Sa ne cunoastem sentimentele de emoție. bucurie, tristețe, frică, furie

Dezvoltarea personala este recunoscuta in prezent drept o cale argumentata stiintific prin care indivizii, indiferent de varsta, ajung la o mai buna cunoastere de sine si acceptare a propriei persoane si a celorlalti, la maturizare emotionala si insusirea de abilitati necesare pe tot parcursul vietii.

Dezvoltarea personala este un element-cheie al succesului in toate domeniile vietii si ne permite sa ne cunoastem si sa ne dezvoltam potentialul de care dispunem in mod optim.

De buna dezvoltare personala depinde, in cele din urma, calitatea vietii noastre. Tocmai de aceea, o scoala trebuie sa asigure ore de dezvoltare personala pentru elevii aflati la varsta scolaritatii mici (clasa pregatitoare, pana la clasa a IV-a inclusiv), pregatindu-i pe acestia pentru pubertate si adolescenta, desi programa scolara prevede obligativitatea orelor de dezvoltare personala doar pentru clasele pregatitoare si clasa I.

Citește mai mult: Proiect didactic: Dezvoltare personala (clasa pregătitoare)

Rezonanța și ritmul vieții[1]

Motto

Un admirator înfocat l-a întrebat odată

Pe Arthur Rubinstein: Cum de mânuiți

Notele atât de bine?

Pianistul a răspuns: ”Nu mânuiesc notele

Mai bine ca mulți alții, dar pauzele – ah!

Acolo stă adevărata măiestrie[2]

Citește mai mult: Despre grabă

 Învăţarea este definită, adeseori, drept o modificare de comportamente şi în comportamente, obţinută pe baza unei experienţe trăite personal. Când vorbim despre învăţare ne gândim, deci, la schimbările pe care le prevedem că se vor produce la cel care învaţă, schimbări ce pot avea loc în planul activităţii intelectuale, al vieţii afective ori al acţiunii practice.
Asemenea schimbări nu pot avea loc dacă subiectul (cel care învaţă) nu face nimic. Ele nu se produc „atâta vreme cât elevul rămâne doar în postura unui simplu spectator la lecţie, rezumându-se doar să urmărească cele predate, să asculte, să noteze, să repete, să reproducă pe de rost, să execute mecanic sarcini impuse” (I. Cerghit). Învăţarea se produce ca urmare a unui efort personal depus în acest sens, numai pe baza unei participări proprii.

Citește mai mult: Învăţarea prin cooperare. Experimentul la clasele primare

Imaginea, materială sau nu, este ceva care ține loc de altceva cu care se aseamănă, ea este o reprezentare, un semn analogic. Evident, transpunerea în format numeric, este o imagine digitală, așa cum o șțim astăzi, de exemplu în format JPEG.

Imaginea este o reprezentare a ceva vizual, dar poate fi și o reprezentare a ceva mental. Evident, analiza imaginii diferă atât ca urmare a tipului de reprezentale, dar și a modului de fabricare. Imaginea ca rezultat al picturii, al fotografierii, dar mai ales imaginea ca reprezentare a unui model matematic, este supusă unei analize specifice. Imaginea poate conține simboluri sau puncte de interes. Mai jos sunt prezentate mai multe tipuri de imagini:

Citește mai mult: Analiza de conținut a imaginii