Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

Pregătirea pentru citit – scris

Limbajul este un sistem de semne specific oamenilor, alcătuit din sunete articulate, prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele.

În cadrul fenomenului total, care este limbajul, distingem doi factori: limba şi vorbirea.

Limba este principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivităţi. Ea „nu este completă la nici unul dintre vorbitori, ea nu există pe deplin decât în masa de vorbitori” (1)

Introducere

                         Pentru a putea lucre eficient cu un elev care prezintă o tulburare este necesar ca profesorul să cunoască specificul acestei tulburări, principalele abilități mintale afectate, dar și modalitățile în care copilul poate fi sprijinit pentru a surmonta dificultățile astfel ivite.

                         ADHD influenteaza negativ abilitati  mintale (functii executive), acestea devenind deficitare si generȃnd dificultati scolare, deoarece invatatul, temele, exercitiile sunt realizate mental cu functiile executive ale creierului.

                         Cu alte cuvinte, numim funcţii executive mintale: memoria de lucru, inhibiția, planificarea, raționamentul, rezolvarea problemelor, etc., adică toate acele abilităţi mintale care fac posibilă ȋnvăţarea.

                         Următoarele funcţii mintale executive sunt afectate ȋn deficitele de atenţie şi/ sau cu hiperactivitate, manifeste la preşcolarii şi elevii cu ADHD:

Introducere

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) este una dintre tulburările de neurodezvoltare a cărei incidență este în creștere și care afectează performanța școlară a elevilor dvs.

Este important să cunoașteți în ce constă această tulburare, care sunt efectele ei în plan cognitiv și comportamental, dar și să dispuneți de mijloacele necesare pentru a vă ajuta elevii care – din cauza acestei condiții – fac parte dintre cei cu cerințe educative speciale, să facă față provocărilor pe care achiziția diverselor cunoștințe și abilități școlare le reprezintă pentru ei.

De ce sunt elevii noștri, puberi și adolescenți atât de tulburați, atât de greu de stăpânit adeseori? De ce este această perioadă atât de fragilă din punct de vedere al echilibrului emoțional? De ce nu se pot concentra asupra a ceea ce nouă, adulților ni se pare esențial? Ce explică eșecul și uneori chiar abandonul școlar în această perioadă?

Acest material dorește să vă facă să înțelegeți portretul psiologic al acestei perioade, schimbările majore care apar și impactul lor emoțional, factorii de care depind succesul și eșecul școlar la vârsta aceasta.

Caracterizarea generală a randamentului școlar/reușitei școlare

Randamentul sau succesul școlar se află la polul opus al eșecului școlar și al inadaptării școlare. Eșecul și inadaptarea sunt periculoase deoarece determină alterarea imaginii de sine a elevului care își va pierde încrederea în propriile forțe, va dezvolta o teamă față de eșec, va fi stigmatizat și va fi marginalizat social astfel încât nu va urma o școală corespunzătoare aptitudinilor lui și nu-și va exercita roluri sociale valorizante pentru propria personalitate.

     Indicatorii eșecului școlar sunt: abandonarea precoce a școlii, decalaj evident între potențialul personal și rezultatele școlare reflectate în note, părăsirea școlii fără o calificare, eșecul la examenele de final de ciclu de învățământ, inadaptarea școlară.

            În epoca modernă, pregătirea copilului pentru şcoală începe de la cele mai fragede vârste, în grădiniţă, eforturile educatoarelor fiind orientate în câteva direcţii prioritare ca:

            a) orientarea şi desfăşurarea variatelor activităţi instructiv-educative în funcţie de obiectivele prevăzute de programă;

            b) promovarea consecventă a metodelor active (participarea efectivă şi conştientă a copiilor la activităţi);

c) folosirea jocului ca formă de activitate conducătoare în dezvoltarea psihică a copilului şi îmbinarea raţională a acesteia cu elementele ce trebuie învăţate;

d) tratarea diferenţiată a copiilor în cadrul activităţilor.

Adaptarea preşcolarului la cerinţele şcolii presupune dobândirea de către copil a unei maturizări care să îl facă apt pentru activitatea de învăţare de tip şcolar.

Un copil este apt pentru începerea şcolii, dacă este capabil să rezolve independent unele sarcini, dacă poate diferenţia jocul liber de activitatea didactică specifică grupei pregătitoare din grădiniţă, dacă se poate adapta condiţiilor de lucru în clasă.