoltați apoi obiectivele de instruire care creează fundamentul modulului dvs. de învățare. Din obiectivele dvs. veți dezvolta conținutul și strategiile de instruire pentru a facilita transferul învățării pentru a "depăși" diferența de cunoștințe, precum și evaluarea elevilor pentru a măsura atingerea obiectivelor de învățare.

În faza de proiectare sunt dezvoltate obiectivele de învățare, activitățile de învățare a strategiilor de învățare, selecția materialelor multimedia etc. Prima activitate în faza de proiectare este de a dezvolta obiective pentru sarcinile care au fost identificate ca nevoi de instruire în faza de analiză. În timpul analizei de învățare, sarcinile sunt clasificate în tipuri de rezultate ale învățării. Atunci când dezvoltăm obiectivele instructive, este important ca acestea să fie în concordanță cu nevoile de instruire prezentate în conceptul general al sistemului. În această fază, sunt concepute strategii instructive și cognitive. Strategiile cognitive sunt activități mentale efectuate de cursant, iar sarcina profesorilor / formatorilor / instructorilor de proiectare este de a planifica instruirea astfel încât elevul să poată folosi una sau mai multe strategii cognitive pentru a procesa mental conținutul și a învăța materialul predat.

Faza de dezvoltare are ca rezultat produsele pentru predare/învățare care sunt gata de prezentat grupului țintă. Această fază implică crearea efectivă a tuturor rezultatelor, de exemplu, materiale tipărite, instrumente de suport electronic de învățare (PowerPoint) și alte materiale suport pentru învățare.

Responsabilitățile principale ale fazei de implementare sunt furnizarea susținută și eficientă a suportului pentru învățare către publicul țintă, întreținerea resurselor și înregistrărilor și gestionarea continuă a sistemului de învățare.

Evaluarea este integrată în fiecare activitate a procesului de instruire. Începe în etapa de planificare cu elaborarea unui plan de evaluare și continuă pentru ciclul de viață al sistemului de formare. Scopul evaluării este îmbunătățirea continuă a fazei de evaluare a calității sistemului de instruire constând în evaluarea formativă, evaluarea sumativă și evaluarea operațională.

A  măsura  randamentul  instruirii  inseamnă  a  transmite  în  cifre  și  /  sau  calificative judecățile de valoare la care ajunge cadrul didactic in urma analizei efectuate (potrivit unor  criterii  de  evaluare)  asupra  răspunsului,  (prezentarii  si/sau  comportamentului) subiectului  examinat.  Ca  urmare,  s-au  stabilit  principii  (norme  generale)  care  sa orienteze cadrul didactic in desfasurarea activitatii de verificare si evaluare : cunoasterea,   verificarea   si   evaluarea   continuă,   planificată   si   sistematică   a rezultatelor instruirii; urmărirea progresului care trebuie sa aiba ca baza obiectivele instruirii (generale si / sau specifice );  în cunoasterea si evaluarea nivelului grupului instruit se vor folosi diverse forme si tehnici docimologice constituite intr-un sistem (examinarea scrisa / orala; frontala / individuala); evaluarea trebuie sa fie obiectiva, principiala. Acest principiu impune mentinerea unui  echilibru  judicios  intre  probele  grele  si  cele  usoare,  intre  exigenta  si indulgenta.

Donald Kirkpatrick a dezvoltat unmodel de evaluare a programelor de instruire in anii 1950. Modelul a fost publicat initial in 1959 in Journal of American Society of Training Directors, iar apoi prezentat in cartea sa, “Evaluating Training Programs” in 1975. Modelul celor 4 niveluri este cea mai recunoscuta metoda de evaluare a eficientei programelor de training si invatare folosita de organizatii, iar in prezent este considerata un standard.

Rezultatele evaluării sunt utile în a constata dacă obiectivele au fost îndeplinite sau nu, dacă investiţiile au fost făcute cu succes, iar prin intermediul feedback-ului primit în urma evaluării, programele de instruire pot fi îmbunătăţite în permanenţă.

Bibliografie

1. ADDIE Timeline (2014). http://www.nwlink.com/~donclark/history_isd/addie.html

2. Kirkpatrick's Four Level Evaluation Model (2012). http://www.nwlink.com/~donclark/hrd/isd/kirkpatrick.html

3. Lee, William W., & Owens, Diana L. (2004). Multimedia Based Instructional Design (2nd ed). San Fran-cisco.

4. CRIPS. Evaluarea cursantilor si a programului de formare, http://www.cvr-trainer.crips.ro/doc/Formarea%20adultilor_Evaluarea%20formarii.pdf.