Abandonul şcolar

- direcţii şi linii de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar -

- 1 -

Rezumat

            Este abordat abandonul şcolar, din perspectiva direcţiilor şi liniilor de acţiune la nivelul şcolii pentru reducerea abandonului şcolar, conform practicilor identificate în diverse materiale din literatura de specialitate.

Prezentul material continuă prezentarea bunelor practici în ceea ce priveşte abordarea abandonului şcolar, demers iniţiat prin materialul „Abandonul şcolar - cauze şi posibile măsuri de prevenire şi/sau combatere -”[1].

Context

Contextul este furnizat statisticile actuale privind abandonul şcolar, dar, mai ales, de către situaţia evidenţiată în lucrarea Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire[2]. În fapt, lucrarea transpune raportul studiului elaborat în cadrul proiectului „Soluţii eficiente pentru prevenirea abandonului şcolar: costuri şi mecanisme” realizat în perioada iunie 2009 – decembrie 2009.

Proiectul a fost iniţiat, conceput şi derulat prin parteneriatul, inclusiv financiar, dintre Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii – UNICEF România şi Centrul Educaţia 2000+, organizaţie neguvernamentală de politici, servicii şi consultanţă educaţională.

Raportat la perioada derulării studului, respectiv iunie 2009 – decembrie 2009, aceasta este de maximă relevanţă pentru tematica abandonului şcolar, ţinând cont că aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, respectiv deschiderea pieţei muncii pentru cetăţenii români a generat un exod al forţei de muncă, fenomen cu care încă ne confruntăm. Acest exod a culminat cu generarea unei situaţii foarte greu de gestionat în ceea ce priveşte absenteismul şi abandonul şcolar, respectiv una dintre cauzele principale ale abandonului şcolar fiind plecarea părinţilor în străinătate:

  • „Vă spun că exodul acesta e năucitor… Oamenii pleacă, trimit bani foarte mulţi copiilor, iar aceştia, ce să facă” (profesor). „Când s-au deschis graniţele, în semestrul al doilea am fost nevoiţi să comasăm clasele să putem continua activitatea cu elevii de clasa a V-a”. (director)
  • „Fiind părinţii plecaţi, nu s-au mai dus la şcoală…”[3]

Ca răspuns la această situaţia s-a realizat studiul amintit anterior, demers care, pe lângă identificarea cauzelor renunţării timpurie la educaţie, a propus şi o serie de direcţii şi linii de acţiune la nivelul unităţilor şcolare pentru reducerea abandonului şcolar.

Strategii şi intervenţii

            În ceea ce priveşte strategiile şi intervenţiile raportate la reducerea abandonului şcolar, acestea vor fi prezentate etapizat, în cadrul mai multor materiale tip bună practică, folosind ca punct de pornire sursa amintită.

            În studiul coordonat de către Bogdan Voicu, s-au realizat o serie de recomandări privind linii de acţiune ce pot fi aplicate la nivelul unităţilor de învăţământ cu scopul atenuării factorilor generatori ai renunţării timpurie la educaţie – localizaţi la nivelul familiei şi comunităţii – respectiv, pentru reducerea riscului abandonului şcolar indiferent de momentul potenţialei produceri a acestuia: clasele I-VIII, trecerea la clasa a IX-a, imediat după trecerea la clasa a IX-a[4].

Este demn de remarcat că autorii studiului fac o serie de precizări referitoare la direcţiile şi liniile de acţiune propuse, respectiv: „Ordinea în care prezint sugestiile cu pricina este una aleatorie. Nu există priorităţi absolute (exceptând obiectivul general al creşterii responsabilităţii şcolii), iar aceste acţiuni nu sunt substituibile, ci sunt complementare. [...] Accentul este pus pe prevenţie, dar am inclus şi unele recomandări în ce priveşte reintegrarea elevilor ce au renunţat recent la educaţie.”[5]

Astfel, sunt propuse patru direcţii mari de acţiune, care au asociate şi o serie de măsuri specifice, detaliate punctual. Cele patru direcţii de acţiune sunt:

  1. Integrarea elevilor cu risc de renunţare la educaţie şi menţinerea acestora în sistemul şcolar: liniile de acţiune (3), (4), (5), (7), (8).
  2. Creşterea responsabilizării cadrelor didactice: liniile de acţiune (3), (4), (6), (11).
  3. Reintegrarea elevilor deja aflaţi în abandon: liniile de acţiune (1), (2), (5).
  4. Monitorizarea stării sistemului, pentru a preveni timpuriu apariţia de crize şi a identifica periodic modificări în ce priveşte factorii de abandon şcolar: liniile de acţiune: (9), (10).

Caracterul de bună practică al liniilor de acţiune este evidenţiat chiar de către autorii studiului, respectiv: „Aşa cum reiese din descrierea lor, liniile de acţiune se constituie mai degrabă în exemple de bună practică, implementarea lor putând varia în funcţie de specificul local.”[6]

Primele patru linii de acţiune, propuse la nivelul anului 2010 de către Bogdan Voicu[7], sunt:

(1) Flexibilizarea programelor de tip „A doua şansă” (ADS) -> grupe de vârstă

Linii de acţiune

Cel puţin în oraşele mai mari derularea de programe ADS ţintite pe grupe de vârstă mai mici (12-16 ani) poate deveni o prioritate.

Similar, în funcţie de specificul local, se pot dezvolta programe ADS adresate exclusiv tinerelor mame ce au părăsit prematur sistemul educaţional.

Obiectiv

O astfel de măsură ar permite recuperarea acelor foşti elevi, încă tineri, aflaţi la o vârstă la care altfel le este greu să se integreze alături de unele grupe de cursanţi ADS dominate de elevi de peste 20 de ani.

Costuri

Acolo unde există deja programe ADS, costurile sunt practic nule. Ele includ doar efortul suplimentar de a diferenţia între candidaţii la ADS în funcţie de vârstă şi de a-i direcţiona pe cei mai tineri către o anume unitate şcolară/program ADS. Curricula rămâne practic neschimbată, iar la această categorie de vârstă orele se pot programa şi dimineaţa.

Implementare

Strict administrativă.

(2) Flexibilizarea programelor de tip ADS -> flexibilizarea programei de studii

Linii de acţiune

Adiţional liniei de acţiune anterioare se poate include o flexibilizare a programei ADS, incluzând echivalări ale materiilor deja absolvite (cazul elevilor în abandon în urma repetenţiei repetate datorate corijenţelor la o singură sau un grup de materii), dar şi o atestare a abilităţilor profesionale dobândite prin experienţa directă în câmpul muncii (exemplul ucenicilor în meserii manuale rare, precum producerea de plase de pescuit).

Obiectiv

O astfel de măsură ar permite recuperarea acelor foşti elevi, încă tineri, aflaţi la o vârstă la care integrarea în programe ADS poate fi dificilă.

De asemenea, atunci când elevii ADS sunt la rându-le părinţi, scade probabilitatea de abandon a copiilor acestora.

Costuri

Reduse. Acolo unde există deja programe ADS, costurile directe sunt practic nule. Apar însă costuri legate de elaborarea standardelor şi normelor metodologice în care se poate realiza echivalarea cunoştinţelor/atestarea abilităţilor.

Implementare

Strict administrativă.

(3) Creşterea atractivităţii şcolii (acţiuni cu cost redus/nul)

Linii de acţiune

Activităţi extraşcolare desfăşurate în şcoală (acţiuni de renovare/înfrumuseţare/curăţire a şcolii; concursuri sportive; acţiuni/concursuri de creaţie artistică; competiţii de joc pe computer; etc.) desfăşurate în şcolile din comunităţi cu risc ridicat de abandon, precum şi în liceele care atrag elevi din astfel de comunităţi.

Pot fi organizate inclusiv întreceri între echipe de elevi constituite în funcţie de cartierul de provenienţă.

Toate aceste acţiuni sau ansambluri de acţiuni trebuie să aibă un caracter periodic, pentru a menţine continuu elementul de atractivitate al şcolii şi a se constitui într-un factor de antrenare constantă a atenţiei elevilor în activităţi legate de spaţiul şcolar.

Motivarea pozitivă a participării poate fi dată prin acordare de premii simbolice grupurilor de elevi care sunt mai performante în astfel de acţiuni.

Planificarea acţiunilor cu pricina poate fi realizată cu participarea elevilor (dar nu doar a acelor care NU prezintă risc de abandon) şi a autorităţilor locale (acestea pot fi prezente în faze cheie ale acţiunilor, furnizând motivaţii pozitive atât elevilor, cât şi cadrelor didactice).

Obiectiv

Creşterea sentimentelor de apartenenţă la spaţiul şcolar, creşterea atractivităţi şcolii, scăderea probabilităţii de renunţare la educaţie.

Creşterea comunicării dintre profesori şi elevi.

Creşterea sentimentelor de responsabilitate a profesorilor faţă de destinul elevilor lor.

Prevenirea problemelor de integrare, prin creşterea comunicării dintre elevi.

Costuri

Reduse. Ţin în principal de mobilizarea cadrelor didactice în astfel de activităţi, de capacitatea managementului şcolii şi a primăriilor de a asigura consumabile adecvate (minge, planşe de desen, materiale pentru curăţenie/renovare, arbuşti pentru resădit).

Implementare

Poate fi realizată exclusiv prin şcoală, la recomandarea sau solicitarea expresă a ISJ sau poate beneficia de participarea unor asociaţii profesionale sau ONG-uri. În cazul lucrărilor de renovare, pot exista donori implicaţi în proiecte de tip CSR, care să fie contactaţi direct în acest sens de către ISJ-uri, primării, şcoli. Voluntari din aceste organizaţii pot contribui la activităţile din şcoală, alături de elevi, permiţând şi transmiterea de modele de viaţă de succes.

(4) Creşterea atractivităţii şcolii (acţiuni cu cost mediu/care solicită existenţa de granturi)

Linii de acţiune

Utilizarea resurselor şcolii pentru atragerea elevilor prin activităţi de timp liber. Am întâlnit, în şcoli diferite, elevi care abandonează cursurile căutând activităţi de timp liber derulate în Internet Café.*

Obiectiv

Creşterea sentimentelor de apartenenţă la spaţiul şcolar, creşterea atractivităţi şcolii, scăderea probabilităţii de renunţare la educaţie.

Creşterea comunicării dintre profesori şi elevi.

Creşterea sentimentelor de responsabilitate a profesorilor faţă de destinul elevilor lor.

Prevenirea problemelor de integrare, prin creşterea comunicării dintre elevi.

Costuri

Medii. Acolo unde şcoala nu dispune de computere/acces la Internet/laboratoare de informatică este nevoie de dotarea unităţilor şcolare.

Implementare

Poate necesita implicarea unor donori, ONG-uri, ob]inerea de granturi.

*Una dintre cauzele identificate în studiul citat reflectă o realitate a anilor 2008-2011, respectiv fascinaţia acaparantă a comunicării electronice: „Până în clasa a VI-a aveam note excelente, între 7 şi 9, diplome la engleză… Am dat de internet şi m-am stricat de tot” (fost elev). [8]

În perioada amintită, 2008-2011, când mirajul comunicării electronice (prin Internet sau pe net, cum se exprimau tinerii la momentul respectiv) şi/sau a jocurilor electronice în reţea, genera creşterea absenteismului şi potenţa riscul de abandon şcolar prin implicarea elevilor în sesiuni de tip „full night” (servicii furnizate de Internet Café-uri la un cost redus pe timpul nopţii, de obicei în intervalul orar 23:00 – 06:00).

Concluzii

Sugestiile/recomandările expuse anterior, respectiv bunele practici identificate chiar de către autorii studiului citat, se regăsesc implementate şi/sau adaptate în strategiile adoptate de către unităţile şcolare la nivel naţional, fiind parte integrantă a preocupării constante a cadrelor didactice şi unităţilor şcolare în vederea prevenirii şi/sau combaterii abandonului şcolar. Trebuie precizat că linia de acţiune nr. 4 în prezent nu se mai aplică datorită gradului crescut de acces la mijloace/sisteme/facilităţi de comunicare electronică, dar poate fi reformulată din perspectiva creşterii gradului de utilizare a acestor resurse din sfera TIC în cadrul procesului educaţional, ca măsură suplimentară de creştere a atractivităţii şcolii.

Bibliografie:

 

[1] https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-calitate/abandonul-scolar

[2] I. Voicu, Bogdan (coor.), (2010) Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire - Bucureşti, Vanemonde.

[3] I. Voicu, Bogdan op.cit., p. 11.

[4] Apud I. Voicu, Bogdan op.cit., p. 25.

[5] I. Voicu, Bogdan op.cit., p. 25.

[6] Idem.

[7] I. Voicu, Bogdan op.cit., p. 25-27.

[8] I. Voicu, Bogdan op.cit., p. 11.