• Sunteți aici:  
  • Acasă
  • CAMPANIE ONLINE

 

Ce este abandonul şcolar

Abandonul şcolar = conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.

Studiul „Investiţie în educaţia copiilor din mediul rural", realizat de către Fundaţia World Vision România (februarie – iulie 2017) arată o rată a abandonului școlar de 40%  în mediul rural!România este ţara (din Uniunea Europeană) cu cei mai mulţi elevi care abandonează şcoala!

Avem, pe de o parte, un sistem care ne ajută în prea mică măsură, să facem față cu succes vieții. Diplomele – chiar dacă ajungem să le obținem – nu prea au acoperire în competențe și deci nici nu ne garantează întotdeauna obținerea unui loc de muncă mai bine plătit.

Deci, motivația de a rămâne și a depune efort în școală este, de la început, redusă.

Pe de altă parte, avem de-a face cu o serie de probleme sociale, economice şi personale.

 

  1. Evaluarea între tradițional și modern;
  2. Caracteristicile actuale ale conceptului de evaluare;
  3. Metode și tehnici moderne de evaluare: hărţile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3-2-1, proiectul, portofoliul, referatul, jurnalul reflexiv, investigaţia, observaţia sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea.

 

1.      Evaluarea între tradițional și modern

Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ, statutul ei în cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii, lucrări elaborate pe această temă. Evaluarea şcolară este percepută astăzi ca fiind organic integrată în procesul de învăţământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.

Evaluarea rezidă în „culegerea, valorificarea, aprecierea şi interpretarea informaţiilor rezultate din procesul de învăţare; măsurile pedagogice, proiectele curriculare care rezultă din aceste activităţi” (Schaub, Zenke, 2001, 100-101).

  1. Şcoala – instituţie sau organizaţie?
  2. Clasa şcolară ca grup
  3. Cooperare şi competiţie
  4. Atribuirea succesului şi eşecului şcolar
  5. Status socio - economic  şi reuşita şcolară

1.      ŞCOALA – INSTITUŢIE SAU ORGANIZAŢIE?

Şcoala reprezinta instituţia specializată în realizarea activităţii de educaţie, conform obiectivelor pedagogice ale procesului de învăţământ, stabilite la nivel de politică a educaţiei (S. Cristea).

             În opinia lui E. Păun,  şcoala este o organizatie care învaţă și produce învăţare (learning organization).

•      Ceea ce apropie scoala de alte organizatii este caracteristica ei de organizatie care invata. Ceea ce o deosebeste este ca ea produce invatare. Din aceasta trasatura, de organizatie cu dubla deschidere (invata si produce invatare) decurg o serie de particularitati care configureaza specificul şcolii ca organizaţie:

•        activitatea managerială administrativă (reglementata de o logica organizationala) – vizeaza conducerea si administrarea scolii, dar si structurile care reglementeaza activitatea cadrelor didactice, statutul si rolul lor institutional

•       activitatea pedagogico-educaţională  – structurata conform unei logice pedagogice, in mare masura nonorganizationala ; este reglementata de norme care decurg din natura proceselor de predare-invatare, implicand raporturi specifice ale elevilor si profesorilor cu stiinta ce devine obiect al transmiterii si asimilarii in şcoală

 

Atunci când este nevoit să rămână acasă fără părinți, pentru că aceștia lucrează în altă țară, un copil se simte abandonat, oricât de matur încearcă să înțeleagă situația. Mai mult, sentimentul de vină, că mama a plecat pentru a-i trimite lui bani, este copleșitor. Acestea sunt vulnerabilități emoționale majore.

Raport al Organizației Salvați Copiii

 

Neglijarea emoțională și consecințele sale

 

Părinţii (familia) nu au doar rolul de a asigura înplinirea nevoilor materiale (adăpost, hrană etc) ale copiilor, ci şi a nevoilor lor emoţionale. Din păcate, România ultimelor două decenii se confruntă cu un val de plecări ale părinților (și, ca atare, de un val de neglijare!).

1.      Conceptul de insucces şcolar

2.      Factorii care influenţează reuşita sau nereuşita şcolară

3.      Abordarea diferenţelor individuale de învăţare la copii

4.      Strategii de abordare a dificultăților de învățare la clasă
                    4.1. Individualizarea procesului didactic
                    4.2. Tipuri de individualizare
                    4.3. Metode de individualizare
                    4.4. Programe de intervenție personalizate pentru elevii cu dificultăți de învățare;

  1. Tulburările de dezvoltare
  2. EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ŞI MANAGEMENTUL ŞCOLII PENTRU DIVERSITATE
  3. Elevii cu dificultăți de învățare și probleme de comportament
  4. Particularități psihologice ale elevilor cu autism și ADHD