Eşecul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări pentru identificarea şi prevenirea acestuia.
Odată cu apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ – informative şi formative, egalitatea de şanse privind educaţia, suportul psihopedagogic oferit în şcoli, devine evident faptul că este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea acestui fenomen.
Eşecul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic individual (repercusiuni asupra imaginii de sine, abandon școlar etc), cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar permanentizat conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale.
Eşecul şcolar nu poate fi determinat de o singură cauză. El are la bază mai mulţi factori și intercondiționarea lor. În acestă situație, elevul se confruntă cu dificultăţi şcolare care au drept cauze: propria persoană, părinţii şi familia, şcoală, comunitatea locală, etc.
Cauzele eşecului şcolar pot fi împărţite în două mari categorii:
A. Cauze legate de mediul socio-cultural
· Handicapul socio-cultural
· Reproducerea raporturilor de clasă prin şcoală
· Modul de interactiune profesor-elev
B. Cauze care ţin de personalitatea elevului
· Imaturitatea şcolară
· Inteligența școlară de limtă
· Inteligenţa şcolară sub limită – debilitatea mintală
· Anxietatea
· Instabilitatea psihomotorie şi emoţională
· Tulburări instrumentale
· Tulburări de conduită
A. Cauze legate de mediul socio-cultural
· Handicapul socio-cultural și reproducerea raporturilor de clasă prin școală
Un mediu defavorizant nu poate să asigure necesarul cultural pentru a valorifica eficient oferta şcolară existentă. Precaritatea culturală a familiei şi atitudinea acesteia faţă de şcoală poate provoca un retard al dezvoltarii generale intelectuale, în plan verbal şi cognitiv, de asemenea, o mentalitate frenatoare, o diminuare a interesului față de școală.
O familie înstărită, în schimb, poate deveni factor al reuşitei şcolare. Resursele materiale existente susţin şcolarizarea elevului şi îi conferă securitatea economică necesară studiilor de lungă durată.
Un rol important îl au şi limbajul utilizat în familiile favorizate, frecventarea instituţiilor culturale, practicile culturale intrafamiliale, sistemul de valori. La polul opus se află familiile sărace care optează pentru filiere şcolare de scurtă durată şi profesii solicitate imediat pe piaţa forţei de muncă.
Şcoala are tendinţa de a ignora valorile elevilor proveniţi din grupuri defavorizate şi de a promova normele claselor favorizate. În acest fel, şcoala reproduce structura raporturilor de clasă, punând accentual pe ierarhia socială existentă ca şi cum aceasta este rezultatul competenţelor indivizilor aparţinând unei clase.
Elevul provenind din familii favorizate va beneficia de la începutul scolarităţii de un „capital cultural” apropiat de cultura vehiculată de şcoală. Acest fapt este un avantaj în obţinerea succesului şcolar şi, ulterior, pe cel profesional. În schimb, copilul provenit dintr-un mediu defavorizat va intra în conflict cu normele vehiculate de şcoală, pentru ca îi apar diferite de cele ale mediului său. Pentru el, sunt reguli pe care el şi familia lui nu pun preţ. De aceea încercarea de a se alinia la normele şcolare poate genera atitudini de refuz şcolar sau chiar eşec.
· Modul de interacţiune profesor-elevi
Curentul interactionist sustine ca eşecul apre în interiorul şcolii, ca urmare a modului specific de interactiune dintre elevi şi profesori. Conform acestei teorii, profesorii au anumite aşteptări de la elevii lor, la care aceştia răspund într-o măsură mai mult sau mai puţin mulţumitoare pentru cadrele didactice. Condiţiile în care se desfaşoară procesul de învăţare şi modul concret de evaluare a activităţii influentează direct şi profund rezultatele şcolare.
Dintre modalitățile de raportare la elevi, care duc la eșec școlar, putem enumera (fără a avea pretenția unei liste care epuizează aceste modalități):
- Etichetarea elevilor
- Umilirea, tratarea lor cu superioritate
- Dezinteresul față de situația lor particulară
- Ignorarea particularităților lor de devoltare cognitive
- Lipsă de empatie privind feedback-ul care vine dinspre elevi etc
B. Cauze care ţin de personalitatea elevului
Imaturitatea scolară
Imaturitatea şcolară constă în incapacitatea elevilor, mai mult sau mai puţin temporară şi reversibilă, de a face faţă sarcinilor şcolare.
La polul opus, maturitatea şcolară exprimă gradul de concordanţă dintre nivelul de dezvoltare a copilului şi cerinţele şcolare. Nu toate insuccesele şcolare sunt însă provocate de imaturitatea şcolară. Este posibil ca aceşti copii să se caracterizeze printr-un ritm încetinit de dezvoltare.
Inteligenţa şcolară de limită și sub limită
Elevii care dau dovadă de un nivel al dezvoltării inteligenţei şcolare care să le permită să facă faţă la limită cerinţelor şcolii generale, poate fi considerat ca inteligenţă şcolară de limită.
Elevul care in situatiile problematice simte un sentiment de teamă se poate organiza cu greu pentru a obţine succes în activitatea şcolară. Teama, însoţită de nesiguranţă afectivă, influenţează negativ inteligenţa şcolară de limită, provocând frecvent inhibiţia şcolară.
La vârsta şcolară mijlocie şi mare (între 11/12 – 14/15 ani) inteligenţa şcolară de limită se evidențiază în mai multe domenii, posibil de investigat, faţă de vârsta şcolara mică. „Matricile Progresive Raven”, problema cutiilor, înţelegerea verbală, cuvintele fără legătură, găsirea noţiunilor opuse, critica frazelor absurde, repetarea inversă a cifrelor, combinaţiile spaţiale, aranjarea imaginilor şi asamblarea cuburilor din sunt cele mai potrivite probe pentru diagnosticarea diferenţială a inteligenţei.
Unii dintre elevi nu sunt capabili să facă faţă programelor instructiv-educative din şcoala obligatorie, nici chiar în conditii optime de organizare şi de desfasurare a procesului de învăţământ. Aceşti elevi îşi regăsesc locul în şcoala ajutătoare. Ei se caracterizează prin blocarea ireversibilă a dezvoltarii funcţiilor psihice.
Anxietatea
În condiţii educative neadecvate - părinţi anxiosi, părinți care pun prea multă presiune pe copil, pedepse prea dese - teama copilului se poate transforma într-o trăsătură durabila de personalitate şi anume anxietatea.
Anxietatea este definite ca teamă fără obiect bine precizat (spre deosebire de fobii –n.n.), fiind totodată cel mai frecvent simptom în psihologia copilului. Pentru foarte mulți, anxietatea va conduce spre fobie școlară și apoi, firesc, spre abandon școlar.
La vârste mici, anxietatea este favorizată de comportamentul părinţilor fapt ce determină scăderea aprecierii de sine a copilului. Permanentizată, anxietatea duce la blocajul forţelor psihice şi al mecanismelor prin care se realizează performanţele şcolare. Anxietatea sau frica intensă dezorganizează conduita. Copilul nu mai gândeşte lucid şi poate lua decizii greşite. În nenumărate cazuri, teama de o notă mică îl determină pe elev să plece de la şcoală. Odată devenit un obicei, chiulul cauzat de teamă, poate conduce la eşec şcolar.
Instabilitatea psihomotorie şi emoţională
Excitabilitatea mărită, neatenţia, agresivitatea, impulsivitatea sunt simptome ale instabilitatii. Cauzele ei sunt variate si multiple: sechele encefalopatice, conflicte emotionale, retardare psihomotorie, dezechilibru constitutional.
Elevul instabil atrage atenţia părăsind banca, vorbind în timpul orei, trecând de la o stare de spirit la alta. Pedeapsa în aceste cazuri nu rezolvă întotdeauna problema. Este posibil ca unii elevi instabili să devină şi mai agitaţi în cazul în care sunt pedepsiţi. De aceea ei trebuie orientaţi către activităţi care le produc plăcere şi la care se pot concentra mai uşor, adecvate ritmului lor interior.
Tulburarile instrumentale și de conduită
Din complexul de fenomene apartinand categoriei deficienţelor instrumentale fac parte dislexiile (dificultăţi de citire), disgrafiile (dificultăţi de scriere), discalculiile (dificultăţi în învăţarea calculului elementar). Caracteristica lor comuna este aparitia lor intr-un context de normalitate a inteligentei si a personalitatii, cee ace face diagnosticarea mai dificilă. Avem un copil inteligent, în aparență normal dezvoltat, care merge la școală și este sprijinit de către mediul familial. Mulți educatori și profesori vor considera că este vorba despre lene sau lipsă de interes.
Din nefericire, aceste neputinţe ale elevilor pot determina rămâneri în urmă la învăţătură şi eşec şcolar.
Inadaptarea socială a elevului se manifestă în activitatea sa şcolară, dar și în conduită, în relaţiile interpersonale şi în atitudinea faţă de valorile grupului familial, şcolar etc.
Tulburarile de conduită apar pe fondul capacităţilor intelectuale slab dezvoltate, caracterizate şi prin criticismul redus al gândirii. În aceste situaţii, elevul nu este atent la oră pentru că nu înţelege explicaţiile şi, spre deosebire de elevul timid, doreşte să obţină atenţia deranjând ora.
Tulburările de conduit pot apărea și la un copil cu intelect normal, care a fost însă educat necorespunzător în mediul familia, neglijat, ori extrem de răsfățat, căruia regulile de conduit nu i s-au predat sau pe care nu le-a internalizat,
În aceste situaţii, elevul trebuie încurajat să colaboreze cu profesorul şi cu colegii, trebuie cumva re- socializat, arătându-i-se care sunt limitele, unde greșeșete, ce se așteaptă de la el, sancționând prompt comportamentele aberante și încurajând comportamentele dezirabile.
Modalități de prevenire și înlăturare a eșecului școlar
Pentru prevenirea cazurilor de eşec şi abandon şcolar este necesară o analiză amănunțită a factorilor ce pot declanşa aceste fenomene. De aceea este necesară utilizarea unor metode şi tehnici de consiliere atât individual, cât și de grup care să conducă la rezultate pozitive.
Îmi reafirm poziția față de necesitatea lucrului în echipă interdisciplinară (cadru didactic, consilier școlar, psihopedagog etc), dat fiind faptul că avem de-a face cu o realitate atât de complex și multiplu determinată, ea neputând fi lăsată doar în seama profesorului.
În materie de consiliere individuală există diverse metode de care pot fi utilizate pentru a sprijini elevul aflat în situaţie de eşec şcolar.
- Metode (derivate din terapia comportamentală) privind întăririle pozitive şi negative ale comportamentului;
- tehnici de accelerare / decelerare a comportamentului
- metode în care se utilizează jocul de rol;
- metode privind rezolvarea unor conflicte;
- analiza rezultatelor activităţii;
- anamneza.
Strategiile şi condiţiile favorabile prevenirii şi eliminării insuccesul şcolar se stabilesc în funcţie de cauzele nereuşitei şcolare (familiale, psihosociofiziologică şi pedagogică).
Pentru optimizarea actului didactic, în contextul căruia să se prevină ori să se elimine eşecul şcolar, factorul educativi, mai ales profesorul trebuie să dovedească şi să respecte câteva condiţii specifice şi anume:
Ø manifestarea unei concepţii optimiste faţă de educaţie;
Ø dragoste şi dăruire faţă de elevi;
Ø tact pedagogic;
Ø conştientizarea elevului asupra posibilităţile sale reale.