1.     Întroducere

Am abordat într-o bună practică anterioară aspectele legate de scisul de mână versus scrisul pe tastatură. Dar scrisul este în directă legătură cu cititul. Deprinderea începe chiar din clasa pregătitore, copii mai curioși chiar din grădiniță.

Prin intermediul cititului dobândim noi informații, și, conform prof. Leon Zegran, „Informația nouă înflorește neuronii”

Scrisul și cititul sunt strâns legate atât de memorie (stocarea informației), cât și de asimilarea informației (realizarea conexiunilor informației nou-accesate cu informația asimilată anterior). Este mai mult decât important, este vital, să antrenăm creierul prin citit și scris, în acest fel sporim astfel capacitatea creierului să facă conexiuni, pe baza noilor cunoștințelor acumulate.

 

 „Orice învățare reală înseamnă integrarea informației noi în câmpul informațional deja constituit, în tot ceea ce știam în momentul respectiv. Din acest motiv, învățarea sau asimilarea informației diferă de la individ la individ în funcție de cunoștințele dobândite anterior. Oamenii învață diferit, unii acumulează mai multă memorie, alții, mai puțin. Memorizarea, în sensul stocării de informație, este mult mai puțin eficientă față de asimilarea informației realizată prin legături sau conexiuni semantice.[1]

2.     Rolul și rostul cititului

Cititul  alături de scris, are rol esențial în crearea și modelarea  creează și minții  și limbajulului, menține creierul sănătos,fapt care se reflectă în sănătatea întregului corp și, nu în ultimul rând, în sănătatea societății.

 ”Limbajul, în complexitatea lui, inclusiv vorbirea, este oglinda gândirii. La rândul ei, gândirea este dimensiunea fundamentală a identității ființei umane”, declară Leon Zăgrean.

Deoarece pentru citit ai nevoie de motivație, cadrele didactice, alături de părinți, au un rol esențial în formarea acestei deprinderi la copii.

Copii, odată ce au deprins cititul , vor continua să citească din curiozitate, natural. Cu atât mai mult dacă în casă se citește. Copii imită comportamentul părinților.

Cititul reprezintă calea directă de pătrundere în memoria gândirii umane, iar scrisul reprezintă cea mai simplă  formă de materializare a gândirii.

Nu se pot neglija simțurile, porțile de acces la lumea înconjurătoare. Accesarea directă a informației se realizează pe calea calea senzorială _ ce vedem, auzim, mirosim, gustăm sau pipăim, uneori conștient, alteori inconștient.

Încă din primii ani de viață informația primită prin simțuri se depozitează în memoria noastră în mod automat. Accesarea acesteia se face treptat în viață, pe măsură ce gradul de conștientizare crește. Accesarea se produce selectiv în funcție de motivaței.

Curiozitatea reprezintă cea mai timpurie formă de motivație – invităm astfel părinții și cadrele didactice să mizeze pe acest aspect. Să prezinte totul într-o formă care stimulează bucuria cunoașterii.

Dacă etapa inițială a curiozității poate fi interpretată ca un comportament instinctual, transmis genetic, pe parcursul vieții, curiozitatea poate deveni conștientizată Curiozitatea se transformă în motivaței dobândită prin educaței. „Acest aspect al cunoașterii, foarte important din perspectiva neuroștiințelor aplicate, ar trebui, în opinia mea, să reprezinte temelia educației și valorii ființei umane. Dorința de cunoaștere este condiția fundamentală pentru dobândirea cunoașterii care, la rândul ei, este sau ar trebui să fie dimensiunea, chiar, condiția fundamentală a existenței și continuității umanității.”[2]

 Aceste aspecte pot avea avea legătură cu educația atât din perspectiva părinților, cât și din perspectiva educației instituționalizate.  În această perioadă cele două componente ale educației se dovedesc tot mai deficitare, calitea programelor școlare și al cultivării valorii cunoașterii pentru persoană și societate, mai ales din perspectiva relațiilor interumane și a relațiilor cu mediul natural, este din ce în ce mai slabă.

3.     Cititul unei cărți/reviste versus cititul online

Se poate face o analiză complexă referitor la impactul celor două forme de citire – mai precis la suportul și sursa informației scrise.

Constatăm, din păcate, faptul că cea mai mare parte din informația citită  provine  din mediul virtual și social. Treptat ponderea educației în familie și în școală devine secundară.

 Am prezentat  într-un material anterior faptul că avantajele cognitive ale citirii unei cărți nu se pierd dacă citim pe internet sau pe hărtie. Doar că, online avem avantajul unor conexiuni multiple, și dezavantajul lipsei de ghidaj din punctul de vedere al calității acesteie.

”Pericolul acestui aspect al educației este faptul că oferta educațională din partea unei societăți tot mai consumeriste și nearmonizate cu mediul natural deturnează sau alterează conceptul de valoare umană, ca ființă răspunzătoare de impactul activității sale asupra mediului natural și social. Preferința pentru accesarea informațiilor din mediul social și virtual este explicată prin faptul că aceasta este mai comodă atât pentru copii, cât și pentru educatori, părinți sau dascăli. Consecința principală a acestui model de educație este lipsa de cunoaștere a principiilor și legilor ce stau la baza existenței vieții și a unei societăți armonizate cu mediul natural. Riscul care derivă din lipsa de cunoaștere constă, în opinia mea, în probabilitatea de a transforma ființa umană într-o ființă fără conștiință, bazată doar pe comportamentul genetic, instinctual”, declară neurocercetătorul Leon Zăgrean.

Responsabili pentru evitarea acestui pericol sunt factorii de decizie de la nivelul guvernului și inspectoratelor școlare. Sigur, contează și presiunea socială, dar legile și regulile educației instituționalizate se decid la Ministerul Educației.

Se pot aduce argumente în avantajul educației actuale   precum:

 - accesarea virtuală a cunoștințelor, deci, educația se face mai rapid decât prin citit sau scris, conexiunile pe internet sunt mult mai complexe și mai rapide

-  prin sistemele virtuale comunicarea este mai complexă, implică posibilitatea participării mai multor persoane.

Aceste argumente rămân valabile, dar, fără integrarea ctitului unei cărți și scrisului de mână se neglijează unele aspecte ale funcționării creierului: capacitatea fiziologică a proceselor cerebrale de asimilare a informației în raport cu timpul, calitatea și responsabilitatea comunicării.

”Ritmul fiziologic de asimilare a informației este determinat de secvența unor procese electrochimice ce se desfășoară fiecare într-un timp precis determinat în dezvoltarea și funcționarea creierului. Mai mult, trecerea unei informații/mesaj din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată se realizează selectiv și conștientizat, în funcție de semnificația mesajului și chiar de condițiile ambientale”.[3]

În ceea ce privește comunicarea - cititul și scrisul/elaborarea de text au o pondere mai importantă în dezvoltarea gândirii și comunicării atunci când identitatea și valoarea persoanelor implicate este cunoscută.

Direct apar și alte aspecte ale comunicării – cea nonverbală , gestuală, se recepționează câmpul emis de partenerii de comunicare. Punem în comun mai mult decât informați – punem, dacă se poate spune așa, ceva din viața nostră.

Nu vă fie frică să dăruiți – cu atât veți primi mai mult din partea celor pe care îi îndrumați!

Comunicarea virtuală este importantă și va rămâne și în viitor. În exces poate duce la însingurare mai mult decât la comunicare.

Între cele două forme de citit, comunicare și accesare a informațiilor, este necesară păstrarea unui echilibru.

Concluzii

 Nu uitați „Cunoașterea nu vine peste noi ca ploaia”[4]

Scrisul și cititul înseamnă cunoaștere, iar cunoașterea este strâns legată de evoluția civilizației pe Pământ, prin modul în care noi ne raportăm la mediul în care trăim.

 Conform prof. Leon Zăgrean în societatea actuală, chiar la nivelul de educație  „Este totul controlat după niște criterii care nu sunt compatibile cu supraviețuirea speciei în această stare naturală. E posibil să fie creată o nouă specie. În opinia mea, ființa umană este un fel de multiplicator al informației. Să acumulezi informații și să le transmiți mai departe. Asta face diferența între om și animal. Înlocuirea ființei umane cu indivizi non-umani, non-spirituali nu s-ar integra în ansamblul universal, nu ar fi în armonie cu legile universale, pentru că Universul are totuși o armonie, dar asta depinde de mintea noastră, de atitudinea noastră, de responsabilitatea noastră, care în final depinde de educație. Cunoașterea se obține conștient. Nu vine cunoașterea peste tine ca ploaia. Depinde de fiecare dintre noi modul în care intenționează și conștientizează necesitatea cunoașterii.”

 Needucații, în număr din ce în ce mai mare, reprezintă un risc pentru supraviețuirea societății românești, dar nu numai.

Bibliografie

1.                 Don  Tapscott - CRESCUȚI DIGITAL, GENERAȚIA NET ÎȚI SCHIMBĂ LUMEA, Editura PUBLICA , 2011.

2.                 https://reporterglobal.ro/prof-univ-leon-zagrean-prin-renuntarea-la-scrisul-de-mana-pierdem-unele-capacitati-ale-creierului/?