Introducere

Microgrupul școlar este un grup social în care elevii exersează poate primele status roluri care se vor apropia de cele din lumea adulților. Va exista o ierarhie clară, chair dacă nu este definită formal, fiecare individ ocupând o poziție atât în privința relațiilor socio-afective în care este angrenat (unii sunt preferați de multă lume, alții indiferenți ori marginalizați), cât și în privința relațiilor funcționale, a competențelor cognitive, a abilităților pe care le au.

Vor exista roluri distribuite pentru fiecare în parte – unul este glumețul clasei, altul “ justițiarul”, ori premiantul, cel care se pune bine cu profesorii, charismaticul, cel care influențează pe ceilalți, poate conturând un viitor lider. Din păcate vor exista și partiture negative, copilul – problemă ori inadaptatul, cel care este ținta hărțuirii. Aceste etichete nu sunt, evident, explicite, dar realitatea interacțiunii sociale dovedește existența lor, dincolo de cee ace este normat, prescris, formal.

 

Interacțiunea educațională produce o organizare sociala a clasei, sau o “ordine instituită a clasei” (Mehan), aceasta fiind sursa inegalităţii, a succesului sau a insuccesului adaptativ în clasa de elevi . Structura de adaptare dezvoltată de elevi este competenţa socială a elevului.

Ca atare, profesorul trebuie să știe să managerieze această hipercomplexitate relațională a grupului clasei, a atmosferei în care copiii trăiesc și se dezvoltă, pentru că aici se definește imaginea de sine și se edifice valoarea de sine mai bine chiar decât în familia de origine, unde există acceptare necondiționată, iar rolurile posibile sunt limitate.

Relațiile interpersonale – definiție și clasificare

Relațiile interpersonale sunt "... legături psihologice, conştiente şi directe între oameni." (Mielu Zlate). Au un caracter etic şi formativ, dar și o coloratură afectivă.

Clasificare

•         relaţii de intercunoaştere;

•         relaţii de intercomunicare;

•         relaţii socio-afective (afectiv-simpatetice)

•         relaţii de influenţare

Ø Relațiile de intercunoaștere au ca element central imaginea partenerilor unul despre celălalt şi despre ei înşişi

Potenţiale deficienţe - Inerţiile perceptive, stereotipiile perceptive, distorsiunile perceptive (bias-urile),  efectele predictive, ecuaţia personală a profesorului.

Ca exemplu de mod în care un stereotip poate afecta relațiile de intercunoaștere să ne gândim că profesorul privește un elev X nu ca pe un individ autonom, deosebit de toți ceilalți, unic, ci ca pe un exponent al unei categorii, față de care poate avea o atitudine negative. Chiar și exemplul opus, în care, stereotipul față de o categorie (de exemplu – copil de intelectuali) este  pozitiv, cunoașterea este oricum, viciată.

În fapt, noi acționăm nu doar ca entități obiective, ci şi ca sisteme de imagini. De aceea, cunoașterea celuilalt este mediată de filtrele care se interpun între cei doi. Astfel, avem:

•         A, B;

•         A’, B’ – imaginile fiecaruia despre sine;

•         A’’, B’’ – imaginile lui B despre A si imaginile lui B despre A.

În concluzie,

Când doi oameni stau de vorbă, de fapt 6 stau de vorbă: 2 entităţi obiective, 2 - imagini ale lor despre ei înşişi, 2 – imaginile fiecăruia despre ceilalţi.

Ø Relațiile de comunicare

Există, în mod evident, niște modele ale  comunicării interpersonale în clasă – de la formulele de adresare cel mai frecvent utilizate, la tonul și atitudinea cu care se rostesc cuvintele, dar și o rețea de comunicare, ale cărei verigi sunt elevii dvs.

În procesul de comunicare interpersonală foarte important este contextul în care aceasta se petrece, dar și aspectele nonverbale ale comunicării interpersonale. Aici intră mimica (toate microexpresiile care subliniază, iar uneori contrazic conținutul verbal), pantomimica (ansamblul gesturilor care întregesc comunicarea), poziția, postura, tonul pe care ne vorbim unii altora, reprezintă tot atâtea mesaje care se cer prelucrate.Situaţii perturbatoare în comunicare pot fi: filtrarea informaţiilor, blocajul, bruiajul, distorsiunea,etc.

O situație în care comunicarea este blocată poate fi, de exemplu, generată de felul puțin prea brutal în care un profesor înțelege să își exercite autoritatea, astfel încât elevii se simt prea intimidați pentru a comunica.

Ø Relațiile afective – simpatetice/preferențiale

Se structurează pe dimensiunea atracție – respingere – indiferență.

Atracţia interpersonală are la bază o serie de emoţii, dar și conștientizarea unor similitudini – de trăsături caracteriale, de valori, de grup de apartenență, clasă socială ori rasă. La fel, respingerea interpersonală presupune o trăire care este fundamentată, de cele mai multe ori pe perceperea unor incompatibilități între membrii diadei interpersonale.

Caracteristicile fundamentale ale relaţiilor afectiv-simpatetice în clasa (la elevii de vârsta şcolară) sunt spontaneitatea, sinceritatea, disproporţia dintre amploarea emoției şi cauza care a provocat-o, nevoia de reciprocitate în schimburile afective pozitive şi supraevaluarea trăirilor.

Factori cu incidenţă asupra relaţiilor simpatetice

·   Un prim factor este reprezentat de cadrul spaţial, de viaţă. Există o influenţă puternică a proximităţii spaţiale asupra modului în care se formează relaţiile simpatetice, fie ele amicale, fie de parteneriat. În literatura de specialitate referitoare la cuplu, primul filtru în alegerea maritală este considerat filtrul proximităţii.

·   Un al doilea factor care pare a avea importanţă este cel socio-economic. Acest lucru nu trebuie înţeles simplist, în sensul că persoanele cu un anumit venit şi poziţie socială sunt mai uşor de simpatizat şi mai anturate decât celelalte. Este vorba despre faptul că multe contacte sunt favorizate de reţeaua de status – roluri sociale. Indivizii ale căror statute corespund este probabil că frecventează aceleaşi cercuri, au aceleaşi tipuri de activităţi, se supun aceloraşi cutume sociale.

·   Nu în ultimul rând, factorii axiologici, sistemele de norme şi valori împărtăşite reprezintă importante fundamente pentru relaţiile simpatetice.

Valoare psihosociala de tip preferential

POPULARI

ACCEPTATI

INDIFERENTI

MARGINALIZATI

La vârsta școlarității, legăturile se fac mai repede, dar sunt și extrem de labile. Interesele și valorile nu sunt încă suficient de cristalizate spre a garanta soliditatea, trăinicia legăturii. Uneori, criterii ca proximitatea spațială sau faptul că avem aceeași culoare a penarului ne fac să ne considerăm prieteni. Evident, există și cazuri în care, în timp, se obține o relație stabilă, profundă, durabilă.

Oricum, indiferența și respingerea, ale căror efecte sunt marginalizarea ori rejectarea de către grup, produc efecte, chiar dacă suntem deja adulți. În microgrupul școlar, însă, copilul respins, nepopular, poate trăi o adevărată dramă, cu rol de scădere a încrederii de sine și de erodare a stimei de sine.

Este, de aceea, important, să încercați să cunoașteți climatul socio-afectiv al clasei, să fiți negociator, mediator, să încercați să armonizați între ei membrii colectivului, promovând într-ajutorarea și spiritul de echipă, descurajând delațiunea, intoleranța și bullyingul. Este bine ca profesorul, o figură adultă învestită cu autoritate, să arate că nu este adeptul tratamentelor preferențiale, discriminatorii. La fel, este bine să scoată mereu în evidență  punctele forte, talentele, abilitățile fiecărui membru al grupului, făcându-l să se simtă valorizat și acceptat. Acest fel de a privi se va transfera și asupra elevilor pe care-i educați. Îi veți influența astfel să devină niște oameni mai buni.

Ø Relații de influențare

Influența socială este vizibilă pretutindeni în conetxt social și presupune o acțiune asimetrică, având predominanță unilaterală, pe care o exercită asupra individului aspecte ale mediului, fenomene, evenimente, dar mai ales ceilalți oameni.

 Influenţă educaţională = "acţiune educaţională organizată şi structurată, exercitată asupra unei persoane - elev - în vederea construirii, formării sau schimbării unor comportamente, atitudini,etc.“ (Ullich);

sau

Capacitate de a afecta comportamentul altor persoane, în speţă al elevilor (Otilia Ivănescu)

Perspective de abordare a procesului de influenţă educaţională:

•         influenţa personală a profesorului atât ca leader cât şi ca factor exterior;

•         influenţa de grup guvernată aparent de factori formali sau nonformali;

Influența unui profesor asupra grupului de elevi este enormă. Nu ne referim aici la cunoștințele transmise, ci la modul în care știe să se facă ascultat, luat drept model și reper, etalon de comportament. Efectiv, în multe cazuri, atmosfera din clasă depinde de personalitatea și valorile pe care dirigintele știe să le insufle elevilor. Sunt clase reci și calde, clase armonioase și disarmonice, clase tensionate, dar și relaxate. Acesta este rezultatul influenței pe care profesorul o are aspra acestei realități colective noi, care este microgrupul școlar.

Viața psihologică a grupului nu rezultă din simpla adiție, adunare a elementelor care îl compun. Se naște prin interacțiune și influență social o realitate supraordonată, un efect de emergență. De noi, profesorii, lideri de microgrup,  depinde ca întregul acesta să fie unul armonios,  cu efecte benefice asupra membrilor.

 

Acela care reușește, va influența puternic personalitatea, uneori chiar drumul în viață al elevilor săi.