- direcţii şi linii de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar -

- 3 -

Rezumat

            Se continuă materialele elaborate pe această temă, în lunile august-septembrie 2018, prin prezentarea altor linii de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar identificate în literatura de specialitate.

Este abordat abandonul şcolar, din perspectiva direcţiilor şi liniilor de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar, conform practicilor identificate în diverse materiale din literatura de specialitate.

Prezentul material continuă prezentarea bunelor practici în ceea ce priveşte abordarea abandonului şcolar, demers iniţiat prin materialul „Abandonul şcolar - cauze şi posibile măsuri de prevenire şi/sau combatere -”[1].

Context

Contextul este furnizat statisticile actuale privind abandonul şcolar, dar, mai ales, de către situaţia evidenţiată în lucrarea Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire[2]. În fapt, lucrarea transpune raportul studiului elaborat în cadrul proiectului „Soluţii eficiente pentru prevenirea abandonului şcolar: costuri şi mecanisme” realizat în perioada iunie 2009 – decembrie 2009.

Proiectul a fost iniţiat, conceput şi derulat prin parteneriatul, inclusiv financiar, dintre Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii – UNICEF România şi Centrul Educaţia 2000+, organizaţie neguvernamentală de politici, servicii şi consultanţă educaţională.

Raportat la perioada derulării studului, respectiv iunie 2009 – decembrie 2009, aceasta este de maximă relevanţă pentru tematica abandonului şcolar, ţinând cont că aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, respectiv deschiderea pieţei muncii pentru cetăţenii români a generat un exod al forţei de muncă, fenomen cu care încă ne confruntăm. Acest exod a culminat cu generarea unei situaţii foarte greu de gestionat în ceea ce priveşte absenteismul şi abandonul şcolar, respectiv una dintre cauzele principale ale abandonului şcolar fiind plecarea părinţilor în străinătate:

–     „Vă spun că exodul acesta e năucitor… Oamenii pleacă, trimit bani foarte mulţi copiilor, iar aceştia, ce să facă” (profesor). „Când s-au deschis graniţele, în semestrul al doilea am fost nevoiţi să comasăm clasele să putem continua activitatea cu elevii de clasa a V-a”. (director)

–     „Fiind părinţii plecaţi, nu s-au mai dus la şcoală…”[3]

Ca răspuns la această situaţia s-a realizat studiul amintit anterior, demers care, pe lângă identificarea cauzelor renunţării timpurie la educaţie, a propus şi o serie de direcţii şi linii de acţiune la nivelul unităţilor şcolare pentru reducerea abandonului şcolar.

Strategii şi intervenţii

            În ceea ce priveşte strategiile şi intervenţiile raportate la reducerea abandonului şcolar, acestea vor fi prezentate etapizat, în cadrul mai multor materiale tip bună practică, folosind ca punct de pornire sursa amintită.

            În studiul coordonat de către Bogdan Voicu, s-au realizat o serie de recomandări privind linii de acţiune ce pot fi aplicate la nivelul unităţilor de învăţământ cu scopul atenuării factorilor generatori ai renunţării timpurie la educaţie – localizaţi la nivelul familiei şi comunităţii – respectiv, pentru reducerea riscului abandonului şcolar indiferent de momentul potenţialei produceri a acestuia: clasele I-VIII, trecerea la clasa a IX-a, imediat după trecerea la clasa a IX-a[4].

Este demn de remarcat că autorii studiului fac o serie de precizări referitoare la direcţiile şi liniile de acţiune propuse, respectiv: „Ordinea în care prezint sugestiile cu pricina este una aleatorie. Nu există priorităţi absolute (exceptând obiectivul general al creşterii responsabilităţii şcolii), iar aceste acţiuni nu sunt substituibile, ci sunt complementare. ş...] Accentul este pus pe prevenţie, dar am inclus şi unele recomandări în ce priveşte reintegrarea elevilor ce au renunţat recent la educaţie.”[5]

Astfel, sunt propuse patru direcţii mari de acţiune, care au asociate şi o serie de măsuri specifice, detaliate punctual. Cele patru direcţii de acţiune sunt:

1.      Integrarea elevilor cu risc de renunţare la educaţie şi menţinerea acestora în sistemul şcolar: liniile de acţiune (3), (4), (5), (7), (8).

2.      Creşterea responsabilizării cadrelor didactice: liniile de acţiune (3), (4), (6), (11).

3.      Reintegrarea elevilor deja aflaţi în abandon: liniile de acţiune (1), (2), (5).

4.      Monitorizarea stării sistemului, pentru a preveni timpuriu apariţia de crize şi a identifica periodic modificări în ce priveşte factorii de abandon şcolar: liniile de acţiune: (9), (10).

Caracterul de bună practică al liniilor de acţiune este evidenţiat chiar de către autorii studiului, respectiv: „Aşa cum reiese din descrierea lor, liniile de acţiune se constituie mai degrabă în exemple de bună practică, implementarea lor putând varia în funcţie de specificul local.”[6]

Primele patru linii de acţiune, propuse la nivelul anului 2010 de către Bogdan Voicu[7], sunt:

(9) Ţinerea evidenţei situaţiei elevilor aflaţi în fluxuri de migraţie internaţională circulatorie*

Linii de acţiune	Fiecare şcoală ar trebui să menţină o evidenţă trimestrială a situaţiei şcolare a foştilor elevi, încă de vârstă şcolară, aflaţi împreună cu părinţii în străinătate, la muncă. Aceasta presupune contactarea familiilor respective, sau a rudelor acestora şi informarea despre situaţia şcolară (înscris/neînscris la şcoală în ţara de destinaţie şi nivelul de şcolarizare). O centralizare ar trebui realizată la nivel de localitate/ISJ. Evidenţa permite urmărirea elevilor respectivi şi reintegrarea rapidă în sistemul educaţional în cazul revenirii în ţară.
Obiectiv	Prevenirea factorilor renunţării la educaţie în cazul revenirii din migraţiune circulatorie.
Costuri	Reduse. Necesită un design adecvat al bazelor de date în care se realizează centralizarea informaţiilor.
Implementare	Administrativă. Presupune integrarea obligaţiilor de „emigrant tracking” în atributele şcolii, respectiv ale ISJ.

* Chiar dacă există preocupare din partea cadrelor didactice şi a şcolii, care realizează demersuri de monitorizare, totuşi se impune simplificarea procedural-administrativă în ceea ce priveşte demersul de reintegrare. A se vedea dosarele care trebuie întocmite pentru fiecare elev care revine în ţară şi se începe demersul de reintegrare în sistemul educaţional.

(10) Designul şi implementarea unui sistem de urmărire a evoluţiei cohortelor şcolare

Linii de acţiune	Implementarea unui sistem naţional de urmărire pe termen lung a elevilor, pe generaţii aflate la câte patru ani distanţă. Un eşantion naţional reprezentativ pentru cohorta în speţă, mare (de măcar 5000 de indivizi) urmează a fi investigat, colectându-se informaţii la debutul clasei I, apoi în a V-a, a IX-a, la vârsta de 18 ani, 22 de ani, iar apoi la 32 şi 42 de ani. Cercetarea se repetă din 4 în patru cohorte şcolare. Se pot evalua astfel efectele şcolii, familiei, comunităţii asupra carierei, statusului social, reuşitei în viaţă de familie etc. Se pot identifica care sunt elementele intrinseci şcolii care conduc la succes, care conduc la renunţarea instrucţiei şcolare etc. Astfel se pot informa pertinent politici eficiente în domeniul educaţiei.
Obiectiv	Monitorizarea pe termen lung a factorilor ce determină abandon şcolar.
Costuri	Mari. Aproximativ 160.000 de Euro pe cohortă şcolară pe val (odată la patru ani). La aceştia se adaugă alţi aproximativ 30.000 de Euro pentru designul instrumentelor de cercetare şi pentru raportare.
Implementare	Necesită o perioadă de minim un an în care o echipă de analişti competenţi, proveniţi din mediul academic, realizează designul cercetării.

(11) Motivarea prin premiere a cadrelor didactice

Linii de acţiune	În comunităţi cu performanţă şcolară redusă, rate de trecere de peste un prag pot fi premiate prin bonusuri salariale sau premii de diverse tipuri… Bonusul urmează a fi primit de învăţătorii şi profesorii care au predat la clasele respective şi care mai sunt încă în şcoală (pentru a încuraja stabilitatea în astfel de şcoli dezavantajate) sau s-au pensionat. Criteriile de performanţă urmează a fi stabilite de finanţator (comunitatea locală prin reprezentanţi săi aleşi – Consiliile locale în cazul şcolilor generale şi gimnaziale, respectiv Consiliile Locale şi cele judeţene în cazul Liceelor/Şcolilor Profesionale ce deservesc mai multe comunităţi).
Obiectiv	Monitorizarea pe termen lung a factorilor ce determină abandon şcolar.
Costuri	Medii. Pot fi finanţate prin stabilirea la bugetele locale, eventual cu sprijinul bugetului central, a unor fonduri anuale de premiere.
Implementare	Prin ISJ.
Riscuri	Date de modul de determinare a gradului de risc. ARACIP lucrează însă la o astfel de hartă şcolară. Ea poate fi rafinată suplimentar la nivel local.

*Chestionarul distribuit cadrelor didactice în cadrul proiectului ProForm cu ocazia organizării seminariilor de schimb de bune practici conţine şi o întrebare referitoare la modalitatea de motivare a cadrelor didactice cu rezultate deosebite în şcoală şi în comunitate. Majoritatea răspunsurilor vizează: aprecieri în Consiliul Profesoral, recunoașterea publică la nivel local, acordarea unor diplome de excelență şi evaluarea obiectivă și constructivă. Nu există încă instituit un sistem alternative de motivare prin premiere, cu excepţia diverselor proiecte finanţate din granturi/surse atrase, dar acestea nu aisgură intervenţii transversale, constante, la nivel naţional. De asemenea, exista gradaţiile de merit, dar din opinia cadrelor didactice participante la seminariile amintite anterior, gradaţiile de merit nu sunt suficiente ca motivare financiară, în contextul în care salarizarea încă nu a crescut suficient şi sistemul este în continuare subfinanţat (vezi practicile curente de tip „fondul clasei” sau „fondul şcolii”).

Concluzii

Sugestiile/recomandările expuse anterior, respectiv bunele practici identificate chiar de către autorii studiului citat, se regăsesc parţial implementate şi/sau adaptate în strategiile adoptate de către unităţile şcolare la nivel naţional, fiind parte integrantă a preocupării constante a cadrelor didactice şi unităţilor şcolare în vederea prevenirii şi/sau combaterii abandonului şcolar. Unele dintre propunerile expuse anterior încă nu şi-au găsit surse de finanţare pentru punere în practică.

Bibliografie:

·         I. Voicu, Bogdan (coor.), (2010) Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, Bucureşti, Vanemonde;

·         https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-calitate/abandonul-scolar;