- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
- Introducere -
Rezumat
Ulterior unui proces de consultare şi analiză între mai multe organizaţii din diverse state membre ale UE a rezultat un Ghid de educaţie incluzivă pentru profesionişti, document care transpune rezultatele proiectului raportat la obiectivele acestuia, respectiv „crearea de oportunităţi pentru profesionişti de a se întâlni şi a lucra împreună cu persoane cu dizabilităţi, care se află în proces de învăţare, şi cu familiile acestora pentru a putea înţelege mai bine practicile de educaţie incluzivă din mai multe ţări; care sunt barierele; şi cum să identifice soluţii pentru a face din educaţia incluzivă o realitate pentru TOŢI.”[1]
Citește mai mult: Ghid de educaţie incluzivă pentru profesionişti
1. Introducere
Educaţia s-a folosit de oportunitatea oferită de TIC pentru a-şi regândi modalitatea de furnizare a conţinuturilor educaţionale într-o manieră care să îmbunătăţească performanţele elevilor/cursanților fără costuri excesive pentru sistem.
Pentru consilier, TIC permite urmărirea parcursului şi a progreselor fiecărui elev/cursant şi îi oferă posibilitatea de a furniza informaţiile pertinente la momentul potrivit. În măsura în care interacţiunea consiliatului cu diversele instrumente TIC poate fi anticipată, ele pot fi adaptate să ofere informaţii şi servicii bine ţintite.
Prin intermediul noilor tehnologii se urmăreşte şi promovarea autonomiei consiliaților, care sunt încurajaţi să se folosească de instrumentele puse la dispoziţie pentru a-şi planifica şi monitoriza parcursul educaţional şi de carieră.
Citește mai mult: Bune practici de consiliere prin utilizarea noilor tehnologii
1. Introducere
Dezvoltarea personală și profesională a actorilor implicați în procesul educațional presupune multiple acțiuni care pot fi susținute urmărind modelul Triple Helix [3, 4], un model de inovare care presupune interacțiuni multiple individ - școală - comunitate, respectiv instituție, sistem economic, guvern.
Orice plan de acțiune privind educaţia şi formarea profesională pleacă de la identificarea nevoilor proprii de dezvoltare personală și profesională, identificarea oportunităților oferite de școală precum și de susținerea comunității locale în atingerea obiectivelor.
Partea I
1. Câte ceva despre învățarea de tip vechi
Învățarea este un proces natural fără de care ființa umană nu ar putea supraviețui. Copilul întrece orice adult când este vorba să se confrunte cu noul, să-l examineze,să și-l însușească. De acest aspect trebuie să țină cont în permanență cadrele didactice – și să se perfecționeze în permanență pentru a stimula creativitatea și încrederea de sine la elevi.
Copii sunt lacomi de noutate, totul îi fascinează, vor să afle totul, să înțeleagă totul – învață cu rapiditate să-și coordoneze mișcările – jocul cu coarda, cu mingea, mersul pe bicicletă, etc. Din acest motiv este bine să fie în permanență incluse în program jocuri de mișcare și îndemânare.
Ca urmare a dezvoltării tehnologiilor de acces (TA) bazate pe tehnologii informatice și de comunicații, a devenit posibil ca absolvenții învățământului preuniversitar, dar și universitar, precum și absolvenții unor programe de formare să aibă anumite ocupații care înainte erau valabile doar pentru cei fără deficiențe de vedere. Mai precis, TA are următoarele contribuții [1]:
• facilitează persoanei cu deficienţă de vedere accesul la informaţia la care anterior nu avea acces independent;
• permite formarea de noi abilităţi de natură să faciliteze integrarea socială şi profesională;
• permite efectuarea de sarcini, relativ independent şi într-un ritm asemănător cu al unei persoane fără deficienţe;
• oferă suport în activităţile educaţionale şi în interacţiunile sociale.
Citește mai mult: Bune practici în orientarea școlară a elevilor cu deficiențe de vedere