Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

 

            Influenţa pe care o are familia asupra formării personalităţii copilului capătă o nouă percepţie. Am ştiut întotdeauna că familia ne influenţează, dar descoperim că această influenţă este mult mai mare decât ne-am imaginat. Familiile sunt sisteme sociale dinamice, care au legi, componente şi reguli structurate. Cele mai importante reguli ale familiei sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o fiinţă umană. Modelul în care sunt crescuţi şi educaţi copiii contribuie la formarea concepţiei fundamentale a copiilor despre ei înşişi. Toate opţiunile lor depind de viziunea lor asupra propriei persoane.

            Nevoia  unui parteneriat educaţional în favoarea educării adecvate a copiilor devine stringentă. În condiţiile în care viaţa socială şi provocările lumii contemporane formulează şi cer răspunsuri la care nu s-ar fi gândit nimeni acum douăzeci de ani. Susţinem acest lucru, întrucât continuitatea culturii şi civilizaţiei umane depinde în cea mai mare măsură de noi, de felul în care vom creşte şi vom învăţa copiii să se adapteze schimbărilor  permanente ale lumii.

Sunt mulţi profesori în învăţământul de masă, incomodaţi, se pare, de existenţa la clasă a unui terapeut (shadow) al copilului cu disabilităţi. Aceasta este şi o consecinţă a faptului că rolul acestui profesionist este prea puţin cunoscut la noi şi evident, nu este înţeles aportul său major pentru procesul incluziunii copilului cu CES, aceasta cu atît mai mult cu cât profesorul de sprijin este deocamdată mai mult o realitate scriptică, decât una faptică.

 Shadow-ul nu este un observator, un critic al activităţii profesorului, ci un profesionist, membru al echipei terapeutice, antrenat să sprijine copilul în procesul de învăţare, dar şi în socializare, relaţii interpersonale etc.

Introducere

Incluziunea copiiilor cu CES nu poate fi realizată dacă nu oferim cadrelor didactice mijloacele, instrumentele de lucru potrivite, adaptate specificului funcționării intelectuale  și/sau comportamentale ale acestor copii.

Dintre toate intervențiile încercate în ultimele zeci de ani, metoda cu cele mai bne rezultate, validate științific, s-a dovedit a fi ABA (Analiza Comportamentală Aplicată).

Desigur, nici un cadru didactic nu poate pretinde că aplică ABA la clasă, frontal, atunci când are de lucrat cu 30 de copii tipici și unul sau doi cu CES, dar anumite principii, tehnici de lucru, moduri de abordare pot fi preluate spre a vă ușura munca la catedră.

         

Încurajarea familiei pentru a-şi exercita cu succes funcţia educativă se realizează atât prin consiliere, cât şi prin educaţie. Intervenţia în ambele forme este de tip socio-educaţional.

            Intervenţia socio-educaţională constă într-un complex de măsuri care sprijină familia şi intervine în mecanismele care favorizează relaţiile intrafamiliale, în favoarea educaţiei familiei şi a educării copiilor.

            Între aceste forme, un loc deosebit de important îl ocupă consilierea educativă a familiei sau consilierea familială.

            Consilierea este o achiziţie relativ recentă în domeniul profesiilor, orientată spre serviciile umane astfel încât înţelesul termenului suportă încă modificări.

( model de plan managerial al comisiei pentru prevenirea violenței din școală)

1. Context:

Cu sprijinul Institutului de Știinte ale Educației și  UNICEF România, in anul 2005 s-a efectuat un studiu prin care s-a dorit determinarea cu exactitate a formelor de violenta întalnite în scoli, cauzele care determina violenta școlara, de ce unii copii adoptă modalitați de comportament violent în relațiile lor cu colegii, cu prietenii, cu
profesorii, cu parinții si de ce unii profesori instituie relații de putere, exprimate prin violența la adresa elevilor

Fenomenul violenței în scoala pare sa fie înca o problema insuficient constientizata în scoala româneasca sau poate doar un subiect incomod. Pentru multi actori intervievati, tema violentei scolare a parut oarecum surprinzatoare, noua. Opiniile exprimate nu au fost întotdeauna convergente, mergând de la negarea fenomenului de violenta în scoala pâna la considerarea violentei ca o problema îngrijoratoare. Dincolo de orice retineri, ezitari sau negari declarative ale subiectilor investigati, vizitele de teren si interviurile de grup au evidentiat numeroase situatii de conflict, divergente de opinie si tensiuni pe care actorii însisi nu le constientizeaza pe deplin sau le justifica în diferite moduri.