Conceptul de stres

            Termenul de stres a fost folosit pentru prima dată în sec. al XVII-lea.  El descria “întristarea, reprimarea, disconfortul și adversitatea” . În secolul al XIX-lea, termenul a fost reformat și a căpătat, printre altele, semnificația unei puternice influențe exercitate asupra unui obiect sau persoană. Azi putem spune că stresul este un fenomen global și este rezultatul unor experiențe de viață pozitive sau negative. Conceptul de stres este important, deoarece permite înțelegerea persoanei prin prisma schimbărilor vieții.

            Stresul a fost definit fie ca reacție, fie ca stimul, fie ca tranzacție. Ca reacție, stresul reprezintă schimbările specifice pe care sistemul biologic le experimentează. Ca stimul, definiția stresului este legată de evenimentele din mediu care pot cauza aceste schimbări. Evenimentele stresante pot fi acute, cronice, remitente sau în formă continuă.

Citește mai mult: Stressul și eficiența actului didactic

  A.   Managementul. Precizări terminologice.

·                 Termenul de “management” îşi are originea în limba engleză, dar izvorul său este din latinescul “manus” - mână şi se referă la acţiunea de manevrare. 

·                 În limba engleză cuvântul “manage” exprimă activitatea de administrare, de conducere (substantivul “management” – conducător), desemnând astfel, știința conducerii sau conducerea științifică a instituțiilor.

Ø   Management - capacitatea de a organiza şi administra.

Ø   Management - arta de a conduce.

Citește mai mult: Tipuri de manageri educaționali și roluri ale acestora

A.   Managementul educațional

Ø  „Managementul educaţional se referă la teoria şi practica managementului general, aplicate sistemului şi procesului de învăţământ, organizaţiilor şcolare şi claselor de elevi. ”[1] Elementele de specificitate ale managementului educațional sunt conferite de raportarea specifică la finalitățile educației, precum și la resursele umane implicate. De asemenea, caracteristicile specifice sunt conferite de caracterul complex al acțiunilor ce asigură funcționarea optimă a sistemului educațional (planificare, decizie, coordonare, control, strategii si metodologii educaționale).

Ø  Managementul educațional reprezintă știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități în acord cu normele și valorile societății și acceptate de individ. Necesitatea managementului este dată atât de asigurarea resurselor și de coordonarea activităților în sine, cât și de realizarea cresterii eficienței, a eficacității realizării finalităților educației. Conceperea, organizarea, coordonarea, evaluarea, optimizarea continuă a elementelor procesului educațional constituie domeniul de studiu al managementului educațional.

Citește mai mult: Managementul educațional

Și cadrele didactice, în activitatea de la catedră, au nevoie de competențe emoționale în desfășurarea activității didactice.

Emoțiile bine canalizate și folosite duc la creșterea  performanței, la relații interumane mai bune și la reducerea general a stresului.

"Inteligenţă emoţională poţi să o ai - asta înseamnă un potenţial; ceea ce trebuie să dezvolţi este competenţa emoţională, deci să începi să pui în practică din inteligenţa pe care o ai deja şi să nu o ţii la păstrare", spune Cristian Păunică, director la compania de consultanţă Right Training and Consulting din Constanţa (Ziarul financiar, 2002).

O competenţă emoţională crescută permite profesorilor să crească performanţele într-o organizaţie școlară, să crească numărul iniţiativelor de schimbare organizaţională, să se descurce mai bine în situaţiile  complexe.

“Oamenii cu competenţe emoţionale crescute acţionează mai bine decât cei cu inteligenţă emoţională scăzută în situaţii dificile pentru o școală; ei gândesc mai clar şi gândesc constructiv în situaţii-limită sau când lucrează sub presiune, au grijă de ei şi de ceilalţi – elevi, colegi,părinți, directori.”( după Cristian Păunică)

Citește mai mult: INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI ACTIVITATEA DIDACTICĂ