Rezumat
Asigurarea calităţii în învăţământ nu se limitează la acţiunile cu caracter intern din sistemul de învăţământ, din punct de vedere macro şi nici la nivel de unitate educaţională, din punct de vedere micro. Trebuie să ţină cont de toţi factorii implicaţi şi de toţi beneficiarii, direcţi şi indirecţi, respectiv să îi implice şi să îi atragă în procesul educaţional. Respectiv, printre categoriile de beneficiari şi/sau factori interesaţi, se disting părinţii, cu un rol extrem de important. Părinţii au aşteptări în ceea ce priveşte rolul şcolii în viaţa elevilor, iar aceste aşteptări trebuie identificate, dar şi luate în considerare la nivel de conduită didactică
Context
Contextul BP identificate se situează la nivelul Învăţământului Profesional şi Tehnic (ÎPT), în a doua parte a decadei 2000-2010, la Grupul Şcolar Industrial de Petrol din Câmpina, jud. Prahova.
Conform sursei de documentare[1], la momentul realizării demersurilor din care a derivat BP identificată, unitatea şcolară ţintă era parte, ca şi în prezent, a Învăţământului Profesional şi Tehnic, actualmente funcţionând sub denumirea Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”[2].
La momentul realizării intervenţiei, reprezentanţii unităţii şcolare îşi propuneau ca obiectiv general „cunoaşterea aşteptărilor părinţilor în ceea ce priveşte rolul şcolii în viaţa elevilor şi adaptarea conduitei didactice la aşteptările acestora”[3]. Contextul stabilirii acestui obiectiv general a fost generat de analizele realizate intern care au rezultat în următoarele constatări: „Necesitatea implicării părinţilor în viaţa şcolii s-a impus ca urmare a faptului ca în ultimul timp părinţii nu mai răspund chemărilor şcolii, fapt determinat de ocupaţiile acestora care implica din ce în ce mai mult timp şi de plecarea unei părţi a părinţilor la muncă în străinătate (147 părinţi plecaţi la muncă în străinătate).”[4]
Strategii şi intervenţii
Ţinând cont de obiectivul general amintit anterior şi de contextul dat, s-a decis definirea unei abordări specifice, gândită ca „[...] o procedură privind asigurarea calităţii şi îmbunătăţirea performanţelor în învăţare şi predare”[5], ceea ce s-a transpus într-o serie de obiective specifice, respectiv:
- „Determinarea factorilor educationali implicati in succesul elevilor;
- Identificarea ponderii raportului activitatilor scolare / extrascolare;
- Adaptarea demersului didactic nevoilor elevilor si asteptarilor parintilor”[6]
Abordarea, respectiv procedura amintită mai sus, a constat din:
- „elaborarea unor chestionare aplicate părinţilor;
- stabilirea unui eşantion format din 75 de persoane (părinţi de diferite vârste, sexe şi ocupaţii);
- centralizarea rezultatelor chestionarelor;
- interpretarea rezultatelor;
- stabilirea măsurilor la nivelul catedrelor în funcţie de interpretare.”[7]
Etapele procesului sunt într-adevăr abordate procedural, respectiv proiectare (elaborare chestionare), eşantionare, aplicare chestionare, centralizare, analiză şi interpretare şi stabilire măsuri. Este interesant de observat că măsurile derivate din rezultatele analizei au fost stabilite la nivelul catedrelor, respectiv la nivel micro şi nu doar la nivelul şcolii, ca abordare macro, ceea ce a permis obţinerea unor rezultate pe măsură (v. mai jos secţiunea dedicată).
Considerăm că acest tip de particularizare permite o mai bună adaptare a procesului educaţional la aşteptările părinţilor, respectiv răspunde mai bine nevoilor beneficiarilor indirecţi ai educaţiei.
În ceea ce priveşte resursele necesare, reprezentanţii unităţii şcolare au prezentat următoarele informaţii:
- „materiale: hârtie, toner;
- informaţionale: chestionare, ghiduri, metodologii;
- umane: profesori, părinţi;
- de timp: două săptămâni câte o oră zilnic;
- financiare: costul hârtiei şi al tonerului.”[8]
Din implementarea procedurii, reprezentanţii instituţiei şcolare au realizat o serie de observaţii, pe care le vom relua integral în prezentul material (cu riscul ca acesta să devină prea lung), fiind extrem de relevante pentru succesul implememtării unei proceduri similare:
„În urma sintetizării informaţiilor, rezultatele pot fi grupate în aşteptări mari şi aşteptări slabe.
CERINŢA 1 (trei abilităţi dobândite prin şcoală):
- aşteptări mari: responsabilitate, respect, hărnicie
- aşteptări slabe : economisire financiară, independenţă financiară, credinţă religioasă
CERINŢA 2 (trei componente importante în obţinerea unei slujbe)
- aşteptări mari: pregătire profesională, limbă straină, responsabilitate
- aşteptări slabe: posibilitate financiară a părinţilor, abilităţi de conducere, aspect fizic
plăcut
CERINŢA 3 (aspecte importante pentru alegerea locului de muncă)
- aşteptări mari: siguranţă, bine plătit, ocazia de a evolua
- aşteptări slabe: concediu lung, program avantajos, echipament necesar
CERINŢA 4 (acord/ dezacord cu afirmaţii)
- aşteptări mari: ceea ce se predă în şcoală, activităţile şcolare şi extraşcolare
- aşteptări slabe: conţinutul manualelor, sistemul de evaluare
CERINŢA 5 (factori educaţionali implicaţi în succesul elevilor)
- aşteptări mari: diploma scolară, dirigintele, profesorii
- aşteptări slabe: activităţi extraşcolare, consiliul elevilor
Interpretarea acestor informaţii evidenţiază rolul covârşitor pe care părinţii îl atribuie şcolii în viaţa elevilor, dar şi ideea că aşteptările acestora oscilează între realitate şi deziderate.
Din perspectiva părinţilor, tot ceea ce se predă în şcoală foloseşte elevilor în viaţă, activităţile şcolare îi angajează activ în procesul învăţării, astfel încât să ducă la formarea responsabilităţii, respectului, hărniciei, să contribuie la pregătirea lor profesională. Însă trăsăturile de caracter (responsabilitate, hărnicie, respect) trebuie să se formeze din copilărie prin aportul substanţial al părinţilor care reprezintă primul mediu de educare al copilului. În învăţământul liceal, adolescentul are posibilitatea de a-şi consolida aceste trăsături. O posibilă explicaţie a atitudinii părinţilor de a transfera rolurile lor în sarcina şcolii este lipsa timpului liber necesar educării şi formării copilului încă din familie. Faptul că ceea ce se predă în şcoală foloseşte elevilor în viaţă şi că activităţile şcolare îi stimulează denotă încrederea totală a părinţilor în valenţele educative ale şcolii.
Deşi activităţile extraşcolare sunt considerate utile şi interesante, din perspectiva părinţilor, acestea au o pondere foarte scăzută în obţinerea succesului în viaţa elevilor. Astfel, din neştiintă sau neînţelegerea specificului activităţilor extraşcolare se pierde din vedere că aceste activităţi constituie, în primul rând, surse multiple şi diversificate de informare, că ele au menirea de a lărgi orizontul intelectual prin testarea trăsăturilor de caracter şi că, prin urmare, chiar pot constitui veritabile repere pentru realizarea personală.
Pe de altă parte, un factor educaţional foarte important care contribuie la succesul elevilor este dirigintele şi nu profesorii. Acest lucru arată că dirigintele, care este şi el un profesor, trebuie să deţină reale competenţe de consiliere psihopedagogică, iar orele de dirigenţie să se realizeze efectiv ca ore de dirigenţie. De multe ori, din cauza problemelor de ordin administrativ, tehnic, ora de dirigenţie se limitează la un timp foarte scurt. Relaţiile sociale şi afective care se stabilesc între diriginte şi clasa sa trebuie să constituie un impuls pentru diriginte de a-şi organiza ora astfel încât să aibă timpul necesar de a socializa cu elevii săi, de a-i consilia în problemele pe care le au. În definitiv, acesta este rolul orei de dirigenţie.
Un alt aspect, care ţine mai mult de dorinţă, este legat de diploma scolară, considerată un factor educaţional extrem de important în obţinerea succesului. Este o atitudine firească de a aspira la obţinerea unei diplome, însă, pentru foarte mulţi elevi, esenţialul este să ajungă până în clasele terminale.
Concluzionând , se impun următoarele:
-colaborarea părinţi – şcoală pentru informare şi cunoaştere reciprocă;
- evidenţierea tuturor activităţilor desfăşurate în şcoală la şedinţele cu părinţii;
-acordarea unei atenţii sporite orelor de dirigenţie;
-evaluarea corectă şi obiectivă a elevilor, argumentându-se nota acordată.”[9]
Deşi, aşa cum am precizat, buna practică este de la finalul decadei 2000-2010, foarte multe dintre aspectele enunţate anterior sunt de actualitate şi în prezent, ceea ce face ca procedura prezentată să poată fi adaptată într-un instrument util şi în prezent în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţii instituţionale din perspectiva componentei dedicate asigurării calităţii în educaţie.
Rezultate
Ca rezultate ale demersului, unitatea de învăţământ a indicat următoarele dovezi ale succesului:
- „s-a constatat îmbunătăţirea relaţiei profesor-elev;
- s-a ameliorat relaţia şcoală-familie (a crescut prezenţa părintilor la şedinţe);
- s-au diversificat activităţile extraşcolare;
- s-au îmbunătăţit metodele de predare-învăţare.”[10]
Din buna practică identificată, de interes sunt şi planurile de viitor de la momentul respectiv şi anume „implicarea părinţilor în stabilirea CDL-urilor”.[11]
Se poate observa un impact real în implementarea măsurilor pentru asigurarea calităţii, consolidarea relaţiilor elev-profesor şi părinţi/familie-şcoală fiind elemente esenţiale ale mecanismului de asigurare a calităţii, având în vedere faptul că ambele categorii sunt beneficiari ai educaţiei.
Concluzii
În concluzie, buna practică prezentată în ceea ce priveşte implicarea beneficiarilor (mai ales a părinţilor) în implementarea mecanismelor de asigurare a calităţii este utilă şi poate fi transpusă la nivelul oricărei unităţi de învăţământ, permiţând dezvoltarea capacităţii instituţionale, consolidarea relaţiei şcoală-familie-comunitate, cu accent pe calitate. Dar elementul cheie este constituit atât de modul de formulare a întrebările din chestionar(e), cât şi de prezentarea demersului într-un mod în care să atragă părinţii a.î. să aloce timpul necesar completării chestionarului. Dar, la fel de important este şi modul de transpunere a rezultatelor derivate din analizat chestionarelor aplicate, astfel încât să permită atingerea a cel puţin unuia dintre rezultatele prezentate în acest material, ca prim pas în atingerea celorlate, respectiv „ameliorarea” relaţiei şcoală-familie prin „colaborarea părinţi – şcoală pentru informare şi cunoaştere reciprocă”[12].
Bibliografie:
- Programul PHARE TVET RO2006/018-147.04.01.02.01.03.01, Instruire şi Consultanţă pentru Dezvoltarea ÎPT (2009), Ghid de bune practici în asigurarea calităţii educaţiei şi formării profesionale în învăţământul profesional şi tehnic.
- https://www.ctistrati.ro/
[1] Programul PHARE TVET RO2006/018-147.04.01.02.01.03.01, Instruire şi Consultanţă pentru Dezvoltarea ÎPT (2009), Ghid de bune practici în asigurarea calităţii educaţiei şi formării profesionale în învăţământul profesional şi tehnic, p. 118-120.
[3] Op. cit., p. 118.
[4] Idem.
[5] Idem.
[6] Idem.
[7] Idem.
[8] Op. cit., p. 118-119.
[9] Op. cit., p. 119-120.
[10] Op. cit., p. 119.
[11] Idem.
[12] Op. cit., p. 120.