Atunci când vorbim despre școala incluzivă, trebuie să ne gândim în primul rând la beneficiarii acestui nou sistem – elevii cu CES.
Nu se poate concepe un sistem educațional adaptat nevoilor acestora, nu se poate îmbnătăți acest sistem, dacă nu sunt cunoscute particularitățile psihologice ale acestora.
Am ales pentu acest material două condiții foarte frecvent întâlnite astăzi în școală și despre care profesorii mi-ai mărturisit că doresc să afle mai multe, deoarece lipsa profesorului de sprijin, a consilieruli școlar și a logopedului din sistem (în mod autentic, iar nu formal) fac ca tot greu să cadă pe umerii cadrului didactic.
Ce este autismul?
În ultimii ani s-a înregistrat o adevărată epidemie de autism. Este adevărat că pe de o parte a crescut conștientizarea – atât în rândul publicului larg, cât și al specialiștilor – a acestei condiții, după cum și schimbarea criteriilor diagnostice și introducerea noțiunii de spectru autist au contribuit la acestă creștere. Datele problemei însă nu se schimbă cu mult.
Tulburarile din spectrul autismului – acest nou nume (care inlocuieste tulburarile pervazive de dezvoltare) reflecta consensul specialistilor in privinta faptului ca tulburarile anterior separate (autismul, sindromul Asperger, Sindromul Rhett, PDD-Nos) constituie o singura entitate diagnostica, acoperind mai multe nivele de severitate si o mare variabilitate comportamentala.
Pentru prima oară termenul a fost folosit de psihiatrul Kanner, în 1943, pentru a descrie un grup de 11 copii caracterizați prin trei tipuri de perturbări (TRIADA AUTISTĂ):
-Anomalii calitative ale interacțiunii sociale
-Anomalii calitative ale comunicării
-Interese restrânse cu comportamente repetitive și stereotipe
1. Izolarea autistă
În timp ce copiii tipici prezintă un interes accentuat pentru alți copii, cei diagnosticați cu TSA prezintă un interes accentuat pentru obiecte.Sunt solitari și detașați de ceea ce se întâmplă în jurul lor, având manifestări repetitive, adeseori ciudate.
- Nu se folosesc de limbajul corpului pentru a arăta ce anume își doresc.
- Nu împărtășesc și altora ceea ce fac ( uită-te la mine!)
- Contactul vizual este limitat sau absent
- Expresia facială nu se modifică și nu trădează empatie
2. Limitarea comunicării
Există copii care pot să nu vorbească, să vorbească relativ târziu sau să aibă o comunicare ciudată, repetitivă. S-a estimat că 40% dintre copiii diagnosticați cu TSA nu vor vorbi deloc. Este posibil însă ca, chiar dacă vorbesc, să nu poată iniția sau întreține o conversația. De aceea, micuțul nu poate participa la jocuri care implică o comunicare nonverbală sau verbală.
3. Interese restrânse sau nevoia de imutabilitate
- Copilul cu autism are jocuri repetitive foarte diferite de ale celorlalți copii, absența unei imitări cu caracter social, nici un joc de rol.
- rezistență la cea mai mică schimbare de mediu sau de orar – orice încercare de acest fel poate duce la manifestări disruptive.
- pot exista ritualuri (a atinge fiecare dintre pereții camerei, înainte de culcare) sau mișcări repetitive (legănat, fluturatul mâinilor etc). Stereotipii.
Aceste simptome apar înainte de vârsta de 36 de luni (3 ani). Totuși, semnele autismului pot fi relativ discrete când copilul este mic.La unii copii s-a constatat chiar o dezvoltare normală până la o anumită vârstă, după care au apărut semnele tulburării. La alți copii, se observă încă din perioada prunciei o lipsă de reactivitate, de contact cu privirea, de răspuns prin gest ori mimică.
Semne asociate
răspunsuri perturbate la stimul senzoriali
anomalii motorii
afecte nepotrivite
tulburări la nivelul somnului și alimentației (refuzul alimentelor solide, al anumitor culori ori combinații, rigiditatea alegerilor)
crize în relație cu dificultățile de înțelegere și – pentru unii – performanțe excepționale în domenii restrânse ( matematică, muzică, informatică).
Comportamentele de stimming - autostimulare senzorială
Autostimularea poate implica toate cele 5 simțuri, dar și propriocepția, și îmbracă diverse forme:
comportamente care implică mișcarea corpului – legănatul, învârtitul, fluturarea mâinilor, privitul mâinilor.
comportamente ce implică obiecte – scutură, răsucesc obiecte, învârtesc sfori între degete sau roțile mașinuțelor, cern nisipul, plescăie apa sau culeg scame.
sunt comportamente de autostimulare, repetitive, stereotipe, care nu par a servi altă funcție decât satisfacția senzorială. Sunt periculoase deoarece:
- interferă foarte mult cu atenția
-sunt extrem de recompensatoare pentru copil și fac ca alte recompense, mai adecvate, să pară mai neatrăgătoare
-atrag stigmatul societății
Particularități ale învățării
achiziţii şi performanţe inegale în diverse arii: uneori au abilităţi deosebite într-o anumită arie (mituri)
rezistenţă la încercarea de a schimba mediul de învăţare
are dificultăţi atunci când trebuie să aştepte sau să se folosească de timpul liber, nestructurat
nu reuşeşte să generalizeze abilităţile învăţate
are dificultăţi de abstractizare şi conceptualizare – are nevoie de instrucţiuni concrete
Caracteristici cognitive ale copiilor cu autism
Copiii cu autism spre deosebire de cei cu retard mental şi alte dizabilităţi de dezvoltare, demonstrează o largă variaţie în performanţa cognitivă din diferite domenii.
Cercetările au evidenţiat un profil neuropsihologic specific ce presupune abilităţi intacte motorii şi în procesările vizuo-spaţiale şi deficienţe la sarcinile ce necesită procese conceptuale de nivel înalt precum raţionament, interpretare, integrare sau abstractizare.
De asemenea, există o disociere între procesările de informaţii simple şi complexe în domeniile limbajului, memoriei, funcţiilor executive, cititului, matematicii, abordării unei noi perspective şi unor abilităţi motorii.
Învăţarea este în general caracterizată de dificultăţi în observarea relaţiilor dintre itemi, identificarea patternului central sau temei de bază, distincţiei dintre relevant şi nerelevant, şi găsirea unei semnificaţii. Indivizii cu autism tind să fie orientaţi pe detalii, dar au dificultăţi în vederea ansamblului, şi nu pot trece de aspectul literal al vorbirii (Ozonoff, 2001).
Mai multe studii au pus în evidenţă anormalităţi ale atenţiei. Primele investigaţii în acest domeniu au sugerat o disfuncţie a sistemelor de arousal, ce conduce la stări de hipo- şi hiperarousal. Studii ulterioare folosind ERP au confirmat că orientarea spre stimuli noi şi procesarea acestora este redusă la autişti. Alt aspect tipic al atenţiei este cel al fixării pe o ţintă.
Studii recente au evidenţiat că comutarea atenţiei este problematică la autişti. Acest pattern atenţional îi distinge pe autişti de copiii cu ADHD – o altă tulburare de dezvoltare care implică disfuncţii atenţionale – care nu au dificultăţi în comutarea atenţiei ci în susţinerea ei precum şi în controlul impulsurilor. Aceste date ne permit să tragem concluzia că autiştii au probleme în felul în care selectează vizual stimulii din mediu spre a fi procesaţi, precum şi în comutarea atenţiei de la un stimul pe altul (Ozonoff, 2001).
Convergente cu anormalităţile în comutarea atenţiei au fost confirmate şi deficite vaste în atenţia executivă.
Funcţionarea executivă este un construct folosit iniţial pentru a descrie deficitele pacienţilor cu leziuni frontale. El se referă la abilităţi necesare în pregătirea şi executarea comportamentelor complexe precum planificarea, inhibarea unor comportamente supraînvăţate, organizarea, auto-monitorizarea, flexibilitatea cognitivă şi reprezentarea mentală a sarcinilor şi scopurilor. Disfuncţiile executive sunt prezente la mai multe nivele precum şi la diferite vârste la subiecţii cu autism.
Ce este ADHD?
Concepția cf căreia ADHD este de etiologie organică a avut la bază pandemia de gripă de după cel de al doilea RM, apoi epidemia de encefalită apărută în urma ei.
Copiii care au supraviețuit au avut apoi grave tulburări de comportament. Procesele afectate în această tulburare neurobiologică sunt – atenția, memoria, percepția – procese care urmează o traiectorie simultană și sunt interdependente în decursul dezvoltării.
ADHD este considerată a fi o tulburare frecventă în populația școalară (30-50% dintre consultațiile pedopsihiatrice din SUA sunt cerute pentru aceasta !!!). Raportul băieți – fete este de 2:1.
Desigur, ca în multe alte domenii, există mode și în diagnosticare. Este posibil ca o parte dintre aceste diagnostice să nu fie corecte, dar este și o realitate că răspândirea acestei condiții a crescut și în mod efectiv.
Principalele simptome ale ADHD sunt:
1. NEATENȚIE – respectiv:
a) Copilul adesea eșuează în a da atenție detaliilor sau face greșeli din neglijență la școală, în muncă sau alte sarcini
b) are adesea dificultăți în a susține atenția în sarcini sau activitatea de joc (nu poate rămâne focusat pe lectură, instrucțiuni etc)
c) adesea pare că nu ascultă atunci când i se vorbește direct
d) adesea nu poate persevera în a urma instrucțiunile și eșuează în a duce la bun sfârșit diversele sarcini (începe temele și le lasă nefăcute etc)
e) adesea are dificultăți în a se organiza în sarcibi și activități
f) adesea evită sau refuză a se angaja în sarcini ce presupun efort mental susținu (sarcini școlare, teme)
g) adesea pierde/uită lucruri legate de îndeplinirea sacinilor – cărți, caiete, ochelari, etc
h) este adesea distras de stimuli extreni
i) adesea uită sarcini zilnice – întâlniri, apeluri de returnat etc.
2. HIPERACTIVITATE/IMPULSIVITATE
a) adesea se joacă cu degetele, mișcă picioarele, se frământă în scaun
b) adesea părăsește scaunul în situații în care a sta așezat este obligatoriu (școală, spectacole, conferințe etc)
c) adesea ajunge în situații inadecvate
d) adesea incapabili de a se angaja în activități de joacă/relaxare ntr-un mod tăcut, liniștit (sunt zgomotoși, agitați)
e) este mereu pe picior de plecare, ca și cum ar avea un motor..
f) adesea vorbește fără oprire
g) adesea dă răspunsul la o întrebare care nu a fost pusă în întregime ( nu așteaptă ca interlocutorul să termine ceea ce are de spus)
h) are dificultăți în a-și aștepta rândul ( jocuri, coadă la bilete etc)
i) adesea întrerupe sau dă buzna peste ceilalți (jocuri, conversații etc).
Există mai multe mecanisme neuropsihologice ale ADHD
- deficitele funcțiilor inhibitorii prefrontale
- disfuncția memoriei de lucru și a atenției selective
- deficitul de percepere a timpului
- trăsături particulare de personalitate
Studiile neuropsihologice efectuate la copiii cu ADHD au relevat un pattern de deficite cognitive legate de deficitele funcțiilor executive prefrontale àinatenție, dificultăți în autoreglare, deficite ale răspunsurilor inhibitorii (impulsivitate), neliniște, hiperactivitate.
Un astfel de copil în clasa dvs. va reprezenta un serios factor perturbator. Acolo unde este posibil, rugați părinții să angajeze un shadow (însoțitor) pentru copilul lor.
Ceea ce este important de înțeles de către profesor este faptul că vorbim despre o tulburare, deci ne aflăm în domeniul patologiei copilului și nu este vorba despre un copil răsfățat care nu dorește să se supună unor norme. El ar vrea, dar nu poate.
Ca urmare a deficitului controlului impulsului, comportamentul li deste exploziv. Din cauza deficitului fuuncțiilor executive și a memoriei de lucru, dar și a deficitului atențional, el nici nu poate asculta până la capăt o instrucțiune, nu o poate ține minte și deci, nu și-o poate reaminti.
Acest copil trebuie să fie ajutat. Doar școala, în colaborare cu părinții, o poate face.