Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Învăţarea prin descoperirea experimentală este o reacţie împotriva metodelor bazate pe verbalizarea şi memorarea mecanică, a metodelor bazate pe receptare, chiar dacă ele asigură înţelegerea celor asimilate şi învăţarea mai rapidă.
Învăţarea prin descoperire urmăreşte ca predarea-învăţarea să se bazeze pe problematizare şi cercetare, pe experienţa directă şi concretă, creativă. Învăţarea euristică urmăreşte să nu comunice material de studiu în forma ei finală de asimilare, ci să antreneze elevul în procesul instruirii, să-i arate cum să înveţe. Ea urmăreşte să ajute elevul pentru învăţarea ulterioară, să-l transforme treptat într-un ,, gânditor creativ,, . În acest context, învăţarea euristică poate să dinamizeze elevul spre căutare, explorări şi munca personală independentă sau în echipă, prin documentare şi activităţi experimentale-aplicative, prin investigaţie ştiinţifică şi tehnică, ale căror rezultate să fie nu numai dobândirea tezaurului cunoaşterii umane, ci chiar obţinerea unor idei sau soluţii noi, realizarea unor inovaţii şi invenţii care să propulseze creaţia, noutatea într-un anuit domeniu de specialitate.
Citește mai mult: EXPERIMENTUL - O STRATEGIE COMPLEXĂ DE PREDARE ŞI ÎNVĂŢARE
Algoritmul de promovare a lecției interactive
- Pregătirea lecției: Profesorul selectează o temă, niște situații, definiții, selectează o formă
concretă a activității interactive, care poate fi efectivă pentru lucru cu tema dată în echipa dată.
- Introducere: Anunțarea temei și a scopurilor lecției.
- Partea de bază: Particularitățile părții de bază se determină de forma selectată a lecției interactive.
- Concluzii (cugetare): Cugetarea începe cu concentrarea participanților asupra aspectuluiemoțional, sentimentele cu care se confruntă participanții pe parcursul lecției. A doua etapă a analizei cugetării este notarea. Cugetarea se termină cu concluzii profesorul.
1. Aspecte privind modul în care se produce învăţarea
2. Modalităţi de a forma rapid grupurile de învăţare
3. Ipostaze ale dascălului în învăţarea activă
Educatia cuprinde ansamblul influentelor, actiunilor, activitatilor desfasurate pentru formarea, dezvoltarea, modelarea personalitatii umane, pentru integrarea sa optima în societate. Educatia reprezinta activitatea sociala complexa constituita din ansamblul actiunilor constiente, sistematice si organizate, desfasurate cu scopul formarii si dezvoltarii personalitatii umane în concordanta cu nivelul de dezvoltare al societatii.
Influentele educative actioneaza permanent asupra fiecarei persoane. În functie de caracterul acestora: sistematizat, organizat, spontan, putem clasifica formele educatiei în: educatie formala, nonformala si informala.
Formele educatiei reprezinta modalitatile în care se realizeaza actiunea educationala.
UNESCO (1997) definea educaţia nonformală ca fiind constituită din „orice activităţi educaţionale organizate şi susţinute care nu corespund exact a ceea ce numim educaţie formală. Aceasta poate fi realizată în cadrul sau în afara instituţiilor de educaţie şi se adresează persoanelor de toate vârstele (...) Educaţia nonformală nu urmează un sistem ierarhizat şi poate diferi ca durată, fără a implica în mod obligatoriu certificarea rezultatelor învăţării”.
Tot în acest sens, glosarul terminologic propus de Cedefop (2011), descrie învăţarea în contexte nonformale ca fiind văzută, printre altele, ca un tip semistructurat de învăţare, ceea ce reflectă modalitatea în care procesul se referă la nevoia celui care învaţă dar şi intenţionalitatea participării persoanei la învăţare.