Partea I

1.     Câte ceva despre învățarea de tip vechi

Învățarea este un proces natural fără de care ființa umană nu ar putea supraviețui. Copilul întrece orice adult când este vorba să se confrunte cu noul, să-l examineze,să și-l însușească. De acest aspect trebuie să țină cont în permanență cadrele didactice – și să se perfecționeze în permanență pentru a stimula creativitatea și încrederea de sine la elevi.

Copii sunt lacomi de noutate, totul îi fascinează, vor să afle totul, să înțeleagă totul – învață cu rapiditate să-și coordoneze mișcările – jocul cu coarda, cu mingea, mersul pe bicicletă, etc. Din acest motiv este bine să fie în permanență incluse în program jocuri de mișcare și îndemânare.

Și totuși ce se întâmplă cu acești copii când mai cresc?

Încep să piardă din curiozitate, din setea de noutate – și – îndrăznesc să spun că adulții sunt principalii ”vinovați” pentru acest lucru. Adulții sunt în aceeași măsură ”victimele ” unui sistem de educație învechit pe care îl perpetuează.

Spunem adesea că avem o memorie proastă – de fapt nu este vorba decât de o proastă folosire a acesteia.

Posesorul adult și normal al unui creier care nu știe să folosească în mod performant acest extraordinar instrument întâmpină dificultăți în receptarea informațiilor. Sunt din ce în ce mai mulți cei care , datorită evoluției extraordinare a tehnologiilor, încep să utilizeze mult mai bine întregul potențial al creierului.

Câtă vreme credem că avem o memorie proastă, sau etichetăm copii în acest mod, ne vom tăia și lor, și nouă creanga de sub picioare.

Proprietarii de creier au fost, și, din păcate, continuă să fie plafonați de sistemul nostru de învățare care inhibă creativitatea și retează interesul de a pune întrebări inteligente.

Cursurile de formare profesională a cadrelor didactice pentru educație incluzivă de calitate vă pun la dispoziție metode moderne de învățare utilizând tehnologiile multimedia și care pot face din învățare un proces atrăgător și fascinant, prin antrenarea creierului în integralitatea sa.

2.     Învățarea de tip nou versus învățarea de tip vechi

Învătarea de tip vechi se bazează pe utilizarea preponderentă a emisferei stângi – cea contabilă,și este bazată în principal pe o memorare aridă. Învățarea de tip nou se bazează pe mijloace moderne care includ tehnici de învățare într-un mod adecvat creierului.

a.     Pierderile de energie în vechiul sistem de învățare

Dispunem de o anumită cantitate de energie pe care o putem investi în însușirea de noi informații pe care o vom numi energie de învățare care este , cantitativ, în funcție de starea noastră de stres sau oboseală, sau, din contră, de odihnă. La scurt timp apar primele dificultăți de concentrare. În acel moment ne simțim frustrați – deoarece nu merge atât de rapid cum am dori, sunt multe aspecte pe care nu le înțelegem și avem multe altele de făcut. În acest moment , sentimentul dezagrabil declanșează activitatea creierului arhaic,  așa-numitul creier reptilian. Această formațiune este cea care pregătește automat organismul în caz de pericol sau când resimte neplăcere – pentru comportamentul de atac – retragere, declanșând secreția hormonilor de stres care sunt întodeauna însoțiți de un blocaj ideatic, cu alte cuvinte, acest creier arhaic blochează encefalul – partea inteligentă din noi, fără de care nu putem învăța. Această rezistență pe care o simțim blochează energie – consumă aproximativ o treime din energiea de învățare de care dispuneam inițial.

Vom realiza destul de repede acest lucru și ne ofticăm – devenim ofticați că ne ofticăm – și mai consumăm încă o treime din energia de învățare.

În acest mod se întărește blocajul în cortexul inteligent și apar sentimentele de neplăcere și frustare și irosim 2/3 din energia de învățare chiar înainte de a începe, întărind blocajul mental în cortexul inteligent și apar sentimente de neplăcere, de frustrare. Cel care învăță în astfel de condiții devine progresiv , dar sigur , din ce în ce mai tare de cap. Apare spontan în minte ”N-am să înțeleg asta niciodată!

Restul de energie de învățare nu mai este suficientă pentru a învăța ușor și apare ideea că învățarea este un lucru groaznic de dificil și că e mai bine să renunțați.

Data viitoare când ne vom apuca de învățat știm deja că este un lucru greu și elanul dispare din start. Și astfel ne demonstrăm nouă înșine că lucrurile nu merg prea bine.

Dar, ce se întâplă în rândul școlarilor? Vorbim despre modul în care actualul sistem de învățare distruge bucuria învățării, acel lucru natural pe care îl posedă orice copil. Se vorbește despre stresul școlar. Dar oare, noi, adulții, învățăm cu bucurie? Mulți adulți evită situația stresantă de a învăța ceva nou!

Acest lucru se petrece zilnic în școlile noastre. Cadrele didactice refuză acumularea de noi cunoștințe, iar elevii sunt obligați să-și însușească un bagaj de informații deja depășite, cu jumătate din creier, cea stăngă. Și din toate aceste se naște conflictul – elevii se împotrivesc în mod intuitiv și caută alte surse de învățare.

b.     Folosirea eficientă a energiei de învățare

Noile metode de învățare permit cadrelor didactice să prelucreze informațiile într-un mod prietenos  pentru creier. Prin cursurile de perfecționare cadrele didactice încep să descopere modalități eficiente pentru economisirea energiei de învățare pentru învățarea personală. Nu poți preda ceea ce nu ai aplicat.

Vor reuși să treacă peste rezistențele formate pe parcursul vieții , peste sentimentele dezagreabile care însoțesc adesea învățarea, noile metode putând produce chiar stări de bucurie. Și bucuria este contagioasă – se transferă elevilor care vor fi mai puțin stresați și vor asimila mult mai ușor prin utilizarea creierului integral.

Creierul rămâne un incredibil instrument al învățării! Nu ezitați să-l folosiți !

BIBLIOGRAFIE

1.     Vera F Birkenbihl – TARE DE CAP?? – mod de întrebuințare a creierului – GEMMA PRES 2000

2.     Vera F Birkenbihl – Antrenamentul comunicării – GEMMA PRES 2007

3.     https://iteach.ro/experientedidactice/multimedia-pentru-eficienta-si-atractivitate-in-activitatea-didactica