Bază de date online cu resurse pentru dezvoltarea unui management instituțional antreprenorial de calitate în școli defavorizate

Conceptul de rezilienţă

Reziliența este un termen preluat din limba engleză, folosit iniţial în metalurgie și reflectă capacitatea oțelului de a reveni la forma originară după ce a fost lovit. Referindu-se la oameni, reziliența este asociată mai ales nu doar cu capacitatea acestora de a se recupera, dar și cu aceea de a obține o putere interioară din evenimente traumatice. Reziliența este un termen provenit din latinescul verbului "a-și reveni", ce înseamnă, de asemenea, "a salva" dar putând fi folosit și cu sensul de „protecție”. După cum se poate observa, controversa/disputa se concentrează nu pe originea noțiunii, ci mai degrabă pe conținutul acesteia. Conținutul noțiunii se extinde și cuprinde nu numai răspunsul la traumă, dar și capacitatea omului de a se proteja de influența sa (Nelly Petrova-Dimitrova, 2017).

"Educaţia este cea care respectă, celebrează și recunoaște normalitatea diversității în toate componentele vieții umane. Educaţia conduce către ideea că oamenii au dezvoltat în mod natural moduri diferite de viață, obiceiuri și viziuni asupra lumii și că această gama variată ne îmbogățește pe noi toți. Educația este cea care promovează egalitatea și drepturile omului, lupta împotriva discriminării și promovează valorile pe care egalitatea se bazează." Învățarea interculturală are ca scop:

mai bună înțelegere a culturilor în societățile moderne;

  o mai mare capacitate de comunicare între oameni din culturi diferite; 

 o atitudine mai flexibilă faţă de diversitatea culturală în societate; 

 o mai bună capacitate de participare la interacțiunea socială, precum și recunoașterea patrimoniului comun al umanității.

 

Este evident faptul că, în cadrul oricărei organizaţii, deci și în cadrul instituției școlare, care este un organism în dinamică, transformare, evoluţie şi nu o structură împietrită, populate de indivizi ale căror interese nu sunt întotdeauna în armonie, cu o frecvenţă mai mare sau mai mică, vor apărea conflicte – între membrii, între grupuri, între patronat şi sindica  ( acolo unde există ), etc.

Din acest punct de vedere, suntem de acord cu afirmaţia lui Richard Hall – conflictul este un proces organizaţional inerent, şi – până la un punct – benefic, un mijloc de a aduce schimbarea, de a aduce la lumină disfuncţiile spre a le putea rezolva.

Ca ființă socială, pentru ale cărei formare și dezvoltare echilibrate grupul de apartenență este de maximă importanță, copilul are nevoie să fie acceptat, încurajat, înțeles, de către cei care-i sunt egali – covârtnicii săi, colegii lui de școală și partenerii de joacă.

El nu se poate sustrage acestor influențe și nu poate face abstracție de ele. De aceea, adulții – părinți, profesori – trebuie să vegheze pentru ca fiecare copil să simtă că școala este un loc sigur, un loc al toleranței și al îmbrățișării diversității, iar nu un mediu ostil, generator de anxietate.

Ce este hărțuirea (bullyingul)?

Bullyingul (din englezescul „to bully“), înseamnă a tiraniza, a intimida și nu se referă doar la agresiuni de natură fizică. Agresiunile psihologice – a pune porecle, a amenința, a umili, a jigni – sunt forme extrem de răspândite, atât în viața reală, cât și în mediul virtual (cyberbullying) și sunt omniprezente, din păcate, în mediul școlar.

Importanța resurselor umane în cadrul organizatiei

Se afirmă tot mai des în teoria managementului faptul că oamenii sunt cea mai importantă resursă a unei organizații. Devine banală această aserțiune, deși este foarte adevărată – fără investiția în capital uman de calitate, fără planuri de dezvoltare a acestui capital, orice instituție/organizație, indiferent de resursele  materiale pe care le deține, nu poate performa.

Din păcate, deși este arhicunoscut acest lucru, practica managementului instituțional nu reflectă în aceeași măsură înțelegerea acestui fapt. Oamenii sunt priviți mai curând în termeni de costuri, activitățile de management al resurselor umane se realizează doar parțial, fără o strategie sbordonată obiectivelor instituției, fără planificare pe termen mediu și lung. Fără viziune de perspectivă.