Tipuri de manageri educaționali și roluri ale acestora

  A.   Managementul. Precizări terminologice.

 

·                 Termenul de “management” îşi are originea în limba engleză, dar izvorul său este din latinescul “manus” - mână şi se referă la acţiunea de manevrare. 

 

·                 În limba engleză cuvântul “manage” exprimă activitatea de administrare, de conducere (substantivul “management” – conducător), desemnând astfel, știința conducerii sau conducerea științifică a instituțiilor.

 

Ø   Management - capacitatea de a organiza şi administra.

 

Ø   Management - arta de a conduce.

 

 

          „A conduce” trebuie înţeles ca termen generic pentru desemnarea diferitelor stiluri de conducere („a conduce”: „a ordona”, „a coordona”, „a anima”, „a fi responsabil de realizarea în comun a obiectivelor unei organizaţii”). 

 

Ø   Managementul reprezintă o profesie, o meserie, o activitate, o practică ce presupune un ansamblu de tehnici, de priceperi şi un sistem de relaţii.

 

Ø   „O definiție simplă a managementului este: a conduce, într-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalităţile organizaţiei din care fac parte.” [1]

 

          Activitatea de management presupune activități complexe de: concepere, pregătire, organizare și îndrumare (prin decizii manageriale), dirijare (orientare către noi scopuri/țeluri/dezvoltare), coordonare, administrare și capacitate de adaptare la schimbări, leadership.

 

          „Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare a acțiunilor și activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor unei organizații (umane, materiale, de spațiu și de timp) în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea, finalitățile și responsabilitățile sale economice și sociale.”[2]

 

Ø  Management – factor de decizie, știință și artă.

 

 

 

B.     Tipuri de manageri educaționali

 

Managementul poate fi reprezentat de un individ sau un grup de indivizi care asigură desfăşurarea corectă a procesului de conducere, îndeplinind funcţii manageriale şi de execuţie.

 

Managerul diferă de leader prin poziţia şi autoritatea oficială de care dispune. 

 

Ø  Managerul prezintă cateva trăsături şi anume:

 

·         are o dublă profesionalizare;

 

·         dispune de autoritate şi răspundere;

 

·         influenţează comportamentul salariaţilor;

 

·         dispune de cunoştinţe necesare eficientizării relaţiei cu salariaţii;

 

·         suportă solicitările şi stresul funcţiei de conducere, etc.

 

           

 

            Managerul educațional (atât la nivelul instituției școlare, cât și la nivelul clasei de elevi) conduce un anumit nivel ierarhic al organizaţiei școlare prin desfășurarea unor activități de clarificare, de argumentare și convingere, de motivare, formulează aprecieri, aprobă sau critică, stabilește moduri de acțiuni practice către atingerea scopurilor urmărite.

 

            În acest sens, literatura de specialitate prezintă o serie de tipuri de manageri educaționali:

 

·         “educatoare, învățător, profesor: conduce activitatea didactică la nivelul unui colectiv - clasă sau grupă;

 

·         profesorul-diriginte: conduce activitatea educativă la nivelul unei clase sau grupe de elevi;

 

·         profesorul-logoped: conduce procesul de formare a limbajului și de asistență psihopedagogică specifică elevilor și părinților la nivel teritorial și județean prin centrele logopedice și la nivel interșcolar prin cabinete logopedice;

 

·         profesorul-consilier: conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, cadrelor didactice și părinților la nivel teritorial-județean prin centrele de asistență psihopedagogică și la nivel interșcolar, prin cabinetele de asistență psihopedagogică;

 

·         profesorul-metodist: conduce activitatea metodică la nivel teritorial și județean prin Casele corpului didactic și la nivel interșcolar prin comisiile și catedrele metodice;

 

·         profesorul-director: conduce activitatea unei unități de învățământ la nivel global;

 

·         profesorul-inspector școlar: conduce inspecțiile de diferite tipuri: școlară, generală, teritorială;

 

·         profesorul – învățământ superior: asistent, lector, conferențiar, profesor;

 

·         profesor – manager învățământ superior: rector, prorector, decan, prodecan, șef catedră, director, director adjunct, secretar științific. ” [3]

 

 

 

 

C.    Rolurile managerului

 

Un studiu efecuat de Henry Mintzberg precizează 10 roluri manageriale, pe care le împarte în trei categorii aflate în strânsă legatură unele cu altele:

 

I. Rolurile interpersonale (rezultă din autoritatea formală a managerului şi vizează relaţiile interpersonale):

 

·         Rolul de reprezentare - presupune participarea la ceremonii, întâlniri oficiale, evenimente.

 

·         Rolul de conducător / lider -  presupune direcţionarea şi coordonarea activitaţii subordonaţilor, precum și  stabilirea unui climat de muncă în care angajații lucrează împreună la un nivel optimpentru atingerea obiectivelor organizației.

 

·         Rolul de legătură / liant - presupune menținerea de relații și contacte în afara departamentului său de lucru, cu alţi manageri din alte departamente ale aceleiaşi organizaţii sau din alte organizaţii.

 

 

II. Rolurile informaţionale (plasează managerul în punctul central de primire şi transmitere a informaţiilor):

 

·         Rolul de monitor - identificarea și selectarea celor mai utile și relevante informații din multitudinea de surse formale și informale (rapoarte, minute, mass media, reviste de specialitate, zvonuri etc.).

 

·         Rolul de diseminator - furnizarea informaţiilor importante personalului organizației astfel încât să existe o bună comunicare la toate nivelurile.

 

·         Rolul de purtător de cuvânt - autoritatea de a vorbi ca reprezentant al organizaţiei.

 

 

 

III. Roluri decizionale (rolurile interpersonale și cele informaționale sunt premergătoare și utile în procesul de luare a deciziilor):

 

·         Rolul de întreprinzător /antreprenor - este acela de a cauta noul, de a promova schimbarea la nivelul organizației, de a identifica noi oportunități și de a demararea de noi proiecte.

 

·         Rolul de mediator/stabilizator - revine managerului în vederea reducerii tensiunilor și a conflictelor și rezolvarea situațiilor de criză care apar la diverse niveluri ale organizației.

 

·         Rolul de distribuitor de resurse – alocarea corectă a resurselor în funcție de criterii obiective (resurse umane, financiare, de timp, de spațiu, echipamente, dotări). Distribuirea resurselor reprezinta cel mai critic dintre rolurile decizionale ale managerului.

 

·         Rolul de negociator - luarea unor decizii în situații în care se negociază aspecte legate de resurse, contracte, astfel încât managerul este deseori în situaţia de ,,a cântări" cui să ofere avantajele unei afaceri.

 

           

 

            Rolurile manageriale ale cadrului didactic didactic în activitatea instructiv-educativă cu clasa de elevi:

 

·         planificare (sunt determinate de către profesor, sarcinile şi obiectivele pe niveluri, sunt structurate conţinuturile esenţiale, se alcătuieşte orarul clasei etc.).

 

·         organizare (profesorul stabilește activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative, structurile şi formele de organizare. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic).

 

·         comunicare (profesorul stabileşte canalele de comunicare astfel încât în activitatea educativă să existe un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor - stimularea elevilor în facilitarea procesului de punere a întrebărilor. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil, deschis şi constructiv).

 

·         conducere (activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării de cunoștințe dar şi al formării de competențe.)

 

·         coordonare (profesorul urmărește în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitând suprapunerile şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului).

 

·         îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate fiecărei situaţii, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor).

 

·         motivare (profesorul utilizează aprecieri verbale şi reacţii nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive ale elevilor; orientează valoric tendinţele negative identificate în conduitele elevilor; încurajează şi manifestă solidaritate).

 

·         consiliere (activitățile de consiliere a elevului în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului atât în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară).

 

·         control (activități desfășurate de către profesor în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelele de performanţă ale elevilor. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor).

 

·         evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecăţile valorice pe care le va emite profesorul vor constitui o bază temeinică a procesului de caracterizare a elevilor).

 

           

 

            Sintetizând, competenţele manageriale ale profesorului sunt conferite de o serie de factori:

 

·         capacitatea acestuia de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii, de a crea situaţii de învăţare adecvate şi de a stabili responsabilităţi în grup;

 

·         capacitatea de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi şi de a soluţiona conflictele;

 

·         capacitatea de a-şi asuma răspunderi;

 

·         capacitatea de a orienta, organiza şi coordona, îndruma şi motiva, de a lua decizii în funcţie de situaţie.

 

 

 

Bibliografie:

 

·         Iulia Pârvu, Management educațional – concept și niveluri de analiză, https://sjse-ct.spiruharet.ro/images/secretariat/secsjse-ct/programe_postuniversitare/biblioteca_virtuala_programe_postuniversitare/sinteze_si_intrebari_orientative_managmentul_organizatiilor_de_invatamant/2016_2017/management_educational__concept_si_niveluri_de_analiza/curs_man_educational-concept_si___niveluri_de_analiza.pdf

 

·         Anca-Tîrcă,Managementeducational, http://mentoraturban.pmu.ro/sites/default/files/ResurseEducationale/Modul%207%20Management%20educational.pdf