De ce este nevoie de evaluarea performanţelor profesionale?

Există o serie de activităţi specifice managementului instituțional, cum ar fi motivarea prin proiectare unor sisteme de salarizare echitabile  care nu se pot desfăşura fără realizarea activităţii de evaluare a performanţelor. Totuşi, în practică, această activitate este rareori efectuată, pe de o parte datorită unor dificultăţi obiective, pe de alta, a reticenţelor de ordin subiectiv.

Din punct de vedere obiectiv, sunt greu de stabilit criteriile de apreciere a ceea ce constituie performanţa. Unele contribuţii nu sunt excepţionale, dar sunt absolut necesare bunului mers al ansamblului, unele munci se pretează evaluărilor cantitative, altele nu, pentru anumite produse există indici clari de calitate, pentru altele aceşti indici lipsesc.

Citește mai mult: Evaluarea performanțelor profesionale ca activitate de management instituțional

I.                  Motivarea

 Motivarea este vitală pentru orice muncă dacă dorim ca oamenii să depună efort în ceea ce fac şi să îndeplinească sarcinile de bună voie şi cât pot de eficient. Atunci când vorbim de motivarea cadrelor didactice însă, ne lovim de acel domeniu care a rămas tributar vechiului sistem comunist. Desele schimbări din sfera politicului si-au pus amprenta asupra şcolilor româneşti rămase parcă undeva în afara timpului. Investiţiile pentru baza materială şi pentru refacerea şcolilor sunt rare şi minore. Cadrele didactice tinere se reorientează spre alte domenii de activitate din cauza salariilor  încă scăzute și a birocrației tot mai mari din sistem.

Cu toate acestea, lucrul cu personalităţile umane în formare este frumos, stimulant, incitant, cu o finalitate incomparabilă: satisfacţia de a-i vedea pe elevi mergând mai departe, intrând în viață, ducând și o parte din tine, din ceea ce tu, ca dascăl, ai pus în ei.

Citește mai mult: SATISFACȚIA PERSONALULUI DIDACTIC

De ce este important parteneriatul școlii cu alte subsiteme ale societății?

Daca optăm pentru şcoala ca sistem deschis interacţiunii cu mediul extern sunt necesare câteva condiţii care trebuie îndeplinite:

·         set de valori comune împărtăşite şi acceptate ca fundamentale: democraţia, civismul, umanismul, specificitatea, diversitatea, toleranţa, comunicarea, cooperarea;

·         strategii coerente  pe termen lung în domeniul parteneriatului;

·         stabilirea direcţiilor prioritare şi comune de acţiune;

·         precizarea rolului fiecărei instituţii şi categorii sociale implicate în parteneriatul pentru educaţie;

·         transformarea parteneriatului educaţional într-un principiu fundamental al oricărui demers reformator în educaţie.

Parteneriatul pentru educaţie este un proces complex pentru ca presupune cooperarea şi armonizarea unor categorii foarte diverse care au sau nu legătură directă cu domeniul educaţiei. Aceste categorii sunt:

· personalul care lucrează în sistemul de învăţământ;

· toate categoriile de elevi cuprinşi în procesul de învăţământ;

· părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor;

· organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;

· organizaţii cu caracter nonguvernamental (asociaţii profesionale ale profesorilor, asociaţii ale părinţilor şi ale elevilor, alte asociaţii);

· instituţii religioase şi reprezentanţii acestora;

· agenţi economici şi financiari;

· structuri sindicale;

· autorităţi centrale şi locale;

Rolul școlii în cadrul parteneriatului educațional

Pentru un parteneriat real şi eficient în educaţie sunt necesare schimbări axiologice, atitudinale şi comportamentale la nivelul partenerilor implicaţi.

Schimbarea la nivelul şcolii ca iniţiator şi promotor al parteneriatului educaţional trebuie să vizeze:

· formarea resurselor umane în spiritul colaborării, participării şi parteneriatului;

· practicarea managementului participativ;

· implicarea părinţilor în calitate de principali parteneri ai şcolii;

· promovarea cooperării cu toţi factorii  comunitari interesaţi de dezvoltarea educaţiei;

· stabilirea unui echilibru între oferta educaţională şi cererea de educaţie;

· asigurarea flexibilităţii curriculumului, în acord cu nevoile de educaţie identificate ale comunităţii;

· asumarea interdisciplinarităţii ca principiu de bază al educaţiei.

Organizaţia şcolară se caracterizează printr-o serie de trăsături caracteristice care o deosebesc în raport cu alte organizaţii care funcţionează în mediul comunităţii.

Aceste trăsături sunt:

·                     finalităţi specifice pe care doreşte să le realizeze;

·                     resursele pe care le are la dispoziţie (umane, materiale, financiare, informaţionale, de autoritate şi putere);

·                     caracterul proceselor decizionale, de comunicare şi schimbare care au loc în interiorul organizaţiei;

·                     strategii, politici, programe pe care şcoala le elaborează şi aplică pentru atingerea obiectivelor sale;

·                     caracteristicile structurii organizaţionale;

·                     trăsăturile managementului;

·                     valori, norme, principii, standarde, reguli ce trebuie respectate în şcoală;

·                     rezultate obţinute în raport cu obiectivele stabilite;

·                     prestigiul, credibilitatea şi imaginea şcolii în mediul comunitar în care-şi desfăşoară activitatea.

Pentru a răspunde cerinţelor sociale şi comunitare şi principiilor parteneriatului şcoala trebuie să-şi orienteze întregul demers educativ asupra elevului ca subiect dar şi ca partener în educaţie. Astfel, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

· participarea elevilor la procesul decizional;

· democratizarea relaţiei profesor-elev;

· implicarea elevilor în proiecte de parteneriat;

· încurajarea iniţiativelor elevilor şi sprijinirea punerii lor în aplicare.

Transformarea elevilor în actori principali ai demersului educaţional poate să sporească prestigiul şi credibilitatea şcolii în mediul comunitar şi astfel să sensibilizeze şi mobilizeze partenerii potenţiali. Pentru ca centrarea procesului de educaţie pe elev să nu fie doar o declaraţie de intenţii  fără aplicare practică, şcoala ar trebui să elaboreze politici specifice care să vizeze:

· schimbări în comportamentul profesorilor;

· încurajarea participării democratice a elevilor la viaţa şcolii;

· elaborarea de regulamente de comun acord cu elevii, ţinând cont de sugestiile lor.

Schimbările în comportamentul profesorilor se referă la următoarele aspecte:

· evitarea favoritismului , a sarcasmului, a situaţiilor jenante.

· respectarea  demnităţii şi cultivarea  încrederii în sine a elevilor;

· încurajarea comunicării deschise a gândurilor, ideilor,  preocupărilor elevilor, respectând punctele lor de vedere;

· înlocuirea  discursului moralizator cu  exemplul personal ;

· câştigarea respectului  prin stimă şi nu prin teamă ;

· sprijinirea   elevilor pentru succesul şcolar;

· stimularea elevilor  pentru aprecierea valorilor morale;

·    exemplul personal ca  bun cetăţean care se implică în viaţa comunităţii.

Participarea democratică a elevilor la viaţa şcolii se realizează printr-o serie de proceduri şi practici:

· Înfiinţarea consiliului elevilor ca organism reprezentativ al elevilor, cu statut şi program propriu recunoscut şi respectat de profesori şi de conducerea şcolii.

· Elaborarea unui Cod de conduită prin care se aduc la cunoştinţă elevilor şi părinţilor într-un mod direct şi prietenos cerinţele şcolii, ei având dreptul de a exprima păreri, după care se angajează să-l respecte.

· Acordarea de responsabilităţi în clasa şi în şcoala prin care elevii să contribuie la bunul mers al activităţilor din şcoală.

· Consultarea elevilor atunci când sunt elaborate reguli pentru exprimarea opiniilor dar şi pentru asumarea liberă a acestora.

· Informarea permanentă a elevilor în legătură cu tot ce se planifică şi se realizează în şcoală prin diferite metode (afişaj, buletin informativ, anunţuri zilnice).

· Crearea unui mediu şcolar civilizat şi placut  cu contribuţia şi participarea elevilor.

Parteneriatul școală – familie

În foarte multe dintre școlile în care am susținut seminarii în cadrul acestui proiect, unul dintre punctele vulnerabile a fost constituit tocmai de lipsa unui parteneriat real între școală și familie, fie ca famillia deleagă complet școlii rolul de a educa elevul și o consideră ca fiind singura entitate responsabilă, fie că este indiferentă față de orice aspecte ce țin de educație (părinții vin rareori la școală pentru a se interesa de copilul lor).

În fapt, familia este grupul social responsabil de creşterea şi educaţia extraşcolară a  copilului. Mediul familial are o influenţă importantă asupra copilului prin sistemele de valori proprii, prin relaţii interpersonale specifice, structura specifică de statusuri şi roluri.

Cunoaşterea şi înţelegerea familiei în calitate de partener în educaţia copiilor trebuie să fie o prioritate pentru şcoală, mai ales în contextul actual în care şi familia se confruntă cu adaptarea la schimbări sociale şi economice semnificative. Dacă familia tradiţională era relativ stabilă şi previzibilă ca roluri, norme şi soluţii standard pentru situaţii-problemă, familia contemporană a suportat o serie de modificări în raport cu evoluţia socială şi cu influenţele din mediul turbulent aflat într-o schimbare accelerată.

Considerând familia principalul partener al şcolii trebuie să luăm în considerare următoarele aspecte:

·         trăsăturile generale care definesc familia

·         trăsăturile particulare ale fiecărei familii

·         rolul fiecărui membru în cadrul familiei şi statutul elevului în cadru familiei sale

·         beneficiile care decurg din colaborarea cu familia.

Cu toate că familia este un partener tradiţional al şcolii, totuşi există o serie de bariere şi disfuncţii în acest parteneriat cauzate de:

·         comunicarea ineficientă dintre şcoală şi familie;

·         mentalităţi, atitudini, prejudecăţi din partea cadrelor didactice sau a părinţilor;

·         interesul limitat al unora dintre părinţi pentru educaţia copiilor;

·         statutul social, nivelul de educaţie, situaţia materială precară din unele familii;

·         proliferarea familiilor dezorganizate sau aflate în segmente sociale defavorizate;

·         atenţie diminuată acordată copiilor datorită presiunii problemelor curente.

Pentru ca parteneriatul şcoală-familie să devină efectiv şi eficient trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

·         deschiderea conducerii şcolii către colaborare cu părinţii şi implicarea în atragerea efectivă a părinţilor;

·         proiectarea activităţilor de cooperare, colaborare, parteneriat pe o perioadă mai îndelungată;

·         multiplicarea şi diversificarea acţiunilor care să faciliteze cunoaşterea reciprocă între profesori şi părinţi;

·         creşterea rolului Comitetului de părinţi în calitate de interfaţă între şcoală şi  comunitatea locală;

·         informarea permanentă a părinţilor cu privire la activităţile din şcoală şi modalităţile de colaborare;

·         editarea şi diseminarea unor materiale care sunt direct adresate părinţilor;

·         atragerea părinţilor în activităţi de formare şi dezvoltare a copiilor proprii;

·         organizarea unor activităţi specifice la care să participe şi părinţii cu aptitudini în domeniu;

·         diversificarea ofertei de servicii educaţionale pe care şcoala poate să le asigure părinţilor;

·         constituirea unor structuri asociative care să includă părinţi şi personal al şcolii.

Parteneriatul școlii cu autoritățile locale

Şcoala ca instituţie integrată în comunitatea locală intră în raza de autoritate, putere şi influenţă a autorităţilor locale. Atât şcoala cât şi autorităţile locale îşi asumă sarcini şi responsabilităţi specifice în cadrul comunităţii. Şcoala pe de o parte oferă  servicii educaţionale în comunitate iar autorităţile susţin material şi financiar funcţionarea şcolii. Terenul pe care se întâlnesc cele două instituţii este cel al interesului reciproc, al normalităţii şi bunăstării comunităţii. Prin urmare şcoala şi autorităţile locale au interese comune care conduc în mod logic la o activitate convergentă. Din experienţa ultimilor ani, de când finanţarea cheltuielilor materiale şi a investiţiilor se asigură prin Consiliul local, s-au remarcat aspecte pozitive şi negative deopotrivă.

Dintre aspectele pozitive remarcăm:

·         alocarea de fonduri mai consistente pentru nevoile materiale şi de investiţii ale şcolilor;

·         reconsiderarea locului şi rolului şcolii în comunitate cel putin în ce priveşte finanţarea.

Rămân însă destule probleme care pun în evidenţă o relaţie mai curând de subordonare decât de parteneriat, după cum urmează:

·         centralizarea administrativă şi financiară prin Direcţiile de administrare a învăţământului preuniversitar, care limitează puterea de decizie a  şcolii ;

·         disfuncţii, bariere, blocaje în  comunicarea dintre conducerea şcolii şi  instituţiile mai sus menţionate;

·         necorelări care apar între momentul alocării fondurilor şi calendarul specific al activităţii din şcoală;

·         alocarea inechitabilă a fondurilor după criterii care nu sunt cunoscute de ambii parteneri;

·         nu există o transparenţă în ceea ce priveşte ierarhizarea priorităţilor după care se face alocarea bugetară;

·         nu există un exerciţiu al parteneriatului şi colaborării.

Şcoala  ca factor educaţional are sarcina de a depune eforturi pentru normalizarea relaţiei de parteneriat cu autorităţile locale printr-o serie de acţiuni cum ar fi:

·         participarea reprezentanţilor autorităţilor locale la întâlniri cu profesorii şi părinţii ;

·         participarea unor reprezentanţi ai profesorilor, elevilor şi părinţilor la întâlniri cu membri ai Consiliului local ;

·         organizarea unor activităţi extracurriculare în parteneriat între profesori, elevi, părinţi şi autorităţile locale;

·         formularea unui program comun cu privire la domeniile în care comunitatea are nevoie de educaţie, formare şi informare.

Parteneriatul școlii cu agenții economici

În contextul unei societăţi democratice şi al unei economii de piaţă, în România este important a se realiza un echilibru între cererea şi oferta de educaţie. Astfel, parteneriatul pentru educaţie dintre şcoală şi agenţii economici este o premisa importantă pentru realizarea acestui echilibru.

Cooperarea cu agenţii economici poate fi obstrucţionată de bariere şi disfuncţii inerente unei societăţi în schimbare:

·         lacune legislative în domeniul parteneriatului;

·         contextul social-economic nefavorabil;

·         atitudini şi comportamente reticente care decurg din percepţii eronate, presupoziţii şi prejudecăţi cu privire la şcoală, educaţie şi agenţii economici;

·         lipsa unor structuri, mecanisme, modalităţi care să faciliteze cooperarea.

                Realizarea unui parteneriat eficient cu agenţii economici, trebuie să aibă în vedere:

·         cunoaşterea legislaţiei care reglementează acest parteneriat;

·         identificarea partenerilor potenţiali printre agenţii economici;

·         nevoile concrete  formulate de agenţii economici cu privire la forţa de muncă;

·         găsirea căilor de sensibilizare şi cointeresare a agenţilor economici;

·         modalităţile concrete de colaborare cu agenţii economici;

·         exersarea cooperării, colaborării şi parteneriatului.

Parteneriatul școlii cu Organizațiile nonguvernamentale

O.N.G.-urile, apariţie inedită în câmpul comunitar din ultimul deceniu, au o activitate foarte diversă şi cu un impact educaţional important asupra comunităţii locale. Proiectele adresate în mod explicit educaţiei au în vedere următoarele aspecte:

-          consilierea şi orientarea vocaţională;

-          consilierea părinţilor şi educaţia familiei;

-          formarea formatorilor pentru domenii specifice;

-          sensibilizarea opiniei publice şi a agenţilor economici faţă de problemele şcolii ;

-          facilitarea obţinerii unor resurse materiale şi financiare ;

-           facilitarea încheierii de parteneriate;

-          sensibilizarea instituţiilor şi categoriilor comunitare în raport cu şcoala şi educaţia.

 Parteneriatul cu O.N.G.-uri poate aduce şcolii beneficii importante prin valorificarea potenţialului de care dispun aceşti parteneri în domenii cum ar fi:

·                     identificarea nevoilor de educaţie la nivel comunitar;

·                     pregătirea resurselor umane implicate în educaţie;

·                     educaţia şi consilierea adulţilor;

·                     promovarea drepturilor copiilor şi adolescenţilor;

·                     atragere şi alocarea de resurse financiare;

·                     identificarea de parteneri şi derularea parteneriatelor;

·                     promovarea imaginii instituţionale în diferite medii sociale.

CONCLUZII:

·         parteneriatul este o condiţie esenţială pentru existenţa şcolii ca sistem deschis, racordat la nevoile de educaţie ale societăţii;

·         parteneriatul aduce beneficii importante la nivelul tuturor domeniilor funcţionale ale şcolii;

·         pentru  ca parteneriatul să aducă beneficii maxime în şcoală trebuie dezvoltată o cultură antreprenorială, care presupune în primul rând formarea resurselor umane în spiritul cooperării, cultivarea unor deprinderi de comunicare, depăşind barierele psihologice legate de percepţii şi prejudecăţi, încurajarea iniţiativelor valoroase şi a lucrului în echipă.

·         conducerea şcolii trebuie să îşi asume responsabilităţi specifice de proiectare, planificare, organizare şi monitorizare  a relaţiilor de parteneriat ale şcolii cu mediul său extern.

 

( model orientativ)

         Având în vedere prevederile H.G. nr. 22/2007 pentru aprobarea metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie, ale art.44(1-2) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor din Învăţământul Preuniversitar privind constituirea şi componenţa Comisiei de evaluare şi asigurare a calităţii, a Legii nr.87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, în baza deciziei directorului școlii nr.... din... privind constituirea Comisiei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii Educaţiei şi a Regulamentului de funcţionare a CEAC, pentru anul şcolar .... este prevăzută realizarea următoarelor activităţi/documente:

Citește mai mult: PLANUL OPERAŢIONAL AL COMISIEI PENTRU EVALUAREA ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII