Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate

Partea a II-a

1.      Modalități de gândire – de la antici la prezent

Alături de sâmburii științelor, și primele modele de gândire își au sorgintea în filosofia antică. De la apariția sa, omul a căutat soluții la problemele vieții, iar acolo unde nu era vorba de situații concrete, au emis ipoteze, verificabile sau nu pe parcurs. Pe măsură ce datele se adunau, a apărut problema memorării, acesării și utilizării acestora. Fiecare generație a pornit de la un anumit nivel de cunoaștere pe care l-a dezvoltat.

Grecii antici au căuta metode de memorare care să le permită să-și reamintească perfect mii de date. În scest scop au dezvoltat sisteme elaborate bazate pe puterea imaginației și a asocierii  pentru a crea relații și conexiuni. O astfel de metodă este cea denumită LOCI – metoda locurilor, inventată de vechii greci pentru a-și îmbunătăți memoria. Mai este cunoscută sub numele de Călătoria Memoriei, Palatul Memoriei sau Tehnica Palatului Minții.

Rezumat

Asigurarea calităţii în învăţământ include în mod obligatoriu şi părinţii elevilor, ca beneficiari indirecţi ai actului educaţional. Este esenţial ca aceştia să fie implicaţi constant în viaţa şcolii a.î. în primă fază să conştientizeze importanţa rolului avut, iar, ulterior, să devină un actor activ în actul educaţional. În acest sens, va fi prezentat demersul realizat de o unitate de învăţământ, folosind spre exemplificare un set de activităţi care a crescut gradul de implicare a părinţilor.

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumină, ieşind din intuneric, nespus de nouă si proaspătă ,uluitoare.”

(Eugen Ionescu)

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia. Organizând o serbare verificăm , de câteva ori pe an, că elevii şi-au însuşit informaţiile transmise în timpul activităţilor didactice şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, copilul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.

Rezumat

Asigurarea calităţii în învăţământ nu se limitează la acţiunile cu caracter intern din sistemul de învăţământ, din punct de vedere macro şi nici la nivel de unitate educaţională, din punct de vedere micro. Trebuie să ţină cont de toţi factorii implicaţi şi de toţi beneficiarii, direcţi şi indirecţi, respectiv să îi implice şi să îi atragă în procesul educaţional. Respectiv, printre categoriile de beneficiari şi/sau factori interesaţi, se disting părinţii, cu un rol extrem de important. Părinţii au aşteptări în ceea ce priveşte rolul şcolii în viaţa elevilor, iar aceste aşteptări trebuie identificate, dar şi luate în considerare la nivel de conduită didactică

„Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul îşi modelează propria sa statuie” (J. Chateau, 1967)

“Omul nu este întreg decât atunci când se joacă” (Schiller)

În viaţa copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficţiunea pură şi realitatea muncii (M. Debesse, 1967) şi ne ajută să cunoaştem mai bine înclinaţiile copilului, fiind cel mai bun turn de observaţie de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării copilului.

Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral.