Descarca pdf                    Descarca ppt

Importanța implicării părinților în activităţi coordonate de şcoală

Există o serie de motive pentru care implicarea părinților în activităţi coordonate de şcoală este mai mult decât recomandată:

 • Implicarea părinților îmbunătățește performanțele şcolare ale copiilor. Cu cât părintele este implicat mai mult, cu atât şansa de succes şcolar a copilului este mai mare.

 • Implicarea părinților duce la un comportament al copiilor în clasă mai bun. 

• Un părinte poate influenţa decisiv atitudinea copilului față de școală, comportamentul la clasă, stima de sine și motivația.

 • Părinții ar trebui să rămână la fel de implicaţi în educația copiilor lor, de la nivel preşcolar până la liceu inclusiv.

 • Formarea adecvată și disponibilitatea resurselor necesare pot ajuta părinții să se implice.

 • Exerciţiile de lectură ale copilului împreună cu părinţii  îmbunătăţesc considerabil abilitățile copilului si de aceea școlile caută în mod activ modalități pentru a-i implica pe părinți.

 • Implicarea părinților ridică moralul profesorilor.

 • Implicarea părinților aduce beneficii atât pentru copii, cât și pentru părinți. Părinții vor avea o mai bună înțelegere a curriculum-ului și a activităților școlare și vor comunica mai bine cu copiii lor. 

Conjuncţia şcoală – familie este fundamentată pe finalităţi primordiale şi pe obiective comune.     

Citește mai mult: MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ-FAMILIE

1. Metode de autocunoaştere
2. Cunoaşterea de sine şi imaginea de sine
3. Dezvoltarea personală
4. Planul individual de dezvoltare personală

1.       Metode de autocunoaştere

 Autocunoașterea are o importanță particulară în dezvoltarea personală. Procesul de autocunoaștere este mai semnificativ decât luarea la cunoștință a rezultatelor evaluărilor psiho-diagnostice sau aprecierilor externe, pentru că autocunoaștere înseamnă confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale altora și extragerea unei concluzii realiste, punerea în balanță a realizărilor personale, potențialităților, calităților și trăsăturilor individuale de care individul este conștient că le are și le poate pune în valoare.

Pentru ca autocunoașterea să fie obiectivă, individul trebuie să aibă maturitatea psihologică să o facă, să cunoască și să interpreteze corect reperele sau indicatorii definitorii ai personalității, metodele și tehnicile individuale de evaluare, mecanismele de compensare și autostimulare ale unor trăsături insuficient dezvoltate.

Autocunoașterea reprezintă un produs al maturizării și diversificării experiențelor sinelui în contact cu lumea și un proces discontinuu de acumulări, restructurări, adaptări reciproce ale individului la realitatea socială.

Autocunoașterea se învață, iar școala este principalul loc de realizarea a acestui proces, alături de familie, cercul de prieteni etc. În sfera mesajelor externe de confirmare (sau nu) a capacităților și trăsăturilor proprii, orice persoană include și propriile constatări, ca urmare a activității sale încununate de succes sau eșec.

Procesul autocunoașterii are dinamica sa marcată de subiectivism, reevaluări, corecții, confirmări, re-ierarhizări valorice și se poate concretiza în suport psihologic pentru acțiunea de realizare a unor proiecte cu privire la carieră sau poate rămâne un simplu act de introspecție pasivă.

Citește mai mult: AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ

1.      Domeniile de intervenţie ale coach-ului şcolar.

2.      Cum lucrează profesorul- coach?

3.      Comparaţie între coaching şcolar şi consiliere şcolară.

Citește mai mult: COACHING ŞCOLAR SAU CONSILIERE ŞCOLARĂ?