- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
a) Copiatul
Copiatul este o formă de înșelăciune care încalcă Regulamentul școlar și care prezintă drept rezultat al procesului de învățare o serie de cunoștințe luate din diferite surse de informare. Copiatul este de multe ori rezultatul indiferenței, plictiselii și poate fi încadrat în categoria conduitelor agresive deoarece aduce un prejudiciu profesorului și chiar clasei. Copiatul poate fi individual ( elevul acționează pe cont propriu); solidar ( un grup de elevi copie de pe același material informativ); colectiv (toți elevii copie în clasă). Cei care copiază nu sunt întotdeauna cei cu rezultate slabe la învățătură, ci sunt și elevi cu rezultate bune la învățătură, dar care sunt obligați de părinți să obțină note maxime, sunt nesiguri în legătură cu înțelegerea corectă și profundă a cunoștințelor,doresc să rămână în ierarhia clasei la învățătură etc.
Copiatul produce în clasă multe efecte. Dacă este sancționat este consolidă disciplina școlară, dar deteriorează climatul afectiv al clasei, relația profesor- deviant.
b) Fuga de la școală sau de acasă
Este o conduită cu o desfășurare limitată în timp, susținută de o anumită intensitate a participării afective, pe fondul motivației pentru frecventarea școlii sau legate de familie. Mulți copii care fug de la școală afirmă că se tem să meargă din cauza colegilor violenți, a eșecului școlar sau a unor situații umilitoare.Acești elevi sunt anxioși, timizi, imaturi social, au o imagine de sine deteriorată și provin în general din familii în care stilul educațional a fost deficitar sau extremist. Fuga de acasă apare frecvent la vârsta adolescenței și este o conduită gravă, cu înalt risc delincvențial și de victimizare. Cei care fug de acasă trăiesc un șoc, speranțele lor de aventură și fericire fiind contrazise de realitate deoarece neavând deprinderi profesionale, bani, adăpost riscă să fie exploatați/abuzați fizic, sexual, iar pentru a putea supraviețui pot practica activități delincvente.
Citește mai mult: PRINCIPALELE FORME DE MANIFESTARE ALE DEVIANȚEI ȘCOLARE
Integrarea educațională
Ca reacție la segregarea de până în deceniul al șaptelea al secolului trecut, a început a se folosi termenul de „integrare” pentru a sublinia dreptul copiilor cu CES sau cu dizabilități la activități educative și nu numai alături de alți copii tipici.
În plan teoretic, integrarea ar trebui să plaseze copiii cu CES printre cei de aceeași vârstă, aceștia netrebuind să renunțe la unicitatea lor, iar ceilalți să îi accepte cu toate diferențele. Ei primeau șansa de a frecventa școli de masă, în clase obișnuite și, astfel, să fie exclusă discriminarea și segregarea educativă și socială. Conform lui Alois Gherguț (Polirom, 2016), „integrarea școlară se referea la procesul de includere în școlile de masă sau în clasele obișnuite, la activități educative formale și nonformale, a copiilor cu dizabilități sau având cerințe educative speciale.”
“Consumul excesiv de social-media intra in categoria dependentelor de comportament, deoarece produce simptome si comportamente similare cu ale celor dependenti de substante, precum anxietate, insomnie, neliste, furie, izolare de familie si prieteni, neglijarea activitatilor zilnice, etc.
Pentru copii și adolescenti mediul online este un spatiu atractiv datorita anonimatul si al dezinhibitiei pe care il ofera acesta, fapt ce ii incurajeaza sa faca si spuna lucruri pe care nu le-ar face in lumea reala.
Curiozitatea este punctul slab al adolescentilor si asta ii conduce pe cai periculoase doar accesand diverse site-uri click dupa click. Jocurile de pe net si socializarea online nelimitata, ii epuizeaza mental si fizic pana la starea de delir, spune Dr. Mary Aiken. Din cauza lenei cibernetice generatiile viitoare vor fi crescute cu din ce in ce mai putina iubire si atentie: a nu te uita la copilul tau poate cauza intarzieri semnificative in dezvoltare.(...) cu alte cuvinte, copiii invata cel mai bine de la oameni, nu de la masini”. (Dr. Mary Aiken)
Motivaţie:
Debutul şcolar este însoţit de mari emoţii şi copiii depun mari eforturi adaptive, mai cu seamă cei care nu au trecut prin nici o formă de educaţie preşcolară organizată. Emoţiile la această vârstă sunt fireşti, mai ales când subiectul vine în contact cu o situaţie nouă. Activităţile organizate în grădiniţă, educaţia realizată în familie, colaborarea familiei cu grădiniţa şi, mai apoi, cu şcoala sunt modalităţi ce contribuie la integrarea cu succes în clasa I.
Activitatea şcolară este plină de semnificaţii pe care fiecare elev le filtrează prin propria conştiinţă. Datorită fragilităţii structurilor funcţiilor neuropsihice, probabilitatea apariţiei stresului la şcolarii mici este inerentă. Capacitatea de rezistenţă la stres înseamnă cunoştinţe şi deprinderi variate. Când învăţarea se desfăşoară într-o atmosferă de tensiune, deja se instalează starea de stres. La şcolarii de vârstă mică, învăţarea afectivă este pe primul plan, De aceea, învăţătorii trebuie să structureze astfel conţinuturile, încât să respecte normele psihologice şi pedagogice.
Citește mai mult: PROIECT DE OPTIMIZARE A ADAPTĂRII ELEVILOR LA CLASA I
1. Premisele formării concepţiei despre lume şi viaţă
2. Colaborarea şcoală – grădiniţă – familie
1. Premisele formării concepţiei despre lume şi viaţă
La vârsta preşcolară nu poate fi vorba de cunoaşterea legilor dezvoltării naturii, societăţii şi gândirii, ci doar de apariţia unor premise ale viitoarei concepţii ştiinţifice. Perceperea obiectelor, fiinţelor, mediului înconjurător pe cale nemijlocită nu înseamnă nici pe departe cunoaşterea completă, ci doar începutul cunoaşterii. Dezvoltarea proceselor psihice, cultivarea proceselor de cunoaştere, a dorinţei, a interesului de cunoaştere e în direct raport cu curiozitatea epistemică manifestată la această vârstă.
Jocul didactic are o deosebită contribuţie în stimularea gândirii preşcolarului. Iată câteva exemple de jocuri ce pot fi organizate precum sarcina didactică urmărită: „Cine are o jucărie la fel ca a mea?” (perceperea formelor geometrice), „Ce a cumpărat mama?” (precizarea şi verificarea cunoştinţelor despre fructe şi legume), solicitări „Să aducem marfă”, conform unor criterii („fructe roşii şi rotunde”, „fructe rotunde, mici, verzi sau negre”, „legume care se consumă gătite”, „legume care se consumă crude”), „Cu ce călătorim?” (clasificarea mijloacelor de transport), etc.
Citește mai mult: DEMERSURI NECESARE PENTRU ADAPTAREA LA VIAŢA ŞI ACTIVITATEA ŞCOLARĂ