Partea I

1. Înzestrați cu capacitatea de a comunica

Copii sunt născuți cu capacitatea de a percepe dragostea mamei și a-i răspunde. Comunicarea este caracteristica esențială a întregului univers, iar pentru oameni reprezintă o bază a existenței ființei umane. Ființa umană este creată pentru comunicare. Comunicarea începe pentru copii încă din uter și capacitatea lor de a percepe ceea ce se comunică și de a comunica se dezvoltă cu vârsta . În primii ani de viață se formează fundația de la care pornește evoluția emoțională a persoanei. De aceste aspecte trebuie să țină cont cadrele didactice din învățământul primar, educatorii și învățătorii care predau în clasele inclusive. O radiografie a familiei din care provin elevii le permite să găsească pârghiile de comunicare cu elevii. Copii răspund spontan la gesturile de blândețe, dragoste, bucurie, dar în aceeași măsură se închid atunci când adulții se poartă cu răceală și indiferență. Nu este nevoie de raționamente speciale pentru a putea stabili o formă de comunicare în clasă. Este nevoie de de onestitate, de sinceritate, și, nu în ultimul rând de disponibilitate.

2. Responsabilitățile cadrului didactic care comunică cu elevii

Comunicarea cu elevii la clasă are caracteristici specifice. De cele mai multe ori ea poate rămâne unidirecțională, când este vorba de predare. Clasele sunt eterogene din punctul de vedere al capacității de înțelegere și empatie.

Vom specifica  câteva aspecte ale unei bune practici de comunicare în clasă.

1. Comunicarea – proces realizat de o persoană către altă persoană, în contextul dat către o clasă de elevi, produce schimbări atât în cel care transmite, cât și în cei care recepționează. Aici apare aspectul, de multe ori neglijat, conform căruia și cadrul didactic se schimbă în funcție de gradul de recepție pe care-l întâlnește la clasă. Aici comunicarea nu poate rămâne strict unidirecțională, ca în cazul unui discurs înregistrat, transmis la radio sau la tv. Prin definiție a comunica înseamnă și a pune ceva în comun.
2. Atunci când este abordat un subiect, acesta trebuie foarte bine documentat, astfel încât elevii să înțeleagă mai mult decât să audă ceea ce li se spune. De asemenea, dacă vorbim de clase de liceu, pot fi puse întrebări incomode cărora trebuie să fim pregătiți să le răspundem.
3. Respectul pentru inteligența celor cărora li se adresează. Adevărurile prezentate să nu fie trunchiate. O parte dintre elevi vor sesiza acest aspect. Transparența celui ce comunică este percepută de către ascultători.
4. Să țină cont de faptul că unii elevi, chiar dacă nu au înțeles, nu vor spune acest lucru pentru a nu fi ironizați de către colegi.
5. Există diferență între a asculta, a auzi , a înțege și a reține. Intuiția obținută prin experiență le va spune, după priviri, ce se întâmplă în clasă.

Studiile arată faptul că, deși auzim tot timpul, foarte rar și ascultăm. Suntem invitați, indiferent de calitatea noastră, părinte, elev, cadru didactic, să ne oprim câteva momente pe zi pentru a ne da seama că auzim, ce auzim și dacă putem reda ceea ce am auzit doar, fără să ascultăm propriu-zis.

3. Elementele folosite în comunicare

Indiferent de contextul în care are loc comunicarea sunt folosite aceleași elemente, conștient sau nu.

1. Trupurile – ne referim la acestea în integralitatea lor, gesturi, mișcări, ținută, poziția corpului,mimică, spațiul de siguranță, etc. În acest mod se realizează mai multă comunicare umană decât prin celelalte mijloace. Corpul ascultă mai mult de gânduri și intenții, decât de ceea ce verbalizăm.
2. Valorile noastre – chiar dacă cadrele didactice se vor strădui, dacă ceea ce predau nu este în acord cu valorile proprii, nu vor fi recepționate de către elevi. Copii acționează instinctiv după modele, nu putem gândi ceva, verbaliza altceva și acționa intr-ul al treilea mod. Ei vor simți imediat. Ceea ce ești strigă atât de puternic, încât nu mai aud nimic din ceea ce spui! (Jack Salome - Curajul de a fi tu însuți).

Un alt aspect care trebuie reținut este legat de acordul între gând, cuvânt și faptă. Altfel, tot ceea ce transmitem poate fi eronat recepționat.

1. Simțurile – în comunicare folosim toate simțurile – ochii, urechile, nasul, gura, pielea, mâinile. ”E. Hess afirmă că, în întreaga comunicare umană, ochii transmit cele mai exacte și fidele semnale,fdeoarece ocupă un loc focal pe trup, iar pupilele funcționează în mod independent .”²
2. Abilitatea de a discuta, de a vorbi. Cuvântul este instrumentul principal de comunicare, depinde cum îl folosim. Un rol important îl are și vocea.
3. Mintea – aducem cunoștințe , experiențe din tot ceea ce am citit și am experimentat.

Unde apare instrăinarea?  În tot ceea ce transmitem cu răceală, ca o lecție învățată mecanic pe care o repetăm de n ori, o putem face cu gândul aiurea, departe de elevi din clasă, în fața cărora ne aflăm. Și dacă asta devine o obișnuintă, nu actualizăm conținuturile în permanență, copii vor simți și, mai devreme sau mai târziu se vor înstrăina de școală, de cadrele didactice...

BIBLIOGRFIE

1. JACQUES SALOME - Curajul de a fi tu însuti Arta de a comunica conştient, Ed Curtea Veche , București, 2010
2. PEASE ALLAN – Limbajul trupului, Buc, Ed. Polimark , 1993
3. NEMȚEANU COSTIN – Comunicare sau înstrăinare? , Ed. GNOSIS , 1996