Introducere

Problemei motivatiei angajaților i se atribuie o mare importanta atât în sectorul privat cât si în cel bugetar. Toti managerii sunt de acord ca atingerea obiectivelor organizationale depinde foarte mult de comportamentul si atitudinea subordonatilor lor fata de sarcinile ce le revin. Dar când se încearca sa se raspunda la întrebari de genul: “Cum poti sa-i determini pe oameni sa faca ceea ce doresti tu?” sau “de ce A lucreaza mai mult si mai bine decât B în aceleasi conditii de munca?” se ajunge la concluzia ca problema este destul de complexa si dificila. De asemenea, trebuie spulberata de la început iluzia ca ar exista o reteta sigura, de succes, care să asigure rezolvarea problemei motivatiei pentru oricare dintre situatii sau subiecti.

Citește mai mult: Motivația în muncă – mic ghid pentru un management de succes

1.     Ce este stressul?

În anul 1937, Hans Selye, fiziopatolog canadian introduce termenul de sindrom de adaptare în patologie, definindu-l ca pe un ansamblu de reacții prin care organismul răspunde la o acțiune agesivă – stressul.

Conceptul de stress indica inițial o suprasolicitare din exterior asupra organismului față de agresiunea care-i amenința integritatea. Firesc, în timp s-a făcut extensia către stressul psihic, definit de Paul Fraisse drept totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului, care nu-și găsesc soluția.

Citește mai mult: Stressul în mediul organizațional școlar

Școala – subsistem social

Şcoala  ca subsistem social se află într-o relaţie de influenţare reciprocă cu mediul extern în care se integrează. Contextul  - fie el politic, social, economic -  favorizează sau îngrădeşte dezvoltarea şcolii ca sistem educaţional, prin politici globale sau prin situaţii conjuncturale. Şcoala la rândul ei, are misiunea de a fi un factor de progres politic, social şi economic, de a anticipa cerinţele viitorului şi de a da societăţii oameni capabili să construiască viitorul şi nu doar sa reproducă prezentul.

Apare o întrebare firească: se poate realiza schimbarea socială fără schimbarea şcolii? răspunsul credem noi ca este, evident, negativ. Câtă vreme toţi indivizii care formează un grup, o comunitate şi societatea în ansamblul ei sunt socializaţi de la o vârstă mică prin sistemul de învăţământ, şcoala deţine poziţia strategică de prima importanţă în progresul societăţii. În acest context, ieşirile dezirabile din sistemul educaţional trebuie să fie oamenii educaţi, care pe lângă informaţii şi achiziţii de ordin cognitiv, trebuie să aibă convingeri care se raportează la un set de valori cunoscute şi acceptate social, atitudini compatibile cu spiritul civic şi responsabilitatea în cadrul grupului de apartenenţă sau a comunităţii în care se integrează şi nu în ultimul rând deprinderea de  învăţare continuă şi astfel capacitatea de adaptare la un mediu în continuă schimbare.

Citește mai mult: Parteneriatul școală – societate

Este conflictul necesar?

În orice tip de organizație, deci și în organizațiile școlare, vor apărea, inevitabil, conflicte. Poate fi vorba despre acces la resurse limitate, de poziții în cadrul organizației, de încălcări de roluri, sau pur și simplu despre incompatibilitate în relații interpersonale. Situațiile generatoare de conflict sunt inepuizabile.

Un studiu efectuat de către Asociaţia Americana de Management relevă faptul că managerii din nivelurile superioare şi de mijloc îşi consumă aproximativ 2 ore pe zi  din timpul lor pentru soluţionarea unor situaţii conflictuale.

Se poate spune că nu există organizaţie fără conflicte, după cum nu exista grup social fără fricţiuni. De altfel, acolo unde interacţionează cel puţin doi oameni, se creează mediul propice apariţiei şi dezvoltării conflictelor.

Conflictul este o componentă inevi­tabila, dar fireasca a relaţiilor interumane. Astăzi, el este privit mai degrabă ca un punct de plecare pentru a ajunge la cooperare şi ca un compromis între părţile implicate.

Citește mai mult: Managerul - un bun mediator al conflictelor