Ce sunt dificultățile de învățare?

Foarte frecvent întâlnim în şcoală copii care au probleme de învăţare.. Experienţa fiecăruia din noi a înregistrat astfel de cazuri. Desigur, pentru fiecare copil în parte trebuie să găsim răspuns la problemele lui pentru a sprijini învăţarea. De multe ori, atunci când nu putem face față singuri,  ne sfătuim şi colaborăm cu colegii, logopezii, cadrele didactice de sprijin sau consilierii şcolari (acolo unde aceste cadre de sprijin există).

Dificultăţile au grade şi forme diferite. Dacă oscilaţii găsim la fiecare copil, tulburările pot fi remediate prin intervenţii specializate, iar dizabilităţile sunt particularităţi permanente ale învăţării care pot fi compensate prin anumite orientări şi soluţii de învăţare, ori prin terapii specifice.

 

În literatura de specialitate se menţionează faptul că de multe ori dificultăţile de învăţare sunt considerate probleme doar de ordin intelectual, iar copiii cu dificultăţi de învăţare sunt consideraţi având dizabilităţi intelectuale. În practică,  însă,  nu totdeauna este aşa.

Studiile franceze (BERCHOUD, MARIE, 2010, p.52, cf. RENINCO) identifică trei mari clase de dificultăţi:

A.Dificultăţi legate de aptitudinile de  învățare : memorie slabă, lentoare în execuţia sarcinilor solicitate, lipsa de autonomie, integrare perceptivă deficitară, etc..

B.   Dificultăţi legate de comportament: lipsa motivației, pasivitate (inactivitate,în sensul că nu doresc să lucreze la şcoală), lipsa de concentrare, pierderea sensului activităţii şi efortului, absenţa disciplinei intelectuale şi dezinteresul (în calitate de consecinţă sau cauză) elevului pentru şcoală şi dificultatea de a intra în modelul şcolar de învăţare în grupul - clasă.

C.   Dificultăţi legate    de mediu: aici poate fi vorba despre  lipsa de interes sau ambiţie a părinţilor pentru copilul lor, lipsa susţinerii şi sprijinului parental; mediul familial dificil (familii separate, recompuse, etc.) care pare mai puternic decât dimensiunea socio-economică a familiei; cultura familiei şi viaţă extraşcolară,etc.

Tulburările specifice de învățare

           Dintre dificultățile legate de aptitudinile de învățare (categoria A, în textul de mai sus), ne vom opri în cele ce urmează asupra a câteva dintre tulburările specifice ale învățării, așa cum sunt ele prezentate în manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM V, 2013).

Se precizează faptul că acest diagnostic se aplică atunci când există simptome caracteristice ADHD/ADD sau altei tulburări de neurodezvoltare, dar care duc la disfuncționalitate și îngreunează procesul de achiziție a cunoștințelor, dar NU îndeplinesc criteriile pentru condiții anterior enumerate.

Nu este vorba nici despre disabilitate intelctuală, deoarece acești copii au, în general, IQ-ul peste 75-80!

Observând acest lucru, uneori cadrele didactice îi etichetează ca fiind leneși sau nemotivați. În fapt, este vorba despre niște tulburări de neurodezvoltare.

Acestea sunt observate pentru prima oară în procesul acumulării cunoștințelor școlare – scrisul, cititul, calculul matematic și învățarea regulilor gramaticale.

Manifestările descrise anterior în cadrul acestor entități erau denumite dislexii, disgrafii, discalculii, termeni despre care unii autori consideră că denumesc o simptomatologie instalată brusc la o persoană care a achiziționat deja limbajul scris, citit. Alți autori îi consideră în continuare adecvați și pentru copilul aflat în procesul dezvoltării ariilor de învățare a cititului, scrisului etc.

Criterii diagnostice

A. Dificultăți în învățare și în folosirea abilităților academice, așa cum indică prezența a cel puțin unuia dintre următoarele simptome, prezent pentru cel puțin 6 luni și care a persistat în ciuda eventualelor intervenții.

1. Incorectitudine sau ritm foarte lent și cu mare efort în citire (ex – lent, ezitant, greșește frecvent cuvintele etc)

2. Dificultăți în a înțelege ceea ce citește

     3. Dificultăți în ortografiere

     4. Dificultăți ale expresiei grafice – multiple erori de gramatică, punctuație, proastă organizare a paragrafelor etc

5. Dificultăți în a stăpâni sensul numerelor, calculul matematic etc

6. Dificultăți cu raționamentele matematice

B. Aptitudinile academice afectate sunt semnificativ sub pragul așteptat dată fiind vârsta copilului și interferează puternic cu performanțele școlare/ocupaționale/ sarcinile zilnice  ale acestuia.

C. Aceste dificultăți debutează în timpul școlarității dar pot să nu se manifeste plenar decât atunci când cerințele formulate depășesc capacitățile limitate ale individului (teste, evaluări sub presiunea timpului etc)

D. Dificultățile în învățare nu sunt mai bine explicate printr-o altă condiție – disabilitate intelectuală, deficite senzoriale, instrucție inadecvată etc.

Dislexia - Caracteristici generale

Pentru a înțelege dislexia trebuie amintite câteva particularități de neurodezvoltare:

- procesul asimilării cititului implică înțelegerea scrisului.

- majoritatea copiilor pot citi un singur cuvânt/literă până la 6-7 ani

- de abia după 10 ani asimilează suficiente cunoștințe spre a putea citi/scrie cu ușurință

Dezvoltarea capacității de a citi necesită:

- discriminare perceptuală (a putea face diferența dintre m și n, de ex sau dintre suntele p și b)

- capacitatea de discriminare între grupuri de litere ce, ci, ghe, ghi

- capacitatea de a transfera informația de la un analizator la altul – sunetele trebuie transformate în litere iar imaginea grafică a literelor în sunete – este vorba de un proces de integrare gnozică

- pronunția satisfăcătoare a cuvintelor

- capacitatea de înțelegere a limbajului scris

- integrarea informațiilor achiziționate între cunoștințe deja achiziționate.

Dislexia apare ca fiind o tulburare caracterizată printr-un deficit important al achiziționării cititului și care nu are o cauză demonstrabilă la nivel senzorial, o tulburare emoțională sau întârziere mentală, dar nici cauze externe precum dezavantajele economice sau culturale.

În general, acești copii pot prezenta și dificultăți motorii de coordonare fină sau asociază și alte tulburări de învățare (disgrafia, discalculia etc)

Dată fiind prezența acestui deficit, copiii pot avea dificultăți și în dobândirea altor deprinderi școlare

Presiunile familiei și competiția școlară pot agrava deficitul și pot duce și la apariția altor manifestări, precum tulburările anxioase sau reacții depresive secundare conștientizării deficitului.

Răspândire -  3-4% din populația școlară.

În ceea ce privește etiologia (cauzele), un rezumat al cercetărilor arată că:

- există evidențe clare pentru ipoteza că dislexia poate fi determinată de factori ereditari

- studiile genetice au confirmat caracteristicile neurobiologice ale abilităților fonologice

- dificultățile de citit au un pronunțat caracter familial

- studii centrate pe importața factorilor sociali – în familiile cu statut economic înalt și cu interes pt citit, frecvența acestei afecțiuni este mai mică

Caracteristici neuropsihologice

Deficit perceptual – acești copii prezintă adesea o insuficientă dezvoltare a abilităților vizuo – spațiale. Capacitățile de discriminare fină auditivă și vizuală sunt slab dezvoltate.

Aceste probleme crează dificultăți pentru identificarea corectă a sunetelor sau literelor – proces absolut necesar pentru asimilarea cititului.

Deficit de limbaj - copiii au adesea o ușoară întârziere și în dezvoltarea limbajului/vorbirii. Atât înțelegerea cât și expresia sunt afectate.

Deficit senzorial - în unele cazuri, o pierdere parțială de auz, secundar unor otite supurative, poate crește dificultatea în asimilarea cititului. Similar, tulburările de refracție necorectate pot fi cauze în apariția greutății în învățarea cititului.   

Disgrafia – caracteristici

Este o importantă tulburare de învățare a comunicării prin scris care nu este atribuită întârzierii mintale sau unor boli senzoriale, neurologice, tulburărilor emoționale, dezavantajului economic, cultural sau instrucției inadecvate.

Din punct de vedere neuropsihologic implică:

- dificultăți în integrarea vizuo – motorie. Copilul poate să vorbească și să citească dar nu poate executa corect operațiile motorii necesare pentru a desena simboluri grafice precum literele.

-  dificultăți în revizualizare (poate să citească și să recunoască cuvintele dar nu poate să revizualizeze literele și să scrie corect după dictare)

 - dezvoltarea analizatorului mio – artro – kinetic este întârziată iar copilul este incapabil să deseneze corect simbolurile grafice.

- există deficiențe în formulare și sintaxă (poate copia corect simbolurile grafice dar nu le poate organiza într-o exprimare bogată cu valoare de comunicare). 

         Trăsătura esențială a acestei tulburări constă în incapacitatea de a compune un text scris. Copilul face greșeli de exprimare, gramaticale, de punctuație și de organizare a frazei, de asemenea are o grafică defectuoasă cu literele prost desenate. Sintaxa este simplificată, primitivă, lipsită de nuanțări. Compoziția relatării este săracă, la fel și organizarea paragrafelor.

          Deseori, prezintă asociat și alte tulburări de învățare, putând dezvolta secundar trăiri depresive/anxioase ca urmare a conștientizării deficitului.

Discalculiile – tulburări de învățare a calculului matematic

Se caracterizează printr-o afectare în dezvoltarea și dobândirea deprinderilor școlare, respectiv a capacității de calcul aritmetic, suficient de severă ca să fie observată și să devină un factor deranjant în activitatea școlară.

Debutul acestei condiții nu este foarte precis, părinții acestor copii observă treptat aceste dificultăți, educatorii reclamă că nu-i place matematica, deși la alte materii se descurcă..

Acestor copii le este dificil să facă un calcul matematic – au nevoie să numere pe degete, să scrie una sub alta, să folosească ciorna etc.

De obicei învață cu mare greutate tabla înmulțirii, dar după ce reușesc să o memoreze, încep să se descurce și abea în ultimele clase de gimnaziu apar reale dificultăți în rezolvarea problemelor. Acești copii dezvoltă de obicei strategii de ajutor precum – grupare, adunare în loc de înmulțire (3x7 = 3+3+3+3+3+3+3), sau numărare.

Neuropsihologic prezintă:

- dificultăți în învățarea denumirii numerelor, scrierea lor, înțelegerea conceptelor de combinare și separare, în folosirea semnelor și operarea cu ele

- dificultăți în înțelegerea conceptului de valoare

- dificultăți în alinierea numeralelor, în menținerea ordonării lor

- fac mereu greșeli, au un anume pattern pentru eroare, o inacuratețe a calculului, socotesc cu multă greutate în minte, au probleme ncu reprezentarea grafică a informației.

Se consideră că se acompaniază și de simptome ale inatenției, cum ar fi

- neatenție în copierea numerelor

- omiterea semnelor de calcul

- omiterea zecimalelor sau a simbolurilor

De multe ori se asociază cu dislexia și disgrafia

În general, pentru tulburările de învățare nu există un tratament specific, doar instrucția individuală

- se identifică ariile de disfuncționalitate

- se evaluează dificultățile de limbaj sau deficitele senzoriale, ori de coordonare vizuo – motorie care agravează deficitele

- se evaluează problemele de atenție sau memorie care agravează simptomatologia

- se evaluează reacțiile/tulburările afective secundare – anxietate/depresie

- gradul de frustrare –care poate conduce la tulburări de comportament – evntual, la abandon școlar.

A doua etapă a presupune stabilirea unui program adecvat de învățare pe baza observațiilor anterioare, astfel se poate adecva instructajul la ariile deficitare.

 De exemplu, pentru acalculie se va învăța treptat abilitatea de a grupa obiecte, de a le clasifica, apoi se vor efectua operații concrete, inițial cu obiecte, apoi cu conceptul de număr.

Pentru familie trebuie făcută psihoeducație, care constă în explicarea naturii tulburării, a felului în care trebuie realizată învățarea, a reducerii presiunilor asupra copilului.