1. Dezvoltarea fizică şi imaginea corporală

2. Dezvoltarea cognitivă

3. Dezvoltarea socio-emoţională şi autonomia personală

Adolescenţa este o etapă marcată de schimbări şi provocări majore, atât pentru cel care o experienţiază, cât şi pentru familie. Schimbările care apar pe parcursul acestor ani sunt de multe ori derutante. Pentru a ne asigura că adolescenţii traversează cu succes această etapă, este important ca atât adolescentul, cât şi adulţii din jurul lui să înţeleagă ce se întâmplă la nivel fizic, cognitiv, social, emoţional etc., cum aceste modificări afectează viaţa adolescentului, ce pot face adulţii şi ce resurse sunt necesare pentru succesul tranziţiei.

 

Principalele sarcini de dezvoltare caracteristice adolescenţei (Ingersoll, 1992)

 1. Adolescentul trebuie să se adapteze la schimbările fizice care se produc. Exceptând naşterea, adolescenţa este perioada cu cele mai multe şi profunde schimbări fizice. Pubertatea face ca adolescentul să arate aproape ca un adult şi, mai mult, să fie extrem de preocupat şi centrat asupra aspectului fizic.

2. Adolescentul trebuie să se adapteze la abilităţi cognitive noi. Pe lângă schimbările fizice, adolescentul este pus în faţa unor abilităţi noi de a gândi despre ceilalţi, despre lume. Sunt mai conştienţi de ce se întâmplă, încep să înţeleagă şi să fie preocupaţi de concepte abstracte precum moartea, moralitatea etc.

 3. Adolescentul trebuie să se adapteze la cerinţe tot mai crescute la şcoală. În perioada adolescenţei curricula este adesea dominată de tematici şi sarcini care implică concepte abstracte, solicitante.

 4. Adolescentul trebuie să dezvolte abilităţi verbale crescute. Pe măsură ce se maturizează intelectual şi academic şi îşi asumă roluri noi, adolescentul are nevoie de abilităţi verbale mai complexe.

5. Adolescentul trebuie să-şi dezvolte identitatea personală. În perioada adolescenţei, individul începe să-şi formeze identitatea în afara familiei, recunoscându-şi unicitatea în raport cu ceilalţi, întrebându-se cine este şi ce valorizează el.

6. Adolescentul trebuie să îşi seteze scopuri de dezvoltare a carierei. Dimensiunea vocaţională este parte a dezvoltării identităţii şi se reflectă în întrebarea „Ce îmi doresc să devin ca adult?”.

7. Adolescentul trebuie să devină independent emoţional şi psihologic faţă de părinţii săi/familia sa. Adolescenţa aduce cu sine nevoia de autonomie şi independenţă, dar în acelaşi timp şi nevoia de a păstra siguranţa şi dependenţa faţă de părinţi.

8. Adolescentul trebuie să dezvolte relaţii stabile şi productive cu covârstnicii. Gradul în care adolescentul este capabil să îşi facă prieteni, să fie acceptat de grup, este un indicator important al dezvoltării sociale.

9. Adolescentul trebuie să înveţe să gestioneze propria sexualitate. Adolescentul este pus în faţa maturizării sexuale pe care trebuie să o încorporeze în identitatea personală, dar şi să dezvolte atitudini şi valori sănătoase cu privire la sexualitate.

10. Adolescentul trebuie să adopte un sistem al valorilor personale. Este pus în faţa unor valori diferite, de multe ori conflictuale, pe care le au părinţii, colegii, prietenii etc., el trebuind să îşi asume câteva dintre acestea şi să îşi construiască o viziune proprie despre lume şi viaţă.

11. Adolescentul trebuie să dezvolte un control comportamental şi emoţional adecvat. Adolescenţa este marcată de căutarea riscurilor în diferite domenii, dar, gradual, până la finalul adolescenţei, individul dobândeşte un set de strategii comportamentale şi emoţionale adecvate.

 

Repere în dezvoltarea adolescentului

Dezvoltarea fizică şi imaginea corporală

Adolescenţa timpurie (10 - 14 ani)

– Pubertatea: Perioada creşterii rapide – Apar trăsăturile sexuale secundare; – Creşterea pilozităţilor corporale; – Fetele: dezvoltare sâni şi şolduri, apariţia menstruaţiei; – Băieţii: dezvoltarea organelor genitale, schimbarea timbrului vocal; – Creştere fizică majoră: înălţime şi greutate; – Interes sexual sporit; · Creşterea grăsimii corporale (fete); · Îngroşarea vocii (băieţi); · Părul şi pielea devin mai uleioase, pot apărea coşuri (fete şi băieţi); – Creşterea apetitului pentru mâncare (fete şi băieţi); – Creşterea părului corporal (fete şi băieţi); – Apar modificări hormonale (fete şi băieţi); – Se dezvoltă creierul (fete şi băieţi); – Abilităţi motorii grosiere (putere, rezistenţă şi viteză), se îmbunătăţesc uşor, constant şi se stabilizează în jurul vârstei de 14 ani;

Adolescenţa de mijloc (15 - 17 ani)

– Trăsăturile sexuale secundare sunt foarte bine dezvoltate; – Înălţimea adultului este atinsă în prop. de 95%; – Pubertatea se încheie; – Creşterea fizică se opreşte pentru fete, dar continuă pentru băieţi.

Adolescenţa târzie (18 - 21 ani)

Maturitate fizică; încheierea dezvoltării reproductive; – Tinerele sunt de obicei dezvoltate la potenţialul maxim; – Tinerii continuă să câştige în înălţime, masă musculară, greutate şi pilozităţi corporale.

Este normal pentru tineri să fie conştienţi de sine şi să se îngrijoreze referitor la înfăţişarea lor. Însă, din când în când, apar şi aspecte problematice, referitoare la creşterea fizică: —Retragere, confuzie, frică, în mod special în adolescenţa timpurie (10-14 ani); —Îngrijorări obsesive referitoare la înfăţişare; —Dietă sau exerciţii fizice efectuate în mod excesiv; —Adolescenţii care se maturizează mai repede sunt expuşi unor situaţii sociale cărora nu sunt pregătiţi să le facă faţă (ex: să meargă la petreceri împreună cu adolescenţi de vârste mai mari decât ei); —Experențiază tulburări alimentare şi depresii; —Se simt excluşi, batjocoriţi sau sunt tachinaţi.

Comportamente ale adulţilor care contribuie la trecerea armonioasă prin pubertate

— Încurajarea adolescenţilor care se dezvoltă mai timpuriu să se angreneze în relaţii de prietenie cu covârstnicii şi să evite găştile cu adolescenţi mai mari. Dacă totuşi au prieteni mai mari, strategiile adecvate de monitorizare pot preveni probleme asociate cu grupul de prieteni

 — Înţelegerea faptului că deşi din punct de vedere fizic adolescentul este matur, acest lucru nu înseamnă că el gândeşte şi acţionează ca un adult;

— Familiarizarea adolescenţilor cu aspectele legate de biologie şi reproducere;

— Abordarea din partea adulţilor (părinţi, consilieri şcolari etc.) cu maximă seriozitate a îngrijorărilor cu privire la aspectele fizice şi ascultaţi activ astfel de îngrijorări;

— Încurajarea adolescentului să îşi exprime emoţiile, temerile legate de aspectul fizic;

— Comunicarea deschisă despre sexualitate, aspect care contribuie la o dezvoltare sănătoasă a adolescentului şi ulterior a adultului. Adolescenţii, viitori adulţi, inevitabil vor căuta şi găsi modele în adulţii din jurul lor, le vor observa comportamentul, discuţiile, cuvintele alese, cele spuse şi nespuse. Mai exact, putem să le arătăm tinerilor care lucruri se discută sau nu se discută în familie, iar prin evitarea subiectului „sexualitate” putem transmite mesajul că acesta e un subiect tabu.

Dezvoltarea cognitivă

Adolescenţa timpurie (10 - 14 ani)

– Gândirea concretă domină „aici şi acum”- creşte interesul pentru timpul prezent, cu limitarea gândirii despre viitor; – Relaţii de tip cauză-efect subdezvoltate; – „Sine” mai puternic decât „conştientizarea socială”; – Sporirea capacităţii de gândire abstractă; – Interesele intelectuale sporesc şi devin foarte importante; – Pot apărea comportamente de risc (experimentare a tutunului, alcoolului, riscuri fizice).

Adolescenţa de mijloc (15 - 17 ani)

– Dezvoltarea continuă a gândirii abstracte; în condiţii de stres are loc revenirea la gândirea concretă; – Relaţiile de tip cauză-efect sunt mai bine înţelese; – Foarte absorbit de sine; – Capacitate sporită de stabilire a obiectivelor; – Interes pentru raţionament moral; – Apar întrebări cu privire la sensul vieţii ; – Ţelurile de viaţă, ambiţiile şi rolurile asumate câştigă mai multă importanţă; – Creşte capacitatea de stabilire a obiectivelor şi de a le urma; – Se extinde capacitatea de planificare; – Sporeşte abilitatea de a previziona; – Pot apărea comportamente de risc.

Adolescenţa târzie (18 - 21 ani)

– Stabilizarea gândirii abstracte; – Orientarea spre viitor; planificarea şi urmărirea obiectivelor pe termen lung; – Abilitatea de a rezolva probleme; – Abilitatea de a amâna recompensele; – Examinarea experienţelor interioare; – Interes sporit pentru viitor; – Continuu interes pentru raţionamentul moral.

Comportamente ale adulţilor care arată înţelegerea noilor abilităţi de gândire ale adolescenţilor:

— Răbdare atunci când adolescenţii îşi testează nou-formatele abilităţi de raţionament şi încurajarea dezbaterilor sănătoase, bazate pe respect şi stabilirea limitelor de angajare în discuţie;

— Lipsa de respect nu trebuie tolerată nici de către adult, nici de către adolescent;

— Nu trebuie ca adultul să corecteze logica adolescenţilor, doar să asculte şi să ia la cunoştinţă ceea ce spun. O strategie bună este să întrebe adolescentul cum au ajuns la aceste gânduri sau concluzii;

— Adultul nu trebuie să ia personal critica adolescenţilor la nivelul opiniilor şi comportamentelor adulţilor. Se poate să provoace, dar totuşi au nevoie de adult;

— În cazul în care adolescentul nu are un istoric de probleme comportamentale, adultul nu trebuie să se îngrijoreze dacă face o demonstraţie melodramatică.

Dezvoltarea socio-emoţională şi autonomia personal

Adolescenţa timpurie (10 - 14 ani)

– Experienţele cotidiene sunt trăite la o intensitate emoţională crescută; – Provocarea autorităţii, a familiei; – Singurătate; – Respingerea lucrurilor din copilărie; – Se simt jenaţi faţă de sinele şi corpul altcuiva, îşi fac griji referitor la cât de normali sunt; – Îşi dau seama că părinţii nu sunt perfecţi, sporesc conflictele cu părinţii; – Sporeşte influenţa grupului de egali/covârstnici; – Apare dorinţa de independenţă; – Tendinţa de a se întoarce la un comportament „copilăros” atunci când sunt stresaţi; – Dispoziţii schimbătoare; – Testarea regulilor şi a limitelor; – Sporeşte interesul pentru spaţiul privat; – Creşte centrarea pe sine; – Se îmbunătăţeşte abilitatea de a utiliza cuvintele pentru a-şi exprima emoţiile şi sentimentele; – Prieteniile apropiate cresc în importanţă; – Afecţiunea direcţionată către părinţi scade.

Adolescenţa de mijloc (15 - 17 ani)

– Experienţele cotidiene sunt trăite la o intensitate emoţională crescută; – Conflictul cu familia predomină din cauza ambivalenţei şi din cauza începutului independenţei; – Continuă adaptarea propriului corp, griji referitoare la a fi normal sau ca şi ceilalţi; – Tendinţa de a se distanţa faţă de părinţi, continuă impulsul spre independenţă; – Impulsul de a-şi face prieteni şi de a se baza pe ei, popularitatea poate fi o problemă importantă; – Apar sentimente de iubire şi pasiune; – Sporeşte accesibilitatea reţelelor sociale şi se formează noi relaţii.

Adolescenţa târzie (18 - 21 ani)

Emanciparea: stil de viaţă specific adultului, autonomie; – Stabilitate emoţională sporită; – Sporirea interesului pentru alţii; – Independenţă şi încredere în sine sporită; – Relaţiile cu egalii rămân importante; – Dezvoltarea unor relaţii mai serioase; – Tradiţiile şi obiceiurile îşi recâştigă importanţa; – Examinarea experienţelor interne devine mai importantă şi poate rezulta într-un blog sau jurnal; – Îngrijorarea faţă de ceilalţi sporeşte.

Dezvoltarea identităţii (sexuale, personale, vocaţionale)

Adolescenţa timpurie (10 - 14 ani)

– „Sunt normal/(ă)?”; – Apare visarea cu ochii deschişi; – Ţelurile vocaţionale se schimbă frecvent; – Începerea dezvoltării propriului sistem de valori; – Audienţa imaginară; – Dorinţa intimităţii; – Exagerarea propriilor probleme: „Nimeni nu înţelege.”; – Apar sentimentele sexuale şi explorarea sexuală. – Preocupări legate de schimbările fizice şi criticarea aparenţei; – Anxietăţi legate de schimbările sexuale secundare caracteristice; – Persoanele de aceeaşi vârstă ca standard pentru aspectul normal (compararea sinelui cu persoanele de aceeaşi vârstă).

Adolescenţa de mijloc (15 - 17 ani)

· Experienţe diverse pentru definirea identităţii – comportamente de risc; · Accentuarea demnităţii personale şi a stimei de sine; · Apelarea la fabula personală: Deoarece adolescenţii cred că sunt în centrul atenţiei ei devin îngâmfaţi. Încep să creadă că sunt speciali şi unici. Aşadar, nimeni nu poate înţelege dificultăţile prin care trec ei; – Fals sentiment al invulnerabilităţii - contribuie la comportamentele cu risc ridicat pe care le manifestă. Ei poate ştiu că anumite activităţi sunt periculoase, dar nu se gândesc că aceste urmări li s-ar putea întâmpla lor. – Preocupare mai scăzută legată de schimbările fizice, dar creşterea interesului în atractivitatea personală; – Activitate fizică excesivă alternată cu letargie.

Adolescenţa târzie (18 - 21 ani)

· Urmăreşte scopuri vocaţionale realiste care presupun training sau angajare (carieră); · Relaţionează cu familia ca şi adult;

 Realizarea propriilor limite şi a propriei mortalităţi;

· Stabilirea sistemului etic şi moral de valori;

 · Stabilirea identităţii sexuale, activitatea sexuală este mai frecventă.

– De obicei confortabil cu imaginea corpului.

Comportamente ale adulţilor care dezvoltă identitatea sănătoasă a adolescenţilor:

— Acceptarea adolescentului pentru ceea ce este (acceptarea necondiţionată);

— Respectarea diferenţelor dintre adolescent şi adult;

— Negocierea împreună cu adolescentul, stabilirea limitelor, explicarea raţiunii proprii;

 — Practicarea consistenţei regulilor;

 — Încurajarea exprimării sinelui adolescentului;

 — Încurajarea autonomiei adolescentului;

— Considerarea punctelor de vedere ale adolescentului în discuţii.

 

Bibliografie:

 

Daniela Dumulescu,  Carina Matei- ADOLESCENŢA EXPLICATĂ, Coordonator UNICEF: Eugenia Apolzan,  - Buzău : Alpha MDN, 2017