Sa ne cunoastem sentimentele de emoție. bucurie, tristețe, frică, furie
Dezvoltarea personala este recunoscuta in prezent drept o cale argumentata stiintific prin care indivizii, indiferent de varsta, ajung la o mai buna cunoastere de sine si acceptare a propriei persoane si a celorlalti, la maturizare emotionala si insusirea de abilitati necesare pe tot parcursul vietii.
Dezvoltarea personala este un element-cheie al succesului in toate domeniile vietii si ne permite sa ne cunoastem si sa ne dezvoltam potentialul de care dispunem in mod optim.
De buna dezvoltare personala depinde, in cele din urma, calitatea vietii noastre. Tocmai de aceea, o scoala trebuie sa asigure ore de dezvoltare personala pentru elevii aflati la varsta scolaritatii mici (clasa pregatitoare, pana la clasa a IV-a inclusiv), pregatindu-i pe acestia pentru pubertate si adolescenta, desi programa scolara prevede obligativitatea orelor de dezvoltare personala doar pentru clasele pregatitoare si clasa I.
Dezvoltarea personala are ca obiective majore in aceasta perioada:
· cunoasterea de sine a copilului (trasaturi si calitati personale, preferinte, opinii, valori personale);
· formarea deprinderilor pentru o viata sanatoasa (igiena, alimentatie, miscare);
· formarea unei atitudini pozitive fata de sine si fata de ceilalti;
· recunoasterea emotiilor si exprimarea adecvata a acestora in cadrul interactiunii copilului cu adultii si copiii cunoscuti;
· dezvoltarea abilitatilor personale de comunicare si negociere, rezolvare de probleme, luare a deciziilor, solicitarea ajutorului, asertivitate;
· dezvoltarea capacitatii de gestionare a emotiilor;
· utilizarea abilitatilor si atitudinilor specifice invatarii in context scolar (a invata cum sa invete);
· educatia psiho-sexuala premergatoare pubertatii si adolescentei.
Obiectivele sunt aceleasi pentru toate clasele, insa mesajele si activitatile cu ajutorul carora se urmareste atingerea acestor obiective sunt adaptate varstei (grupa pregatitoare, clasa I si a II-a, clasa a III-a si a IV-a).
Atunci când copiii au ocazia de a experimenta idei în diferite situații și cu o varietate de resurse, ei descoperă conexiuni și ajung la o înțelegere nouă, mai bună și la alte modalități de a face lucrurile. Acest lucru le dezvoltă abilitatea de a gândi critic și, în final, de a pune întrebări și de a găsi soluții creative.
De aceea, dezvoltarea pe plan personal trebuie sa fie o preocupare fundamentală a școlii , începând de la cei mai mici copii și continuând cu elevii de școală, indiferent de ciclul de învățământ. Școala trebuie sa le ofere genul de educație care sa îi pregăteasca pe copii pentru o viață în permanentă schimbare.
Trebuie sa ne preocupe ca încă de mici, copiii să fie expuși la cât mai multe situații reale, care sa îi ajute să își formeze o impresie corectă și echilibrată despre viață și despre lume. De aceea, activitățile de la clasă trebuie sa fie completate de un program de activități care să le dezvolte o conștiință socială, abilități de a interacționa și o înțelegere a normelor instituționale și comunitare. În această categorie intră activități precum vizite, excursii, proiecte în care sunt implicați copiii și părinții împreună, spectacole și expoziții, parteneriate.
În cadrul școlii, dezvoltarea personală reprezintă o arie de dezvoltare bine definită, pentru care profesorii de la clasă planifică activități în mod constant sau o includ drept componentă atitudinală în alte activități. Părinții sunt informați despre aceste activități și sunt încurajați să completeze consecvent demersul școlii acasă.
Orice problemă devine mai uşoară dacă este discutată şi analizată cu cineva. Copiii trebuie să ştie că nu sunt singuri şi că pot solicita sfatul profesorului, părintelui sau unui specialist/consilier. Iată câteva sfaturi pentru a-i creşte, îngriji şi educa mai bine pe copiii noştri:
- să le oferim dreptul de a fi sprijiniţi când trec prin momente mai dificile;
- să ne gândim că oricât de cuminte şi de bun este un copil, tot apar probleme;
- să fim sinceri cu noi înşine şi vom găsi împreună soluţii;
- să nu-i răpim timpul liber;
- să nu-i imităm pe alţii în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber;
- să oferim dragoste, sinceritate şi sprijin necondiţionat.
Dacă admitem că efectul acţiunii educative depinde şi de relaţia dintre profesor și elev, că sursele blocajului ţin în mare parte de relaţia dintre aceștia, atunci vom putea acţiona în cunoştinţă de cauză în sensul prevenirii blocajelor şi, respectiv, al deblocării fluxului informaţional.
Majoritatea comportamentelor, mai ales modul în care comunicăm, le-am învăţat cu toţii în copilărie, prin imitarea persoanelor pe care le-am considerat modele. Primele modele au fost părinţii, apoi profesorii. La fel ca şi noi, elevii învaţă să comunice observându-i pe cei din jur. Noi, educatorii, reprezentăm modele pentru mulţi dintre elevii noştri.
Există o serie de modalități, pe care le folosim în mod spontan, prin care ne putem face mai bine înţeleşi de către elevi şi îi putem ajuta să se deschidă mai mult faţă de noi sau să comunice mai eficient între ei, înlăturând conflictele cu colegii.
Unele probleme pe care le are elevul se pot rezolva la nivelul ascultării, deoarece fiind ascultat, copilul are ocazia să-şi exprime dificultatea, s-o conştientizeze mai bine, s-o analizeze şi, în felul acesta, uneori, ajunge singur la o soluţie.
Dacă vorbim pe un ton calm avem mai multe şanse de a obţine un comportament dorit din partea elevului, decât dacă îi vorbim pe un ton ridicat. Se poate constata că unii copii, chiar şi atunci când doresc să comunice cu colegii lor, nu vorbesc, ci strigă, pentru că în felul acesta ei au învăţat că singura modalitate prin care se pot impune este prin ridicare a tonului. Vorbirea calmă aplanează conflictele. Exerciţiu cu elevii: un elev exprimă o afirmaţie pe tonuri diferite, iar ceilalţi elevi comunică ce simt, ce gândesc şi ce reacţii le provoacă tonul cu care a fost rostită această afirmaţie.
În concluzie, comunicarea cu elevul presupune disponibilitate din partea noastră, deschidere, abilităţi de ascultare şi exprimare verbală şi nonverbală a mesajelor.
Exemplu de buna practica
Proiect didactic: Dezvoltare personală, clasa pregătitoare
Unitatea de învățământ:
Clasa: pregătitoare
Aria curriculară: Om și societate
Dsciplina: Dezvoltare personală
Unitatea tematică: Diversitate
Tema zilei: Tipuri de emoții
Subiectul lecţiei: Emoții , bucurie, tristețe, frică, furie în activități/ contexte familiare
Tipul lecţiei: formare de priceperi și deprinderi
Scopul lecţiei: formarea/ dezvoltarea la elevi a deprinderii de a recunoaște și exprima propriile emoții; formarea/ dezvoltarea la elevi a deprinderii de a formula și de a accepta complimente, de a identifica emoția trăită.
Competenţe specifice
2.1. Recunoaşterea emoţiilor de bază în situaţii simple, familiare
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea şcolară
Obiective operaţionale:
Ob1.2.1. – să denumească emoțiile de bază, asociind imaginea reprezentativă unei emoții cu o situație corespunzătoare, reală sau imaginară; obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev denumește corect cel puțin o emoție, corelând: imagine – emoție/ imagine – situație/ emoție – situație;
Ob2.2.2. – să identifice emoția declanșată de o exprimare politicoasă, formulând complimente la adresa colegilor și răspunzând acestora; obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev realizează corect cel puțin o corelație: imagine – emoție/ imagine – situație/ emoție – situație;
Ob3.2.1. – să precizeze ce simt în anumite situații familiare, formulând corect răspunsuri pentru întrebările referitoare la emoțiile de bază trăite când sunt complimentați/ când jucăriile au hotărât să plece de acasă sau asociind o culoare emoției trăite și argumentând alegerea făcută; obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev formulează corect cel puțin un răspuns/ asociază și argumentează alegerea făcută.
Strategia didactică:
A. Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, exerciţiul (Pălăria emoțiilor, Mingea călătoare, Răspunsul în imagini, Conferința de presă, Tabloul emoțiilor)
B. Mijloace de învăţământ: laptop, videoproiector, pălărie, imagini care exprimă
emoții de bază; foi colorate, foarfece, bolduri, creioane; minge, buline verzi și roșii; înregistrare cu o știre în legătură cu textul Cum au fugit odată jucăriile de la un copil; jocuri și jucării din sala de clasă; Tabloul emoţiilor,pozele copiilor, pernițe.
C. Forme de organizare: activitate frontală, activitate individuală, activitate pe grupe
Resurse:
Bibliografice:
1. Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentu formarea competenţelor cheie la şcolarii mici – Suport de curs
2. Pacearcă, ş., Gheorghe R., Burlan C., Bordean I., Mihăescu M., Bucuţă D. (2014). Caiet de comunicare în limba română. Ed. Didactica Publishing House
Temporale: 35 + 15 (minute)
Umane: 27 elevi
Spaţiale: sala de clasă
Momentele lecţiei
1. Moment organizatoric
(1’) Asigur condiţiile necesare desfăşurării optime a orei de dezvoltare personală:
-aerisesc sala de clasa,
-pregătesc materialul didactic
Elevii se pregătesc de oră. conversaţia
explicația activitate frontală
2. Captarea atenţiei
(4’) Ob1.2.1.
Propun spre desfășurare jocul Pălăria emoțiilor.
Descrierea jocului:
*Într-o pălărie se află imagini reprezentative pentru emoțiile de bază (bucurie, tristețe, frică, furie).
Propun elevilor să extragă câte o imagine din pălărie, să denumească emoția reprezentată și să o asocieze unei situații reale sau imaginare.
Inițiez o discuție pe baza imaginilor găsite, a situațiilor prezentate și realizez legătura cu noua lecție.
Elevii extrag din pălărie imagini in care sunt reprezentate emoții de bucurie,tristețe, frică, furie.
Denumesc emoția reprezentata in imagine și o asociază cu o situație din experiența personală sau din imaginație.
Participă la discuțiile cu privire la acțiunile/ situațiile prezentate de elevi care fac trecerea către noua lecție.
Exercițiul, conversația, pălărie cu imagini care exprimă emoții de bază activitate frontală aprecieri verbale.
3. Anunţarea temei şi a obiectivelor lecției
(1’) Anunţ elevii că în această oră o să denumim emoțiile, vom identifica imaginea care corespunde unei emoții; ne vom exprima politicos, formulând complimente la adresa colegilor și răspunzând acestora; vom spune ce simțim în anumite situații din viața noastră, formulând corect răspunsuri pentru întrebările adresate și vom asocia o culoare emoției trăite, spunând de ce am ales culoarea respectivă; trebuie să fie atenți și activi.
4. Prezentarea optimă a conţinutului şi dirijarea învăţării
(20’) Ob3.2.1., Ob2.2.2, Ob3.2.1.
Propun spre desfășurare jocul „Dă-mi puțină fericire”.
Descrierea jocului:
* Inițiez o discuție referitoare la ceea ce înseamnă un compliment şi cum te simţi când faci sau când primeşti unul.
* Solicit fiecărui copil să îşi deseneze conturul palmei pe o foaie colorată de hârtie şi apoi să o decupeze.
* Propun elevilor să se mişte liber prin clasă, să formeze echipe şi să adreseze câte un compliment fiecărui coleg din echipa sa. După ce vor face complimentul, își vor trece numele pe unul dintre degetele palmei decupate de colegul respectiv.
*Propun elevii să îşi prindă apoi pe haine conturul palmelor, ca să îşi reamintească de ziua respectivă. Sarcina nu este obligatorie.
Propun jocul Mingea călătoare.
Descrierea jocului:
*Inițiez o discuție referitoare la emoțiile pe care le trăim, întrebări şi răspunsuri pentru înțelegerea acestora.
Exemple:
-Cum te-ai simțit când ai făcut un compliment cuiva?
– Cum te-ai simțit când altcineva ți-a făcut un compliment?
-Crezi că acele complimente pe care le-ai primit astăzi sunt adevărate?
– Credeți că fiecare persoană ar trebui să se simtă bine atunci când face o faptă bună?
* Distribui elevilor câte o bulină roşie (când emoția a fost alta) şi una verde (când emoția a fost aceeași), pe care trebuie să le ridice atunci când consideră că au simțit același lucru ca și ca și colegul care prezintă.
Notă: Întrebările sunt formulate de către propunător. Se pot abține cei care nu doresc să prezinte bulina.
Elevii participă la discuțiile inițiate de propunătoare.
” Un compliment este un cuvânt frumos, o apreciere pe care o atribui unei persoane.”
Elevii desenează conturului propriei palme pe o foaie colorată de hârtie, după care o decupează.
Se mișcă liber prin clasă,la semnalulpropunătoarei formează echipe și își adresează între ei complimente. După ce i-a adresat unuia dintre colegii de echipă un compliment, elevul respectiv notează pe palma decupată numele colegului căruia i-a adresat complimentul.
Facultativ, elevii îşi prindă apoi pe haine conturul palmelor, ca să îşi reamintească de ziua respectivă.
Răspund la întrebări, participând astfel la discuție:
– Când am făcut un compliment cuiva, m-am simțit foarte bine, am fost fericit.
– Când altcineva mi-a făcut un compliment, m-a înveselit.
– Da,cred ca acele complimente pe care le-am primit astăzi sunt adevărate.
– Da, fiecare ar trebui să se simtă bine atunci când face o faptă bună și cu toții ar trebui să facem cât mai multe fapte bune.
Elevii primesc doua buline: una roșie și una verde. Pe cea roșie o ridică atunci când au simțit altă emoție decât cea pe care a simțit-o colegul său,iar pe cea verde o ridică atunci cand a simțit aceeasi emoție pe care a simțit-o și colegul său.
5. Obţinerea performanţei
(8’)
Lansez jocul Conferința de presă.
Descrierea jocului:
* Prezint o scurtă înregistrare cu o știre în legătură cu conținutul textului ” Cum au fugit odată jucăriile de la un copil.”
* Precizez care sunt regulile jocului:
Etapa I – veți desenă o față care să exprime emoția pe care au trăit-o jucăriile care au plecat de acasă;
Etapa a II-a – veți colora fața cu acea culoare care-i corespunde emoției trăite de jucării și vei spune de ce ai ales culoarea respectivă.
Etapa a III-a – ziaristul (ales de propunător) va propune o culoare, iar colegii pe care-i va solicita vor da exemple de situații/ întămplări în care au trăit emoții corespunzătoare culorii respective.
Elevii vizionează un scurt filmuleț cu privire la conținutul poveștii ” Cum au fugit odată jucăriile de la un copil.”
Ascultă cu atenție regulile jocului.
-Desenează o față care exprimă emoția pe care au simțit-o jucăriile care au plecat de acasă.
– coloreazp fața cu acea culoare care-i corespunde emoției trăite de jucării și spune de ce a ales culoarea respectivă.
-ziaristul (ales de propunător) va propune o culoare, iar colegii pe care-i va solicita vor da exemple de situații/ întămplări în care au trăit emoții corespunzătoare culorii respective.
Activitate în completare (15’)
Propun elevilor jocul Tabloul emoţiilor.§
Descrierea jocului:
* Solicit elevilor să atașăm fotografiile personale imaginii corespunzătoare emoției pe care am trăit-o pe parcursul și la finalul acesteia.
* Propun elevilor să emită aprecieri și recomandări cu privire la activitatea pe care am desfășurat-o împreună.
* Dacă permite timpul, propun copiilor să devenim fericiți …jucăndu-ne cu jocurile și jucăriile din clasa noastră.
Atașază fotografiile personale imaginii corespunzătoare emoției pe care au trăit-o pe parcursul și la finalul acestei ore.
Elevii spun aprecieri și recomandări cu privire la activitatea pe care au desfășurat-o astăzi.
Se joacă cu jocurile si jucăriile puse la dispoziție în sala de clasă.
6. Aprecieri şi recomandări
(1’)
Emit aprecieri generale, individuale referitoare la modul de participare al elevilor la activitate şi fac anumite recomandări, dacă este cazul.