Gândirea critică este un mod de a gândi despre un anumit lucru la un anumit moment dat; nu este o acumulare de noțiuni și cunoștințe sau ceva ce înveți odată și apoi se poate folosi în a cea formă, pentru totdeauna, cum ar fi tabla înmulțirii care o învățăm la școală.

Gândirea critică constă în procesul mental de analiză sau evaluare a informaţiei, mai ales afirmaţii sau propoziţii pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces de reflecţie asupra înţelesului acestor afirmaţii, examinând dovezile şi raţionamentul oferit şi judecând faptele.

Ea declanşează procese cognitive complexe, care încep cu acumularea de informaţii şi se termină cu luarea de decizii.

 

Cadrul necesar pentru dezvoltarea Gândirii Critice:

1.      Timpul - avem nevoie de timp pentru a forma noi opinii , a explora idei, convingeri şi experienţe anterioare şi pentru a exprima puncte de vedere. Comunicarea ne oferă ocazia de a cizela ideile şi de a realiza feedback-ul.

2.      Permisivitatea - este o diferenţă între crearea oportunităţilor de exprimare şi manifestarea indulgenţei. Oferirea acestor condiţii nu înseamnă a accepta o gândire superficială

3.      Diversitatea - odată ce elevii se simt liberi a-şi expune propriul punct de vedere şi renunţă la convingerea că există un singur răspuns corect,apare diversitatea de opinii şi idei.

4.      Implicarea activă este esenţială pentru dezvoltarea Gândirii Critice.

5.      Asumarea de riscuri cognitive - ridiculizarea ideilor încătuşează gândirea şi nu va fi tolerată

6.      Respectul

7.      Valoarea - când elevilor li se solicită doar/mai ales să reproducă ceea ce li s-a explicat în ziua precedentă (oral/scris)ei conchid că învăţarea pe de rost a ideilor altora este esenţială. Dacă dorim să evităm acest lucru, atunci trebuie să le spunem elevilor ce anume aşteptăm de la ei, ce apreciem mai mult, aplicând alte metode şi cerându-le alt feedback.

Strategii didactice care promovează dezvoltarea Gândirii Critice

Activitatea Elevului	- Exprimă puncte de vedere proprii - Realizează schimb de idei cu ceilalţi  - Argumentează  - Pune întrebări pentru a înţelege lucrurile  - Cooperează în realizarea sarcinilor
Activitatea Profesorului	- Organizează şi dirijează învăţarea  - Facilitează şi moderează activitatea  - Ajută elevii să înţeleagă  - Acceptă şi simulează exprimarea unor puncte de vedere diferite  - Este partener în învăţare
Modul de realizare a învăţării	-  Prin apel la experienţa proprie, euristic  - Promovează învăţarea prin colaborare  - Accent pe dezvoltarea gândirii prin confruntarea cu alţii
Modul de evaluare	- Măsurarea şi aprecierea capacităţilor  - Accent pe elemente de ordin calitativ

Abilităţi de gândire critică:

Cei cu abilități de gândire critică pot să:

·         Înțeleagă legăturile dintre idei.

·         Determine importanța și relevanța argumentelor și a ideilor.

·         Recunoască, construiască și să evalueze argumente.

·         Identifice neconcordanțe și erori în raționament.

·         Abordeze problemele într-un mod coerent și sistematic.

·         Reflecteze asupra justificării propriilor ipoteze, credințe și valori

 Abilitățile care ne sunt necesare pentru a fi în măsură să gândim critic sunt variate și includ observarea, analiza, interpretarea, reflectarea, evaluarea, deducția, explicația, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor. Mai precis trebuie să fim capabili să:

·         Ne gândim la o problemă într-un mod obiectiv și critic.

·         Identificăm diferite argumente care există în legătură cu o anumită problemă;

·         Evaluăm un punct de vedere pentru a determina cât de puternic sau valid este.

·         Recunoaștem puncte slabe sau puncte negative în dovezi sau argumente.

·         Observăm ce implicații ar putea exista în spatele unei declarații sau unui argument.

·         Furnizăm raționamente bine structurate pentru un argument pe care dorim să îl facem.

Exemple de activităţi pentru dezvoltarea Gândirii Critice:

„Suntem preocupaţi de a AVEA în loc de a FI”. 
Elevilor (de preferinţă a claselor liceale) li se propune să definească ceea ce înţeleg ei prin cuvântul „valoare” şi să spună ce tipuri de valori cunosc.

Se dau exemple pentru fiecare tip de valoare. Iar mai apoi se încearcă de a face deosebire între valorile ţării de baştină şi cele a ţării limbii ţintă, de exemplu a Moldovei şi a Franţei. Care este cauza diferenţei de valori, care este rolul culturii şi a istoriei în această diversitate? Elevii trebuie să aplice cunoştinţele generale despre fiecare ţară pentru a găsi cauzele: evenimentele istorice, amplasarea geografică, ţările vecine, cultura, etc.

 „Povestea unui nasture”
Elevii sunt rugaţi să aducă de acasă câte un nasture cât mai frumos şi interesant posibil sau profesorul aduce o colecţie de nasturi. Fiecare elev are deci câte un nasture. Ei trebuie să povestească istoria lui: cine a fost stăpânul lui, cum era, de la ce haină este el, cum era haina (culoare, măsură, stofă), ce s-a întâmplat cu haina, etc.

 „Afişul meu publicitar” 
Acest exerciţiu este binevenit la începutul unui an de studii, mai ales când profesorul încă nu cunoaşte elevii (este un exerciţiu de diagnosticare: verificăm vocabularul activ al elevilor, corectitudinea gramaticală şi stilistică). Elevii pregătesc pe o coală de hârtie sau în format digital „afişul” care este redactat după un algoritm: numele, prenumele; vârsta, studiile, cunoştinţele, preferinţele, hobby-urile, etc.

Viitorul este al celor care interpretează informaţia critic şi descoperă singuri adevărul. Persoanele ce gândesc critic sunt mai susceptibile de a fi manipulate şi mai sigure pe convingerile lor. Cunoştinţele au valoare atunci când sunt utile. Iar ceea ce ştim determină ceea ce putem învăţa. Trebuie să înţelegem că Gândirea critică este un rezultat şi nu o materie de studiu. De aceea este important să învăţăm elevii să răspundă la cea mai importantă întrebare: „de ce?”.

Metode pentru dezvoltarea gândirii critice

A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta răspunsuri, a căuta cauze şi implicaţii, a găsi alternative la atitudini deja fixate, a adopta o poziţie pe baza unei întemeieri argumentate şi a argumenta logic argumentele celorlalţi.

Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice se integrează într-un cadru specific de predare - învăţare, structurat pe trei etape:

-          evocarea – elevii sunt solicitaţi să-şi amintească ceea ce ştiu sau ceea ce cred că ştiu în legătură cu tema ce urmează să fie abordată;

-          realizarea sensului – elevii iau contact cu noile conţinuturi

-          reflecţia – marchează momentul în care elevii îşi însuşesc cu adevărat noile cunoştinţe, exprimându-le cu propriile cuvinte

Dintre metodele de dezvoltare a gândirii critice, menționăm::

1. METODA S.I.N.E.L.G ( sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi a gândirii)

Elevii sunt invitaţi să citească cu atenţie un text, marcând pe marginea acestuia nişte semne grafice, după

cum urmează :

• Bifă (√) dacă ideile confirmă ceea ce ei ştiu
• Plus (+) dacă informaţia citită este nouă pentru ei
• Minus (-) dacă informaţia contrazice sau diferă de ceea ce ştiau
• Semnul întrebării (?) dacă ideile sunt neclare sau doresc mai multe informaţii

Semnele care apar pe margine relevă o relaţie a elevului cu textul. Acestea pot diferi de la un elev la altul.

Metoda se  utilizează  cu  precădere  în  etapa  de  realizare  a  sensului,  asigurând  o  învăţare  bazată pe implicarea cognitivă activă a elevilor în lecturarea unui text şi în înţelegerea conţinutului de idei a acestuia.

2. TEHNICA CIORCHINELUI

Această tehnică îi încurajează pe elevi să gândească liber, deschis, să evidenţieze conexiuni între idei. Este înainte de toate o tehnică de căutare a căii de acces la propriile cunoştinţe, convingeri, punând în valoare modul propriu de înţelegere a unei teme. Realizarea unui ciorchine grafic presupune mai multe etape:

• Scrierea unei noţiuni sau a unei propoziţii – nucleu în mijlocul tablei (de exemplu: „România”)
• Identificarea şi scrierea a cât mai multor cuvinte ce le vin elevilor în minte în legătură cu noţiunea sau tema
• Legarea cuvintelor sau ideilor prin trasarea unor linii sau săgeţi, evidenţiind conexiunile pe care elevii le intuiesc

Există câteva reguli pe care elevii trebuie să le respecte atunci când elaborează un ciorchine de idei:

·         Să scrie tot ce le vine în minte referitor la tema pusă în discuţie

·         Să nu evalueze ideile propuse, ci doar să le noteze

·         Să nu se oprească din scris până nu epuizează toate ideile care le vin în minte sau până nu expiră timpul alocat

·         Să lase să apară cât mai multe idei şi conexiuni, fără a limite numărul lor

Tehnica ciorchinelui se aplică atât în faza de evocare cât şi în cea de reflecţie. Folosită în grup, această tehnică oferă elevilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de ideile colegilor, cât şi de asociaţiile dintre aceste idei.

3. METODA CUBULUI

Ne ajută să studiem o temă din perspective diferite. Presupune utilizarea unui cub (real sau imaginar) care are diferite instrucţiuni notate pe fiecare faţă, după cum urmează:

• Descrie – Cum arată?
• Compară – Cu ce seamănă şi de ce diferă?
• Asociază – La ce te face să te gândeşti?
• Analizează – Din ce e făcut?
• Aplică – Cum poate fi folosit?
• Argumentează – E bun sau rău? De ce?

Cadrul didactic  le cere elevilor să scrie despre un anumit concept sau despre o anumită temă, parcurgând toate cele şase feţe ale cubului. Este preferabil să se respecte ordinea prezentată pentru că aceasta îi conduce pe elevi în mod treptat spre o gândire complexă. O activitate desfăşurată pe baza acestei metode pune în evidenţă operaţiile de gândire implicate în învăţarea unui conţinut, sprijinindu-i pe elevi în învăţarea acestuia.

4. CVINTETUL

Este un instrument rapid de reflecţie, sinteză şi rezumare a conceptelor şi informaţiilor. Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea informaţiei în exprimări concise care descriu reflecţii asupra unui subiect. La elaborarea acestor poezii de cinci versuri, elevii pot lucra individual sau în perechi, respectând mai multe cerinţe:

• Primul vers are un singur cuvânt care precizează subiectul poeziei
• Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul
• Al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni
• Al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de subiect
• Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt şi exprimă esenţa subiectului

Cvintetul se foloseşte în special în etapa reflecţiei, stimulând discuţia despre motivul pentru care elevii au scris anumite idei, prilejuind evaluarea înţelegerii şi exprimarea creativităţii.

5. ŞTIU/ VREAU SĂ ŞTIU/ AM ÎNVĂŢAT

Este o metodă ale cărei secvenţe se regăsesc în toate cele trei etape ale cadrului de predare – învăţare:

evocarea, realizarea sensului, reflecţia. În faza de evocare li se cere elevilor să inventarieze ideile pe care le deţin cu privire la tema ce urmează să fie abordată. Acestea se notează la rubrica „Ştiu”. Problemele neclare sau cele despre care elevii ar fi curioşi să afle se consemnează în rubrica „Vreau să ştiu”. Elevii sunt îndrumaţi spre sursele în care vor găsi informaţiile (biblioteci, reviste, cărţi, persoane informate). După terminarea cercetării în etapa de realizare a sensului elevii completează rubrica „Am învăţat”  cu cele mai importante lucruri pe care le-au aflat.

6. METODA MOZAICULUI

Metoda poate fi utilizată când materialul ce urmează să fie predat are o formă scrisă. Metoda presupune activităţi în grupuri eterogene de 4-5 elevi. Ea are mai multe faze:

• Se formează grupuri de 4-5 elevi numite „grupuri de baştină”  (învăţătorul împarte textul de studiat într-un număr de părţi egale cu numărul de grupuri)
• Se constituie „grupuri de experţi” (prin numărare de la 1 la 4, numărul 1 formează grupul 1, numărul 2 formează grupul 2, etc.) Fiecare grup de experţi studiază 15 minute o parte din text, identificând ideile principale şi modul cum vor preda aceste idei colegilor.
• Elevii revin la grupurile de baştină şi predau conţinutul în care sunt experţi.

 Fiecare grup de experţi poate avea la dispoziţie o fiţă care să le ghideze lectura şi înţelegerea exactă a textului.

7. LINIA VALORILOR

Este o metodă prin care cadrul didactic lansează spre discuţie o problemă controversată, iar elevii pot lua o

poziţie pro, contra sau pot fi indecişi. În mod independent elevii se gândesc la problema respectivă, conturându-şi un anumit răspuns pentru ca apoi, la solicitarea dascălului să se aşeze în clasă pe o axă potrivit poziţiei adoptate faţă de problema pusă în discuţie. Astfel aşezaţi, ei discută cu ceilalţi colegi răspunsurile la întrebarea pusă şi argumentele susţinute. La un capăt al axei se află cei care au opinii favorabile, deci argumente pro, iar la celălalt capăt cei care au opinii nefavorabile. Indecişii se pot plasa la mijlocul acestei linii valorice. Ei pot să-şi schimbe poziţia dacă argumentele colegilor îi conving. În final se dezbat părerile divergente şi se formulează concluzii.

Linia valorilor este o modalitate de învăţare prin cooperare la care participă toată clasa şi se foloseşte îndeosebi în etapa de reflecţie.

8. METODA ÎNVĂŢĂRII ÎN GRUPURI MICI

Această metodă postulează principiul  întăririi  coeziunii  grupului  prin  interacţiunea  dintre  membrii săi, accentuând ideea că scopul şi succesul grupului pot fi atinse numai dacă toţi membrii echipei se implică în activitate.

      Profesorul predă o lecţie şi apoi elevii organizaţi în grupuri de 3-4 membrii analizează materialul dat, îşi pun întrebări unii altora, compară răspunsurile, discută până sunt convinşi că stăpânesc cu toţii materialul respectiv. Dascălul le adresează apoi întrebări pentru a testa însuşirea cunoştinţelor, iar scorul grupului se obţine prin aprecierea progresului fiecărui membru în raport cu performanţele sale anterioare.

      Această metodă le permite elevilor să-şi dezvolte abilităţi foarte importante cum ar fi:

• A cere şi a oferi informaţie
• A pune întrebări
• A căuta răspunsuri
• A explica şi a argumenta
• A oferi sprijin şi a clarifica
• A asculta şi a reflecta la ceea ce s-a spus

Apoi, fiecare elev, indiferent de nivelul de dezvoltare  intelectuală,  este valoros şi important prin faptul că poate contribui prin progresul personal (raportat la performanţele anterioare), la scorul şi implicit succesul grupului. Acest aspect are influenţe motivaţionale asupra elevilor.

SITOGRAFIE:

Revista electronică Didactic.ro, ISSN 1844-4679 Februarie 2012

http://www.cjraemm.ro/

forum.portal.edu.ro