Ce este un elev cu dificultăți de învățare?

Un elev cu care se lucrează greu, care nu progresează în ciuda eforturilor noastre ori un elev al cărui comportament deranjează actul predării, profesorii și colegii deopotrivă.

Motivele posibile pentru care un elev este dificil sunt următoarele:

- are o condiție pedopsihiatrică (dislexie, dsigrafie, discalculie, disabilitate intelectuală, TSA, ADHD etc)

- are tulburări comportamentale (fie ca entitate psihiatrică, fie ca urmare a unei educații familiale deficitare)

- este nemotivat să învețe, pentru că mediul familial nu îl încurajează în acest sens.

Citește mai mult: Predarea la elevii cu dificultăți de învățare

1.O taxonomie a competenţelor

2. Cerinţe metodologice în construcţia curriculumului centrat pe competenţe

1.O taxonomie a competenţelor

Curriculum centrat pe competenţe are la bază teoria instrucţională bazată pe competenţe elaborată de K.P. Torshen (apud Negreţ Dobridor, 2008, p. 225). Conceptul central al modulului, competenţă, este definit ca summa de „capacităţi“, care, la rândul lor, sunt alcătuite din mai multe abilităţi.

Etapele demersului de concepere a unui curriculum centrat pe competenţe sunt următoarele:

-          delimitarea scopului, reprezentat de profilul de formare a educatului şi a obiectivelor specifice, ca un referenţial de competenţe, care este tabloul construct al rolurilor şi al competenţelor;

-          identificarea şi modelarea competenţelor implicate în adaptarea programelor specifice, ca podus - construct care integrează diverse experienţe de învăţare;

-          identificarea şi antrenarea elementelor, a condiţiilor contextului de realizare, care sunt  informaţionale, organizatorice, temporale, relaţionale, aplicative, atitudinale, comportamentale dar şi metodologice, prin care se promovează metode active şi instrumente-construct;

-          conturarea criteriilor de evaluare confom obiectivelor-competenţe, a procedurii de evaluare, a sistemului de metode şi instrumente;

-          proiectarea modelului-construct de potofoliu didactic de evaluare cerfiticativă, finală şi oferirea sprijinului în alcătuirea lui progresivă şi critică;

-          conceperea, elaborarea şi distribuirea de material-suport şi de instrumente, pentru activitatea independentă individuală şi în grup.

Citește mai mult: CURRICULUMUL CENTRAT PE COMPETENŢE

Inteligența socială reprezintă abilitatea de a îi conduce și inspiră pe ceilalți, cu ajutorul empatiei și implicării, iar cea emotională se referă mai mult la autocontrol și stăpânirea de șine. Ambele se dovedesc foarte importante pentru leadership. Noile descoperiri demonstrează faptul că indivizii au creierul uman conceput pentru a se conecta, iar un creier social operează la nivel inconștient odată educat să facă asta.

Daniel Goleman propune organizarea elementelor inteligenţei sociale în două categorii: conştiinţa socială şi dezinvoltura socială.

Citește mai mult: EDUCAŢIA SI INTELIGENŢA SOCIALĂ

Componentele eului (sinelui) social.

Personalitatea fiecărui individ este o construcţie unică. Pornind de la moştenirea genetică, individuală şi irepetabilă (de reţinut că nici măcar gemenii nu sunt identici), fiecare dintre noi va parcurge în viaţă un itinerar absolut diferit de al oricărui alt individ, va traversa situaţii, experienţe de viaţă unice, va întâlni anumite persoane, în anumite contexte, care-l vor influenţa în mod particular.

A nu se înţelege de aici că sunt adepta influenţei determinante a mediului. Mediul nu poate decât dezvolta, potenţa sau întârzia ceva ce este înscris deja în gene. Ceea ce conferă unicitatea este tocmai combinaţia dintre un genotip, anumite conjuncturi şi influenţele organizate ce poartă numele de educaţie. Nu putem judeca în afara acestei triade.

Subliniem însă, natura socială a ceea ce constituie nucleul personalităţii, eul sau sinele, cel care ne dă sentimentul identităţii personale (eul nu are, în acest context, conotaţii psihanalitice).

Citește mai mult: Cultivarea imaginii de sine și rolul său în educație