Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate

 

1. Introducere

 

TIC (Tehnologia Informației și a Comunicațiilor) poate fi folosită ca mijloc de a rezolva anumite cerinţe prin care elevii explorează mediul informațional și dobândesc anumite abilităţi. Astfel, procesul de învăţare devine din ce în ce mai personalizat, individualizat şi centrat pe necesitățile elevului. TIC promovează accesul fizic la resurse, crește motivația, facilitează colaborarea, dar ce este cel mai important, TIC îmbunătățește calitatea vieții elevului. Explorarea tehnologiilor informatice specifice și deprinderea utilizării și promovării acestora în rândul elevilor cu cerințe speciale trebuie să facă parte din planul de dezvoltare profesională pentru orice cadru didactic.  

 

 Partea I

  1. Înzestrați cu capacitatea de a comunica

Copii sunt născuți cu capacitatea de a percepe dragostea mamei și a-i răspunde. Comunicarea este caracteristica esențială a întregului univers, iar pentru oameni reprezintă o bază a existenței ființei umane. Ființa umană este creată pentru comunicare. Comunicarea începe pentru copii încă din uter și capacitatea lor de a percepe ceea ce se comunică și de a comunica se dezvoltă cu vârsta . În primii ani de viață se formează fundația de la care pornește evoluția emoțională a persoanei. De aceste aspecte trebuie să țină cont cadrele didactice din învățământul primar, educatorii și învățătorii care predau în clasele inclusive. O radiografie a familiei din care provin elevii le permite să găsească pârghiile de comunicare cu elevii. Copii răspund spontan la gesturile de blândețe, dragoste, bucurie, dar în aceeași măsură se închid atunci când adulții se poartă cu răceală și indiferență. Nu este nevoie de raționamente speciale pentru a putea stabili o formă de comunicare în clasă. Este nevoie de de onestitate, de sinceritate, și, nu în ultimul rând de disponibilitate.

- direcţii şi linii de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar -

- 3 -

Rezumat

            Se continuă materialele elaborate pe această temă, în lunile august-septembrie 2018, prin prezentarea altor linii de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar identificate în literatura de specialitate.

Este abordat abandonul şcolar, din perspectiva direcţiilor şi liniilor de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar, conform practicilor identificate în diverse materiale din literatura de specialitate.

Prezentul material continuă prezentarea bunelor practici în ceea ce priveşte abordarea abandonului şcolar, demers iniţiat prin materialul „Abandonul şcolar - cauze şi posibile măsuri de prevenire şi/sau combatere -”[1].

                 Incluziunea copiilor cu CES in programul școlii este facilitată de realizarea parteneriatului intre părinţi şi școala.

Părinţii sunt parteneri in educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copilul lor, ei furnizând informaţiii despre specificul dizabilităţii școlarului, precum şi date despre contextul de dezvoltare a acestuia. Părinţii informează şi despre factorii de influenţă negative care ar trebui evitaţi (fobii, neplăceri, stresuri, stimuli negativi, care determină inhibarea/izolarea copiilor etc.). Ei sunt persoanele care cunosc cel mai bine copilul şi constituie o bună sursă de consultanţă pentru cei care lucrează cu copiii lor (cadre didactice, specialişti –medici, kinetoterapeuţi, defectologi, ergoterapeuţi etc.) şi sunt principalii susţinători ai copilului.

Părinţii trebuie să se implice în activitatea copilului în afara casei şi să-i încurajeze şi pe ceilalţi părinţi să se alăture.

- direcţii şi linii de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar -

- 2 -

Rezumat

            Se continuă primul material elaborat pe această temă, în luna august 2018, prin prezentarea altor linii de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar identificate în literatura de specialitate.

Este abordat abandonul şcolar, din perspectiva direcţiilor şi liniilor de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar, conform practicilor identificate în diverse materiale din literatura de specialitate.

Prezentul material continuă prezentarea bunelor practici în ceea ce priveşte abordarea abandonului şcolar, demers iniţiat prin materialul „Abandonul şcolar - cauze şi posibile măsuri de prevenire şi/sau combatere -”[1].