Rezumat

Asigurarea calităţii în învăţământ nu se limitează la acţiunile cu caracter intern din sistemul de învăţământ, din punct de vedere macro şi nici la nivel de unitate educaţională, din punct de vedere micro. Trebuie să ţină cont de toţi factorii implicaţi şi de toţi beneficiarii, direcţi şi indirecţi, respectiv să îi implice şi să îi atragă în procesul educaţional. Respectiv, printre categoriile de beneficiari şi/sau factori interesaţi, se disting părinţii, cu un rol extrem de important.

Context

Contextul BP identificate se situează la nivelul Învăţământului Profesional şi Tehnic (ÎPT), în a doua parte a decadei 2000-2010, la Grupul Şcolar Agricol „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca, jud. Cluj.

 

Conform sursei de documentare[1], la momentul realizării demersurilor din care a derivat BP identificată, unitatea şcolară ţintă era parte, ca şi în prezent, a Învăţământului Profesional şi Tehnic, actualmente definit ca învăţământ tehnologic şi vocaţional.

La momentul realizării intervenţiei, reprezentanţii unităţii şcolare îşi propuneau ca obiectiv general „ameliorarea relaţiilor personale, deprinderea tehnicilor de comunicare cu familia elevului şi facilitarea schimbărilor comportamentale în rândul cadrelor didactice şi a părinţilor (elevilor)”[2]. Contextul stabilirii acestui obiectiv general a fost generat de analizele realizate intern care au rezultat în următoarele constatări: „Părinţii îşi încredinţează copilul şcolii spre îngrijire. Ei au dreptul să ştie ce s-a planificat pentru educaţia lui – în sensul cel mai larg. În acelaşi timp şcoala are nevoie de părinţi care să întărească şi să sprijine educaţia copilului; are nevoie ca îndrumarea şi valorile pe care copilul le primeşte acasă să fie în concordanţă cu cele promovate în şcoală. Este necesar un dialog continuu între părinţi şi şcoală şi un astfel de dialog nu poate exista dacă părinţii nu sunt informaţi despre ce şi-a propus şcoala să facă. Părinţii sunt interesaţi nu numai de direcţia generală a şcolii pe care o frecventează copilul lor, nu numai de progresul general al copiilor din aceeaşi clasă sau acelaşi grup de vârstă. Părinţii au dreptul să ştie dacă şcoala respectivă este potrivită pentru copilul lor.”[3]

Strategii şi intervenţii

Ţinând cont de obiectivul general amintit anterior şi de contextul dat, s-a decis definirea unei abordări pentru „problematica dezvoltării competenţelor de lucru cu familia elevului şi să răspundă implicit şi nevoilor de comunicare şi relaţionare, construire de echipe, consiliere, cooperare, motivare, implicare etc.”[4], ceea ce s-a transpus într-o serie de obiective specifice, respectiv:

·         „formarea şi dezvoltarea competenţelor de lucru ale cadrelor didactice cu familiile elevilor;

·         identificarea responsabilităţilor părinţilor potrivit legii 272/2004 privind respectarea drepturilor copilului;

·         acordarea de suport psihologic părinţilor în vederea dezvoltării unor relaţii positive părinţi – copii;

·         promovarea drepturilor copiilor prin responsabilizarea, implicarea şi valorizarea elevilor”[5]

Aceste obiective specifice au fost transpuse din punct de vedere strategic şi la nivelul intervenţiilor în crearea unui cadru de lucru specific, respectiv organizarea a ceea ce reprezentanţii unităţii şcolare au definit ca „Săptămâna părinţilor”.

Conceptul s-a axat pe realizarea unor ateliere de lucru care s-au axat pe prezentare conţinut specific, studii de caz, discuţii libere, dezbatere, accentul fiind pe nevoile părinţilor, respectiv specialişti din aria de interes a conceptului au răspuns întrebărilor adresate de către părinţi. Programul „Săptămânii părinţilor” au cuprins, printre altele:

·         „formarea profesorilor diriginţi;

·         ateliere de lucru profesori diriginţi – părinţi;

·         consiliere individuală şi de grup psiholog şcolar – părinţi;

·         formarea elevilor din Consiliul Elevilor pe componenta Drepturile Copilului;

·         activităţi extraşcolare cu elevii.”[6]

Se poate observa cum demersul a vizat atât cadrele didactice cu rol de diriginte, cât şi beneficiarii educaţiei, elevii şi părinţii, implicându-i în diverse activităţi, ateliere de lucru etc. a.î. să se întreagească acţiunile necesare asigurării calităţii, respectiv şi prin implicarea beneficiarilor/factorilor interesaţi în implementarea mecanismelor de asigurare a calităţii.

În ceea ce priveşte resursele necesare, reprezentanţii unităţii şcolare au prezentat următoarele informaţii:

„Resurse umane: 3 cadre didactice formate pe domeniile “Comunicare“ şi “Şcoală şi comunitate”.

Resurse materiale

•         echipamente: calculator, videoproiector, flipchart, retroproiector, casetofon, copiator;

•         consumabile: hârtie A3 şi A4 – copiator, hârtie flip-chart, folii retroproiector, scotch, agrafe birou, markere, hârtie de scris.

Resurse informaţionale şi experienţiale: materiale suport conţinând esenţializări ale materialului teoretic şi aplicaţiile practice care se vor utiliza în cadrul activităţilor de formare.

Resurse de timp:

·         1 modul – 1 oră (prezentarea proiectului);

·         2 module x 2 ore (parcurgerea domeniilor tematice);

·         1 modul – 1 oră (monitorizare, evaluare).

Resurse de autoritate şi putere : sprijin şi susţinere din partea managerilor şcolii.”[7]

Rezultate

Ca rezultate ale demersului, unitatea de învăţământ a indicat următoarele dovezi ale succesului:

·         „Număr de părinţi care accesează baza de date;

·         Număr de părinţi care solicită informaţii şi sprijin;

·         Elaborarea fişei cu reguli de comunicare părinţi-adolescenţi

·         http://www.copii.ro/Files/Interior_20071085810.pdf”[8]

Se poate observa un impact real în creşterea gradului de implicare al părinţilor în relaţia cu unitatea de învăţământ şi, implicit, contribuind la asigurarea calităţii.

Totodată, s-au prezentat şi mărturiile unor beneficiari ai programului „Săptămâna părinţilor”, acestea sprijind concluzia de mai sus:

•         „O comunitate minunată de oameni care sunt părinţi. Care se ajută dezinteresat, cu sfaturi importante. Am legat prietenii, am trăit adevarate emoţii, le-am împărtăşit, dincolo de condiţia socială. Un lucru ne uneste: suntem părinţi, încercăm sa dam lumii oameni noi, sa-i crestem cat mai bine, si „Săptămâna părinţilor” ne ajuta enorm, asigurandu-ne un minunat cadru in care sa aflam mai multe, sa crestem si noi, ca persoane, sa devenim mai buni, alaturi de si pentru copiii nostri” (Andreea Moldovan)[9]

•         „Ca parinti ne dorim mereu sa gasim cele mai bune metode de ingrijire si educare ale copilului nostru, fiecare din noi intrebandu-se cat reuseste. Sint locuri unde am putut gasi rezolvari ale problemelor cu care ma confruntam, dar singurul loc unde am gasit si suflet a fost „Săptămâna părinţilor”. Faptul ca se imbogateste an de an cu noi si noi invataturi, experiente, ghiduri de indrumare pentru parinti ma face sa consider aceasta actiune utilă si dinamică.” (Carmen Pop)[10]

Din buna practică identificată, de interes sunt şi secţiunile următoare, care nu necesită interpretare specifică, fiind mai mult decât relevante:

„Planuri pentru viitor

Continuarea proiectului, cu abordarea temelor de discuţii sugerate de către părinţi:

·         Cunoaştere şi autocunoaştere

·         Comunicarea în familie

·         Disciplină şi pedeapsă

·         Agresivitatea, violenţa copilului

·         Internetul şi timpul liber”[11]

Succesul proiectului/programului este evident şi a crescut gradul de interes şi implicare la nivelul părinţilor, temele propuse de către aceştia fiind extrem de relevante atât la momentul implmentării proiectului, cât şi în prezent.

„Observaţii privind implementarea

„Săptămâna părinţilor” reprezintă calea prin care zeci de părinţi pot afla raspunsuri la problemele lor prin intermediul psihologului si a altor specialisti in educatie. Părinţii iau contact cu viaţa altor părinţi din şcoală, cu viata propriilor familii. Părinţii învaţă direct metode de educaţie.[12]

Concluzii

În concluzie, buna practică prezentată în ceea ce priveşte implicarea beneficiarilor în implementarea mecanismelor de asigurare a calităţii este utilă şi poate fi transpusă la nivelul oricărei unităţi de învăţământ, permiţând dezvoltarea capacităţii instituţionale, consolidarea relaţiei şcoală-familie-comunitate, cu accent pe calitate. Dar, din păcate, se impune precizarea că în contextul actual este foarte probabil ca în implementarea acestei BP să existe un impediment major – lipsa psihologului din majoritatea şcolilor româneşti. Dar poate o conlucrare eficientă cu CJRAE de la nivel judeţean, ar putea asigura această resursă necesară unei implementări complete a BP de tip „Săptămâna părinţilor”.

Bibliografie:

·         Programul PHARE TVET RO2006/018-147.04.01.02.01.03.01, Instruire şi Consultanţă pentru Dezvoltarea ÎPT (2009), Ghid de bune practici în asigurarea calităţii educaţiei şi formării profesionale în învăţământul profesional şi tehnic.