„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumină, ieşind din intuneric, nespus de nouă si proaspătă ,uluitoare.”

(Eugen Ionescu)

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia. Organizând o serbare verificăm , de câteva ori pe an, că elevii şi-au însuşit informaţiile transmise în timpul activităţilor didactice şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, copilul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.

 

In proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte. Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a cadrului didactic, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite. Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.

Dintre toate activităţile extracurriculare cea care are posibilitatea să antreneze toţi copiii în pregătirea scenariului, pregătirea locului desfăşurării, achiziţionarea sau confecţionarea costumelor, interpretarea rolurilor, este serbarea şcolară. Ea este şi cea mai îndrăgită de elevi .

 Cerinţe pedagogice în organizarea serbărilor şcolare

Principiile didactice sau pedagogice sunt norme orientative sau teze generale călăuzitoare pentru activitatea profesorului în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ spre a-i asigura o eficienţă optimă.

1  Ca orice activitate şcolară şi activitatea extracurriculară are la bază respectarea anumitor principii, reguli şi norme fără de care eficienţa nu este garantată.

În organizarea unei serbări şcolare trebuie respectate mai multe cerinţe pedagogice care orientează profesorul în munca de educare a elevilor, în formarea şi dezvoltarea personalităţii lor sub toate aspectele (cognitiv, afectiv, voliţional, aptitudinal, atitudinal).

Iata câteva dintre aceste cerinţe:

1. Toţi elevii selectaţi pentru a face parte din grupul ce va participa la serbare trebuie să fie mobilizaţi activ, responsabilizaţi şi implicaţi în pregătirea şi susţinerea spectacolului.

Fiecare elev trebuie să primească un rol sau o sarcină potrivită capacităţilor individuale, intereselor şi talentelor. În felul acesta toţi elevii se vor simţi egali unii cu alţii, valorizaţi şi vor putea îndeplini sarcinile primite fără a fi ţinta unor ironii din partea elevilor mai talentaţi şi mai îndrăzneţi. Şansa de a reuşi este oferită astfel tuturor elevilor indiferent de nivelul lor de dezvoltare aptitudinală. Asta nu înseamnă că nu se vor oferi condiţii de afirmare creativă a elevilor cu o dotare superioară.

2. Organizatorul serbării trebuie să aibă o viziune clară asupra conţinutului, ideea tematică în jurul căreia se grupează toate punctele din program putând fi o temă legată sau tangentă cu un anumit eveniment. Indiferent de tema spectacolului este absolut necesară transmiterea unui mesaj precis, clar exprimat pentru a fi perceput şi apreciat de către spectatori. Pe lângă tema serbării se impune ca ceasta să aibă o notă de originalitate ( să nu semene cu cele care au fost prezentate anterior), fie prin noutatea numerelor prezentate, fie prin gruparea deosebită pe scenă, fie prin noutatea costumelor, fie prin aranjamentul în sala de spectacol, fie prin locul ales pentru desfăşurarea serbării.
3. Programul artistic nu trebuie să fie încărcat cu prea multe numere, care de multe ori nu au legătură între ele, să nu dureze prea mult pentru a nu plictisi şi obosi, eliminând astfel posibilitatea apariţiei unor reacţii neadecvate din partea spectatorilor (mişcarea pe scaune sau în sala de spectacol, comentarii verbale, discuţii între spectatori, mimică şi gesturi deranjante şi chiar părăsirea sălii). Dacă programul artistic va prezenta datini şi obiceiuri locale, aspect legate de preocupările şi interesele locuitorilor, conţinuturi accesibile, spectatorii vor avea satisfacţia că spectacolul le-a fost adresat. Nu trebuie pierdut din vedere numărul invitaţilor la serbare pentru a aranja spaţiul de desfăşurare şi a crea o atmosferă plăcută în sală.
4. După fixarea temei şi selecţionarea numerelor este necesară întocmirea programului. Numerele trebuie să fie variate în succesiune lor pentru a evita monotonia prezentării la rând a aceluiaş tip de moment artistic, proporţia dintre numere trebuie să fie echilibrată, ţinând cont de ideea că „ce-i prea mult strică”. Pentru a elimina timpii morţi în care elevii părăsesc scena, îşi schimbă costumele şi locurile pe scenă sau sunt introduşi alţi elevi pe scenă, este necesar ca între două numere să intervină un elev cu o poezie, un cântec, un monolog, o suită de proverbe sau ghicitori la care este antrenat publicul să răspundă, un dialog simplu, un solist instrumental sau un anunţ special, etc.
5. Pentru ca un program artistic să aibă succes este necesar un anumit număr de repetiţii în funcţie de complexitatea temei şi a programului, de posibilităţile elevilor şi de timpul pe care aceştia îl au la dispoziţie.
6. Pentru buna desfăşurare a serbărilor cadrul didactic organizator de serbări şcolare trebuie să-şi fixeze un calendar al acţiunilor cultural artistice, să-şi selecteze colaboratorii şi partenerii şi să demareze munca de căutare a sponsorilor. În funcţie de tematică profesorul va putea să-şi selecteze din timp conţinuturile şi elevii potriviţi pentru fiecare număr dar şi rezervele pentru a înlocui protagoniştii care absentează din diferite motive (boală, plecarea din localitate, refuzul de a mai participa, lipsa acordului din partea părinţilor). Repectând aceste cerinţe orice serbare îşi va atinge obiectivele şi scopul propus.

Managementul artistic al serbărilor şcolare

Scenariul serbării şcolare

În funcţie de tema serbării, de eveniment, am selectat cântece, texte literare, poezii sau proză, dansuri populare româneşti naţionale şi internaţionale, conţinuturile fiind adecvate particularităţilor de vârstă şi potenţialului individual al elevilor .

Pentru ca serbarea şcolară să-şi atingă finalitatea educativă de informare şi formare a personalităţii elevilor este necesar să se respecte principiul interdisciplinarităţii şi a implicării cadrelor didactice de diverse specialităţi: literatură, religie, istorie, educaţie plastică, educaţie fizică, geografie, etc., aceştia contribuind atât la întocmirea scenariilor cât şi la distribuirea rolurilor.

Elaborarea scenariului este partea cea mai grea pentru organizatorul serbării deoarece „trebuie să se gândească la valoarea educativă a fiecărui număr din program, la modalităţile de a scoate în evidenţă calităţile artistice ale fiecărui elev în parte sau ale unor grupuri de elevi. Apoi trebuie să culeagă materialul şi să-l organizeze într-un scenariu atractiv şi educative ţinând cont de „artiştii” implicaţi în serbare.

Pregătirea serbării şcolare

Când scenariul este bine întocmit şi cu obiective clar definite se trece la distribuirea rolurilor ţinând cont că toţi elevii trebuie să participe, atât cei talentaţi cât şi cei cu mai puţine aptitudini artistice dar cu dorinţa de a fi al fel de buni ca şi colegii lor.

Ca „actor” pe scenă fiecare elev poate „dărui” ceva, îşi poate deschide sufletul transmiţând emoţii şi sentimente. În acelaşi timp fiecare părinte vrea să-şi vadă copilul pe scenă prezentator, recitator, dansator, solist vocal sau instrumental, corist chiar şi figurant îmbrăcat în costumul frumos potrivit tematicii scenariului şi fericit că este o mică „vedetă”.

În această etapă organizatorul serbării şcolare împreună cu colaboratorii vor distribui rolurile în funcţie de abilităţile, aptitudinile şi competenţele elevilor: prezentatorii şi recitatorii vor fi elevi cu memorie dezvoltată, cu dicţie bună, cu voce plăcută, cu prezenţă de spirit şi aspect plăcut, soliştii vocali şi instrumentali vor fi elevi cu aptitudini muzicale interpretative, dansatorii vor fi elevi cu staturi apropiate şi cu aptitudini coregrafice, interpreţii rolurilor de teatru şi de scenete vor fi elevi cu aptitudini artistice pentru teatru, comici, capabili să empatizeze cu publicul.

Scenariile trebuie alcătuite astfel încât să dea posibilitatea fiecărui elev să se identifice cu rolul, să-şi dezvolte o imagine şi o stimă de sine pozitive, să-şi valorifice la maxim posibilităţile individuale.

Înaintea începerii spectacolului, este bine ca în sală să fie creată o atmosferă plăcută, invitaţii putând asculta un fundal muzical care să-i destindă; de asemenea este indicat ca în sală să fie distribuiţi fluturaşi cu momentele serbării, să fie plasat un afiş cu programul serbării la intrarea în sală; invitaţii vor aprecia dacă la intrare vor fi întâmpinaţi de către un elev, care cu bunăvoinţă şi zâmbet îi va conduce la locurile lor şi le vor oferi chiar câteva explicaţii despre spectacol.

 Momentele muzicale ale serbării şcolare

În orice serbare momentele muzicale sunt cele mai frumoase şi emoţionante atât pentru interpreţi cât şi pentru spectatori, de aceea le-am acordat o atenţie deosebită incluzând cântece pentru cor, grup vocal şi solişti care să fie: - „atractive;

- să se preteze la modalităţile de interpretare polifonică;

- să poată fi însoţite de mişcări ritmice;

- să fie adaptate la calităţile vocale ale copiilor;

- să se potrivească prin textul literar cu tema serbării.”

Este foarte important ca momentul muzical (cântecul) să fie bine ales, să fie accesibilelevilor şi să le placă. În funcţie de tema serbării am pregătit cântece populare, de muzicăuşoară, despre copilărie, despre trecutul istoric al ţării, despre oameni şi activităţile lor sau cuteme religioase cum sunt colindele, etc. Un loc special în cadrul unei serbări şcolare îl ocupăgrupurile vocale şi instrumentale din considerentul participării unui număr cât mai mare de  elevi.

O interpretare corectă alături de repertoriul bine ales oferă cheia succesului pentru o serbare şcolară.

 Repetiţiile pentru serbarea şcolară

Derularea repetiţiilor începe după distribuirea rolurilor şi alegerea spaţiului.La început repetiţiile se desfăşoară individual şi pe paliere artistice( literar, muzical,coregrafic):

- literar: după distribuirea rolurilor urmează citirea lor, punându-se accent pe o dicţie corectă,clară. Urmează memorarea textelor, redarea lor cu voce tare şi învăţarea modului deinterpretare;

 -muzical: se învaţă cântecele noi (individual, pe grupe, în colectiv), se repetă cele deja ştiute,se respectă etapele ce trebuie parcurse în învăţarea unui cântec: interpretarea model din parteaprofesorului, citirea şi învăţarea textului, învăţarea melodiei, cântarea ritmico-melodică,mişcarea scenică.

- coregrafic: mai întâi se stabilesc perechile de dansatori, apoi se învaţă paşii de dans şi  mişcarea scenică fără fundal muzical urmând ca ulterior să se ansambleze mişcărilecoregrafice cu muzica.

După ce se cunosc bine rolurile se face ansamblarea formaţiilor.

Este absolut obligatoriu ca ultimele repetiţii să se facă în localul şi pe scena unde va avea loc serbarea.

Fiecare detaliu trebuie să stea în atenţia organizatorului: cum stau elevii în faţa microfonului, cum se deplasează pe scenă, cum stau în clipele de repaus, cum se comportă în timpulpauzelor dintre momente, sincronizarea apariţiilor concomitente pe scenă. Elevii trebuie săştie cum să se comporte pe scenă, să nu comunice prin semne cu cei din sală, să nu facă gesturi nepotrivite care ar putea conduce la eşecul unei serbări.

Repetiţiile trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă de calm, bună dispoziţie dar şi de seriozitate. Indicaţiile profesorului trebuie să fie clar exprimate, precis formulate, repetate oride câte ori este nevoie şi constante iar la sfârşitul fiecărei repetiţii profesorul are sarcina de a evalua activitatea, de a da indicaţii pentru următoarele repetiţii.

Pentru o implicare cuseriozitate şi responsabilitate în fiecare moment al repetiţiei, pentru a fi detaşaţi şi veseli,  elevii au nevoie de momente de relaxare; pentru aceasta, în pauzele dintre repetiţii se pot spune glume, se poate desfăşura un joc simplu, un elev poate povesti o întâmplare sau relata despre o emisiune vizionată la televizor etc.

 Cadrul desfăşurării serbării şcolare

Orice serbare şcolară se desfăşoară într-un anumit cadru şi loc: sala de clasă, biblioteca şcolii, ludoteca, terenul de sport, sala Căminului Cultural sau în alte instituţii culturale.

Pentru ca serbarea să aibă farmec, să fie plăcută la vedere, scena, locul desfăşurăriiserbării, se ornează potrivit cu tematica acesteea evitându-se supraaglomerarea cu elemente decorative. Decoraţiunile pot fi confecţionate de către elevi sub formă de litere, desene, baloane etc. şi este chiar indicat ca ei să fie implicaţi în această acţiune care le trezeşte  respectul faţă de munca lor.

Pentru ca mesajul artistic să fie bine receptat de către auditoriu este necesar ca sonorizarea sălii să fie asigurată prin dotarea cu staţii de amplificare pentru sunet.

Indiferent de locul unde se desfăşoară serbarea preocuparea pentru amenajarea adecvată a spaţiului şi pentru sonorizare  trebuie să stea în atenţia organizatorului. Orice detaliu  care la prima vedere pare nesemnificativ dă culoare şi farmec spectacolului.

Orice serbare şcolară dă şanse egale participanţilor, oferă alternative de afirmare şi valorizare, dezvoltă simţul civic adecvat cerinţelor sociale.

De „perfecţiunea” artistică a unui program de serbare depinde ca pe viitor elevii să poată aprecia un spectacol artistic bun, să recunoască valorile muzicale şi literare, să discearnă  frumosul artistic de urâtul, ridicolul, falsul cu care se confruntă atât la televiziune cât şi pe  internet

 Serbarea şi atitudinea artistică

O atitudine artistică menită să conducă la formarea unor gusturi estetice cu privire la artă şi reprezentarea ei pe scenă este apanajul oricărei serbări şcolare.

Formarea şi dezvoltarea unei atitudini artistice corecte începe încă din prima etapă a organizării serbării, continuă la repetiţii şi se finalizează prin autoaprecierea prestaţiei personale, aprecierea evoluţiei grupului şi evaluarea pozitivă a organizatorilor.

Atitudinea artistică constă în implicarea adecvată în rol, transmiterea corectă amesajului artistic, alegerea unui costum potrivit scenariului şi de bun gust în funcţie de posibilităţile financiare ale familiei şi  chiar dacă nu toţi elevii sunt din familii cu situaţiimateriale bune, toţi trebuie să fie curaţi, aranjaţi...

Atitudinea artistică şi-o formează elevii atât din punctul de vedere al participării cu rol în serbarea şcolară cât şi din cel al simplului spectator.

Rolul serbărilor şcolare în optimizarea relaţiei elev-profesor-părinte

 Relaţia profesor-elev

În orice activitate instructiv educativă se stabilesc nişte relaţii între educat şi educator,(profesor-elev, elev-părinte, profesor-părinte), relaţii care de-a lungul timpului au evoluat, sau transformat pentru a atinge finalitatea educaţiei – formarea şi dezvoltarea personalităţiicopilului.

În procesul de reformă care se desfăşoară mai repede sau mai încet, dar obligatoriu,relaţiile interumane din şcoli au suferit modificări datorită contextului socio-economic,dinamicii sociale, expectanţelor elevilor.

Pentru ca o relaţionare umană să fie de calitate şi să-şi atingă scopul este necesară o acţiune permanentă, în care pertenerii oferă şi primesc alternativ, se respectă reciproc,auîncredere unii în alţii, comunică în permanenţă, îşi exersează abilitatea de a comunica şi semanifestă deschis unii faţă de alţii.

Activităţile extracurriculare au un rol complementar faţă de activităţile didactice şidatorită specificului lor: participarea benevolă, desfăşurarea după terminarea programului  şcolar, valorificarea aptitudinilor şi intereselor, dezvoltă un alt gen de relaţii între profesor şi elev. Pentru că nu se impun reguli extrem de riguroase, spaţiul de desfăşurare este diferit faţăde cel din clasă (elevul nu mai este obligat să stea în bancă), atmosfera este relaxantă, relaţiadintre profesor-elev capătă noi valenţe:

- profesorii devin mai apropiaţi de elevi, încercând să-i cunoască mai bine, să le descopere laturi ascunse ale personalităţii, să le dezvolte dragostea şi gustul pentru activităţile din afaraclasei, să-i facă să simtă că este un partener de activitate şi nu un „magister” extrem de serios  şi nepermisiv;

- profesorul dă elevului sentimentul de egalitate care înseamnă acceptarea necondiţionată şi respectarea fiecărui elev;

- în faţa unui profesor diferit faţă de cel de la clasă (mai binevoitor, mai indulgent, mai „simpatic”) elevii dezvoltă sentimente de încredere, renunţă la teama de a fi apostrofaţi sau  chiar pedepsiţi, se simt valorizaţi şi capătă o nouă identitate;

- profesorul va structura relaţia cu elevul pe colaborare şi cooperare, în felul acesta elevul va  prinde curaj, încredere în forţele proprii şi îşi va dezvolta o stimă de sine crescută;

- încurajarea, susţinerea permanentă şi valorificarea potenţialului creativ al elevului de către  profesor, determină elevii să participe motivaţi la activităţile extracurriculare şi să-şi dorească să fie pareteneri şi la alte activităţi;

- lăsând elevul să se manifeste liber şi original, profesorul devine  o „călăuză” îndrăgită, respectată şi acceptată;

- naturaleţea comportării profesorului, prietenia neexagerată, seriozitatea fără a genera încordare, impunerea fără a enerva şi irita elevul, fac din relaţia profesor-elev o punte spre rezultate bune şi succes, un cadru de exprimare liberă;

- profesorul este cel care descoperă resursele, bogăţia interioară, potenţialul creativ al elevului, aptitudini şi abilităţi necunoscute, fapt ce face din elev un admirator al profesorului, un executant al cerinţelor impuse, dar nu fără o filtrare personală.

Tactul pedagogic al profesorului manifestat în contact cu elevul şi cu universul său lăuntric, apropierea sinceră faţă de acesta, arta de a pătrunde în conştiinţa fiecărui elev şi de a prevedea reacţia posibilă, elimină barierele comunicării şi blocajele afective ce pot interveni  în această relaţie.

Profesorul are menirea, mai ales în serbările şcolare, de a relaţiona cu fiecare elev în parte, respectându-i unicitatea, dar şi de a uni şi mobiliza toţi elevii pentru a deveni un întreg ce poate şi trebuie să fie „dirijat” spre atingerea performanţei.

Pentru a depăşi teama de nereuşită, de eşec, de confruntare cu greutăţi, elevii vor fi antrenati  la pregătirea serbărilor (scenarii, costume, decoruri, recuzită), la luarea deciziilor pe termen lung şi imediat, să fie  informati  în permanenţă despre progresele realizate la fiecare repetiţie şi despre avantajele muncii lor.

 Relaţia profesor-părinţi

Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie fructificate mai departe şi în familie, familia fiind considerată de către şcoală un partener de nădejde în actul educaţiei.

Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor sunt protagonişti, ajută părinţii să descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de către comunitate.

Implicarea părinţilor în viaţa şcolii este benefică şi chiar necesară.

Părinţii vor vedea în profesor o persoană apropiată de sufletul copiilor, dornică să descopere şi să valorifice individualitatea copiilor.

Comunicând deschis cu părinţii, profesorii îi ajută să cunoască şi să aprecieze mai bine aptitudinile şi abilităţile copiilor, rolul pe care aceştia îl au în educaţia lor şi importanţa stabilirii unei relaţii permanente cu şcoala.

Informând părinţii despre rezultatele pozitive obţinute de către copii la diferite activităţi extracurriculare îi vor face să se simtă mândri şi să trăiască bucuria de a-şi vedea copilul împlinit chiar dacă nu este cel mai bun la carte.

Relaţionând cu profesorii, părinţii vor primi informaţii despre activităţile la care participă copiii, despre rezultatele obţinute, despre comportamentul lor la alte activităţi decât cele de la clasă, informaţii care îi vor ajuta să continue actul educaţional început la şcoală şi să-i îndrume în direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi intereselor.

 Relaţia elev-părinte

Prin participarea părinţilor la serbările şcolare, copilul va simţi că părinţii îi sunt aproape, că îi apreciază munca, că se bucură împreună cu el şi nici o satisfacţie nu poate fi mai mare pentru un copil decăt lauda şi aprecierea profesorului, dar în acelaşi timp aplauzele şi chiar lacrimile din ochii părinţilor.

 De cele mai multe ori, când evoluţia copiilor are loc pe o scenă, părinţii sunt mai emoţionaţi decât aceştia, trăiesc cu intensitate momentele spectacolului şi aplaudă cu frenezie finalul.

Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile, convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.

În concluzie, putem spune că triada, elev-profesor-părinte, are un rol deosebit în educaţie, colaborarea  dintre aceşti trei factori contribuind la atingerea finalităţii educaţiei - formarea, dezvoltarea şi modelarea personalităţii elevului.

Evaluarea serbărilor şcolare

Evaluarea rezultatelor obţinute în orice serbare şcolară scoate în evidenţă valoarea ei, nivelul calitativ al prestaţiei elevilor, pornind de la obiectivele fixate şi de la scopul propus.

Evaluarea se referă, nu numai la analiza succeselor, ci şi a insucceselor şi a factorilor care le-au generat.

Pentru ca serbările şcolare să aibă succes este necesar ca activitatea să fie proiectată riguros, să se selecteze conţinuturile, să se dezvolte motivaţia elevilor, să se stabilească între profesor şi elev o relaţie bazată pe încredere, simpatie şi respect.

Evaluarea activităţilor extracurriculare are mai multe funcţii, funcţii care se regăsesc şi în evaluarea serbărilor şcolare:

• de constatare şi apreciere a rezultatelor obţinute de elevi, a factorilor care au condus la succes sau insucces: factori psihologici ce ţin de elev şi profesor, factori pedagogici (tehnici de interpretare, distribuirea inadecvată a rolurilor, aranjament defectuos pe scenă), factori de mediu stresanţi sau, dimpotrivă, generatori de confort psihic;
• de reglare a momentelor serbării printr-un feed-back permanent stabilit între profesor şi elevi, elevi şi spectatori; feed-back-ul poate fi:

1. a) verbal : „mai tare”, „mai încet”, „atenţie”, “ochii la mine”, „ bravo”, “perfect”, expresii cu efect imediat şi cu accent pe sarcină;
2. b) nonverbal (mut): minică, gestică, privire, mişcare;
3. c) concomitent, adică reacţia spontană a publicului în timpul serbării, etc.

• Feed-back-ul îmbunătăţeşte prestaţia elevilor şi contribuie la ameliorarea rezultatelor.
• funcţia educativă urmăreşte stimularea interesului, a motivaţiei, dezvoltarea capacităţii de autoapreciere, de autocunoaştere, de modificare a comportamentelor.

Evaluarea activităţilor extracurriculare, în cazul analizei noastre, a serbărilor şcolare, nu se poate realiza strict cantitativ ca la lecţii, ci în funcţie de prestaţia artistică a elevilor, de reacţiile şi aprecierile spectatorilor, a comunităţii.

Evaluarea capătă deci o altă conotaţie ce, uneori, este legată de obţinerea unor recompense. Participarea elevilor la serbările şcolare de regulă, nu este condiţionată de obţinerea unor recompense materiale.

Însă, implicarea cu responsabilitate, dăruirea, talentul, munca, nu rămân fără a fi „răsplătite”. Această ” răsplată” vine, în primul rând, sub forma aprecierii verbale (din partea profesorului, a colegilor şi apoi a celor din sală), a laudelor, a aplauzelor primite în timpul şi la sfârşitul unei serbări, a dorinţei publicului de a se repeta un anumit moment, toate creând bucuria reuşitei şi, în al doilea rând prin oferirea unei diplome, a unui trofeu individual sau colectiv, sau a unui cadou (cărţi, dulciuri), primirea unei note bune la disciplinele de educaţie estetică, educaţie fizică, istorie, limba şi literatura română etc.

Trebuie menţionat faptul că, într-o oarecare măsură, amploarea acestor manifestări s-a diminuat în ultimul timp, ca efect al transformărilor dinamice din întrega societate :

- scăderea numărului de elevi înscrişi la şcoală ;

- diminuarea interesului de a participa la acest gen de activităţi în favoarea altor preocupări şi modalităţi de petrecere a timpului liber (emisiuni tv., internet, jocuri pe calculator, site-uri de socializare, activităţi în cluburi);

- diminuarea rolului influenţelor venite din partea familiei datorat absenţei părinţilor prin plecarea la muncă în străinătate, programul prelungit la locul de muncă şi chiar dezinteresul faţă de şcoală.

Depăşirea  aceste impedimente se realizeaza prin planificarea unor serbări care să placă şi să mobilizeze elevii prin alegerea unor conţinuturi atractive şi diversificate în funcţie de preferinţele elevilor;

De asemenea este indicat să fie implicate mai mult autorităţile locale şi comunitatea, numai împreună se pot găsi alternative de petrecere a timpului liber în mod plăcut şi util.

Succesul unei serbări şcolare se poate obţine numai dacă profesorul se implică cu seriozitate, responsabilitate, dăruire şi dragoste faţă de copii.

„ Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mişcă în armonie cu minţile elevilor săi, trăind împreună dificultăţile şi victoriile deopotrivă”. (John Dewey)

O evaluare pozitivă a implicării elevilor în serbarea şcolară, nu poate decât să ofere bucurie şi satisfacţie profesorului de educaţie muzicală  şi să-i stimuleze dorinţa de a fi mai implicat în viaţa muzicală a şcolii.

 Metode de evaluare

Spre deosebire de evaluarea actului de învăţare, în evaluarea sebărilor şcolare se utilizeaza  câteva metode adaptate acestei activităţi:

 Observarea curentă;

 Discuţii libere, convorbiri cu participanţii: părinţi, colegi din şcoală, membri ai comunităţii;

 Comentariul liber sau scris;

 Autoevaluarea elevilor;

 Chestionarul.

Prin observarea curentă a elevilor de-a lungul pregătirii şi desfăşurării serbărilor şcolare s-au urmărit:

- prestaţia fiecărui elev şi contribuţia personală;

- modul de îndeplinire a sarcinilor de lucru;

- maniera de colaborare cu colegii;

- dificultăţile întâmpinate;

- greşelile individuale sau colective;

- participarea cu interes sau dezinteres;

- comportamentul;

Utilizând frecvent această metodă se culeg informaţii despre abilităţile şi priceperile elevilor, atitudinile sociale şi comportamentul în public, care ajuta să fie cunoscuti  mai bine elevii în raport cu interesele şi preocupările acestora şi să se proiecteze pe viitor activităţi ce satisfac aşteptările elevilor şi nu numai.

Pentru a cunoaşte opinia despre modul de desfăşurare a serbărilor şcolare se pot purta  discuţii formale şi informale cu conducerea unităţii şcolare, colegii din şcoală, părinţii elevilor, autorităţile locale şi elevii spectatori. Din aceste discuţii se desprind câteva opinii mai semnificative care demonstrează că serbarea şcolară şi-a atins scopul propus, a creat o atmosferă plăcută, a trezit interes şi amintiri.

Bibliografie

1. Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979
2. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010