PRINCIPALELE VALORI

Acestea sunt principiile fundamentale pentru un sistem de educaţie care salută şi primeşte pe

toţi cei care învaţă, indiferent de diferenţe şi stil de învăţare. Aceste valori sunt punctul de

plecare pentru orice sistem de educaţie care este incluziv şi accesibil pentru toţi.

CATEGORII

EXEMPLE DIN TIMPUL

VIZITELOR

PUNCTE FORTE

Diversitatea îmbogăţeşte şi consolidează toate comunităţile

Primire pozitivă pentru toate culturile, copiii şi familii (UK)

Sistemul de învăţământ este ajustat la potenţialul copiilor.

Stilurile de învăţare şi realizările diferite ale tuturor celor care învaţă sunt valorizate, respectate şi apreciate în mod egal de societate

Planuri educaţionale individuale pentru toţi copiii (Italia)

Diferenţierea curriculumului şi a învăţării: curriculumul încurajează învăţarea eficientă.

Angajare pentru împuternicirea elevului şi a sprijinului de la egal la egal.

Toţi cei care învaţă trebuie să aibă posibilitatea de a-şi realiza potenţialul maxim posibil prin considerarea cerinţelor şi nevoilor individuale

Sprijinul este garantat şi susţinut cu resursele necesare pe toată durata experienţei de învăţare.

Toţi cei care învaţă au nevoie de prietenia şi sprijinul celor de aceeaşi vârstă cu ei.

Accesibilitatea mediului şi a şcolii: abordare ecologică, spirit de comunitate incluzivă spirit (Islanda)

Şcolile care sunt angajate ecologic – se concentrează pe lumea naturală şi pe viaţa comunităţii.

Toţi copiii şi tinerii trebuie să fie educaţi împreună, în comunitate, în condiţii de egalitate.

Educaţia incluzivă este incompatibilă cu unităţile segregate, fie ele din sau din afara sistemului de învăţământ obişnuit.

LEGISLAŢIE, POLITICI ŞI OBLIGAŢII

Această secţiune evidenţiază cadrul legal şi de politici care acţionează în progresarea către un sistem educaţional care este incluziv pentru persoanele cu dizabilităţi aflate în proces de educaţie. Legislaţia sau politicile pot fi naţionale şi locale, aplicabile agenţiilor naţionale (de exemplu, guvern, autorităţi locale, municipalităţi) sau furnizorilor de educaţie (de exemplu, şcoli sau universităţi) sau profesioniştilor din educaţie (de exemplu, profesori, personal de sprijin, profesionişti în domeniul psihosocial).

CATEGORII

EXEMPLE DIN TIMPUL

VIZITELOR

PUNCTE FORTE

Convenţia ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi (toate ţările)

Proces de monitorizare a legislaţiei în conformitate cu noile cerinţe, provocări şi evoluţii (Islanda)

Cadrul de progres, măsurabil şi de responsabilitate la nivel internaţional.

Profesioniştii se pot implica prin prezentarea unui raport de progres pe baza prevederilor Articolului 24 către Comitetul de monitorizare al UNCRPD.

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (toate ţările)

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului este afişată pe perete în fiecare şcoală (Islanda)

Afişe cu mesajul „Ceva pentru fiecare” se află peste tot în şcoală (Marea Britanie)

Copiii şi personalul ajung să cunoască cultura drepturilor fundamentale ale omului, ceea ce duce la aspiraţii mai înalte şi incluziune pentru toţi.

Legile naţionale

Legea educaţiei incluzive încă din 1977, a însemnat sfârşitul şcolii speciale (Italia)

Legea egalităţii din 2010 (Marea Britanie)

Decret conform căruia sistemul de educaţie trebuie să colaboreze cu alţi parteneri pentru a se îndrepta către incluziune. (Franţa)

Din textul Decretului s-au eliminat cuvintele „integrare" şi „educaţie specializată " (Franţa)

Existenţa unui coordonator pentru Cerinţele educaţionale speciale în fiecare şcoală este o cerinţă a Codului de practică educaţională (Marea Britanie)

Închiderea şcolilor, claselor şi a programele segregate.

Fondurile se pot combina pentru a construi capacitatea şcolilor şi instituţiilor de învăţământ obişnuite.

Colaborarea dintre parteneri creşte încrederea şi realizează schimb de cunoştinţe şi abilităţi între profesionişti.

Claritatea prevederilor cuprinse în lege încurajează furnizorii de educaţie să dezvolte tipul corect de practică educaţională astfel încât integrarea să se transforme în incluziune.

Rolul specializat al acestuia în şcoală

către incluziune sprijină dezvoltarea de bune practici şi o concentrare pe informaţie şi cunoştinţe.

2011 – Legea educaţiei promovează cerinţa către şcoli de a asigura curriculum individualizat (România)

Decizii cu grad mare de autonomie

luate de şcoli în ceea ce priveşte

fondurile, curriculum-ul şi viziunea

(Marea Britanie)

Instruire concentrată pentru profesori: modul obligatoriu de 30 de ore pentru toţi profesorii, care are ca scop încurajarea unei culturi de aspiraţie şi încredere atunci când se predă la un grup format dintr-o diversitate de elevi.

Cerinţa legală de a face mediul mai accesibil – sală de clasă izolată fonic într-o şcoală resursă pentru copiii surzi – mingii de tenis puse pe capetele picioarelor scaunelor. (Islanda)

Uniforma şcolară echivalează cu sentimentul de apartenenţă (UK, România)

Un curriculum individualizat bazat pe progresul personal permite crearea unui cadru flexibil pentru învăţare.

Şcolile sunt mai flexibile în ceea cepriveşte practicile şi politicile lor de incluziune – totuşi, este important ca această flexibilitate să se asigure în contextul egalităţii de şanse şi a drepturilor omului.

Şcoala decide modul de organizare şi de abordare a modalităţilor de predare.

Instruire pentru profesori concentratăpe metode de predare incluzive care conferă profesorilor încrederea şi cunoştinţele de care au nevoie pentru a-şi adapta practica predării în funcţie de diversitatea elevilor.

Cerinţă legală cu privire la accesibilitate – încurajează practica incluzivă.

Cultură a respectului pentru educaţie la nivel naţional.

Incluziunea deplină / totală în şcoală înseamnă viaţă.

CONDUCERE ŞI CONVINGERE

Prezenta secţiune se concentrează pe rolul pe care conducerea şi de convingerea îl au în a progresa către educaţia incluzivă. Conducerea poate veni din partea unor persoane individuale, de exemplu, persoane cu dizabilităţi (de toate vârstele), membri ai familiilor acestora sau profesionişti care lucrează în domeniul educaţiei. Iniţiativa conducerii poate veni şi din partea organizaţiilor, care sunt furnizori de educaţie sau a agenţiilor, care stabilesc politicile şi practicile.

Convingerea este o activitate realizată de persoane individuale şi organizaţii, aflate în poziţii de conducere şi înseamnă munca pe care acestea o fac pentru a-i încuraja pe ceilalţi să aibă aspiraţii legate de ceea ce este posibil pentru persoanele cu dizabilităţi care învaţă.

CATEGORII

EXEMPLE DIN TIMPUL

VIZITELOR

PUNCTE FORTE

Persoanele cu dizabilităţi în poziţie de lideri

Organizaţii ale persoanelor cu dizabilităţi şi alte organizaţii aliate se află în fruntea muncii de promovare a incluziunii în fiecare ţară (toate ţările)

Schimbarea sistemului este condusă de oamenii care sunt beneficiari ai incluziunii pe termen lung.

ONG-urile în poziţie de lideri

Partenerii din proiect şi-au asumat un nou angajament de promovare a incluziunii (Franţa)

Dimensiunea şi puterea asociaţiei naţionale (Franţa, România)

Colaborarea cu aliaţi adaugă tărie mişcării pentru schimbare – conlucrarea creşte nivelul de încredere şi de aspiraţie pentru ceea ce este posibil.

Şcoala în poziţie de lider

Reţeaua de directori de şcoli pentru incluziune (Marea Britanie)

Angajament de a exprima punctele de vedere ale copiilor din şcoală (Islanda, Marea Britanie, Franţa)

Încredere mai mare a membrilor colectivului didactic de a lucra cu metode ale educaţiei incluzive.

Directorii sunt mai conştienţi în ceea ce priveşte rolul lor.

Profesorii gândesc dincolo de sistemul de învăţământ; creativitate a profesorilor; actori ai propriei autonomii.

Părinţii în poziţie de lideri

Părinţii conduc asociaţii pentru a promova punctele de vedere / vocea familiilor (Marea Britanie, Franţa, Islanda,

Italia)

Nivel ridicat de implicare a părinţilor şi conducere radicală din partea acestora.

Profesioniştii în poziţie de lideri

Existenţa unui coordonator pentru Cerinţele educaţionale speciale în fiecare şcoală este o cerinţă a Codului de practică educaţională (Marea Britanie)

Centrele de cercetare universitare influenţează politicile de incluziune (Islanda)

Sistem de educaţie centrat pe copil - vocile celor tineri sunt valorizate / tinerii sunt în poziţie de lideri – angajamentul pentru învăţare democratică oglindeşte angajamentul ţării respective.

Profesioniştii beneficiază în egală măsură de „ceea ce funcţionează” pentru a-şi dezvolta propria practică incluzivă.

EMPATIE ŞI ÎNŢELEGERE

Această secţiune se concentrează pe schimbarea care este necesară atât la nivel individual, cât şi la nivel de cultură în cadrul organizaţiilor şi agenţiilor. Este schimbarea de atitudine, gândire şi comportament a persoanelor individuale şi a organizaţiilor care va crea trecerea de paradigmă necesară pentru a facilita educaţia incluzivă.

CATEGORII

EXEMPLE DIN TIMPUL

VIZITELOR

PUNCTE FORTE

Etosul şcolii

Etos al şcolii bazat pe a saluta şi primi toate tipurile de diversităţi (Franţa, Marea Britanie, România, Italia)

Atitudine deschisă a profesorilor (România)

Abordarea „ce poate face” a profesorilor şi a personalului de sprijin (Marea Britanie)

Revoluţia, nu evoluţia conduce la schimbarea sistemului (Italia, România)

Abordare prin non-discriminare şi egalitate, susţinută de sistemul legislativ (Marea Britanie)

Etos al şcolii întemeiat pe a munci, a se juca şi a trăi împreună încurajează empatia şi înţelegerea (Italia, Marea Britanie)

Adaptarea regulilor astfel încât oricine să reuşească (Italia)

Recunoaşterea „talentelor“ fiecărui copil – toţi copiii sunt valorizaţi în mod egal (Marea Britanie, Islanda)

Continuitatea educaţiei înseamnă trecere reuşită la viaţa de adult (de la 6 la 16 ani) (Islanda)

Grupuri de discuţie conduse de elevi, create în şcoală pe diverse teme – abordare holistică a educaţiei (Marea Britanie)

Incluziunea copiilor din diverse culturi / medii atrage după sine schimbări la nivelul societăţii largi.

Prezenţa educaţiei incluzive duce la o cultură a schimburilor şi la o deschidere către ceilalţi.

Comunitatea sprijină dezvoltarea individului, de exemplu, colaborarea după programul de şcoală – învăţare pentru viaţă în comunitate, colaborare cu servicii locale.

Elevii sunt ascultaţi de către profesori în ceea ce priveşte planul lor individual de învăţare.

Cultură a respectului între elevi şi cadrele didactice.

Atitudine deschisă, fără a judeca „comportamentul”.

Astfel de atitudini încurajează sprijinul de la egal la egal (de la elev la elev) şi prieteniile puternice.

SW

Durata variabilă a zilei de şcoală creează cel mai bun mediu de învăţare pentru copii.

Această abordare încurajează sentimentul de parteneriat şi respect reciproc între profesor şi cel care învaţă.

REZOLVAREA DE PROBLEME ŞI SOLUŢII PRACTICE

Profesioniştii doresc şi au nevoie de exemple practice care funcţionează în ceea ce priveşte incluziunea persoanelor cu dizabilităţi în şcoală şi universităţi. Această secţiune identifică exemple practice pe care profesioniştii le-au văzut în timpul vizitelor în Franţa, Italia, România, Islanda şi Marea Britanie.

CATEGORII

EXEMPLE DIN TIMPUL

VIZITELOR

PUNCTE FORTE

Construirea de relaţii

Banca prieteniei din Marea Britanie care încurajează construirea intenţionată de relaţii între tineri (Marea Britanie)

Copiii dezvoltă o înţelegere a rolului pe care îl au în a-i sprijini pe ceilalţi.

Relaţia de prietenie creşte încrederea care, la rândul ei, intensifică dorinţa de a învăţa.

Învăţare eficientă / efectivă

Învăţarea se îmbunătăţeşte dacă sunt încurajate interesele individului (Islanda)

Diferenţiere adecvată la nivel de curriculum (Marea Britanie)

Învăţarea măsurată pe baza progresului individual şi nu pe baza unor măsuri standardizate (Islanda)

Copiii învaţă mult mai eficient dacă interesele lor sunt recunoscute şi valorizate.

Recunoaşterea şi sprijinirea stilurilor diferite de învăţare permit copiilor cu dizabilităţi să participe mai eficient.

Metodele flexibile de măsurare a progresului sprijină incluziunea persoanelor cu dizabilităţi care învaţă pentru că nu se măsoară pe baza unor norme aplicate celor fără dizabilităţi.

Predare flexibilă

Profesorul / elevul se întâlnesc săptămânal pentru a evalua nevoile de învăţare (Islanda)

Echilibru între numărul de profesori bărbaţi şi profesori femei din şcoală, la toate nivelurile. (Franţa)

Valoare egală acordată disciplinelor teoretice şi non-teoretice pentru toţi cei care învaţă, indiferent de vârstă. (Islanda)

O bună înţelegere a scopului lecţiilor pentru toţi (Marea Britanie)

Introducerea pedagogiei alternative (de exemplu, metoda Step by step – planuri individuale de învăţare), (România)

Munca în echipă în şcoală şi în parteneriat consolidează încrederea şi învăţarea.

Întâlnirile regulate între cei care învaţă şi cadrele didactice construiesc o relaţie bazată pe respect şi încredere.

Instruirea profesorului: modul obligatoriu pentru toţi profesorii care acţionează în sensul unei culturi în care fiecare să se simtă implicat.

Mulţi profesori caută în prezent oportunităţi de a-şi dezvolta abilităţi şi metode de predare incluzive.

Sprijin pentru învăţare

Profesori de sprijin numiţi pentru clasă şi nu pentru elev! (Italia)

Se creează astfel o abordare mai holistică, fără să stigmatizeze pe nici unul din cei care

învaţă şi care are nevoie de sprijin suplimentar în clasă.