Rezumat

Bunele practici referitoare la educaţia incluzivă de calitate se situează de multe ori în sfera cadrului teoretic. Totuşi, se impune identificarea unor proiecte/activităţi, demersuri care să prezinte rezultate tangibile, cu caracter practic. În acest sens, în cadrul unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile imlpementate la nivel naţional sau local în anii trecuţi s-a reuşit identificarea unor exemple, care îmbină cadrul teoretic cu cel practic, având impact maxim asupra grupurilor ţintă vizate, contribuind la implementarea educaţiei incluzive, dar şi la asigurarea şi creşterea calităţii acesteia.

 

Context

În cadrul proiectului „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă a tinerilor în contextul dezvoltării durabile”, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 realizat de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Bihor în calitate de aplicant, în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Asociaţia REPER21, în luna august 2014 s-a editat un material intitulat „Culegere de bune practici de proiecte educaţionale.”[1] Culegerea, conform autorilor a avut ca obiectiv: „[...] prezentarea unor colaborări dintre şcoli/licee şi ONG-uri concretizate sub forma unor proiecte pe tematica de abilităţi de viaţă şi dezvoltare durabilă.”[2]

 

Totodată, autorii precizează: „Proiectele educaţionale prezentate în acest material au fost selectate în urma unei cercetări online a colaborărilor dintre şcoli/licee şi ONG-uri, pe baza următoarelor criterii: tema abordată, grupul ţintă vizat, replicabilitate, rezultate, continuitate.”[3], respectiv acele exemple cu caracter partic la care s-a făcut trimitere anterior.

 

 

Strategii şi intervenţii. Rezultate.

 

 

Continuăm prezentarea bunelor practici selectate din culegerea amintita mai sus.

 

Pentru acest material, ne-am oprit asupra proiectului „Grădina din curtea şcolii”, coordonat de către România în Tranziţie, în parteneriat cu Şcoala Gimnazială Ferdinand I Bucureşti.

 

Proiectul a fost implementat în Bucureşti, la Şcoala Gimnazială Ferdinand I, începând cu anul 2013, anual, din luna martie până în luna noiembrie, având ca grup ţintă principal elevii şi cadrele didactice. Proiectul a fost auto-finanţat.

 

Scopul proiectului a fost „[...] să sprijine elevii în dobândirea abilităţilor practice care să-i determine să înţeleagă autonom importanţa conceptelor ecologice fundamentale şi să le aplice în viaţa cotidiană.”[4] S-a pornit de premiza că resursele fosile (de ex.: petrolul) şi vor reduce importanţa în economia viitoare, aceasta estimându-se să fie una majoritar locală şi rezilientă. Totodată, „(Re)apropierea de natura, respectul şi înţelegerea mecanismelor acesteia, spiritul comunitar, forţa lucrului în comun – sunt elemente-cheie ale noului tip de economie pe care activităţile din Grădina le dezvolta în rândul participanţilor.” [5]

 

Proiectul are două componente educaţionale, respectiv:

 

·         „Activităţi în sala de clasa – 1 oră/ săptămână;

 

·         Ateliere practice – 4 ore/săptămână, în fiecare sâmbătă;

 

În sala de clasa sunt predate cunoştinţele teoretice şi se desfăşoară mici ateliere de grădinărit şi reciclare creativă: pregătirea răsadurilor, stratificarea seminţelor, reciclarea (refolosirea) PET-urilor.”[6]

 

Ca desfăşurare, în primii doi ani proiectul s-a derulat sub coordonarea lui Ionuţ Bădică, de la România în Tranziţie, fiind pilotat în Şcoala Gimnazială Ferdinand I din Bucureşti, aceasta punând un spaţiu înverzit la dispoziţia echipei de proiect. În implementarea efectivă, „[...] un grup de “gospodari” de 8-12 ani împreuna cu voluntari adulţi au transformat acest spaţiu într-o adevărata grădina şi au cultivat peste 25 de soiuri de legume (roşii, ardei, vinete, varză, gulie, conopidă, salată, fasole, ridichi, dovlecei), plante aromatice (măghiran, coriandru, mărar, pătrunjel, leuştean, levănţică), flori (dalii, crăiţe, zorele) sau fructe (căpşuni).”[7] Se impune precizarea că soiurile cultivate sunt româneşti, naturale, materialul săditor fiind funizat de către unul dintre voluntarii România în Tranziţie. Grădina a fost construită urmând principiile permaculturii, astfel partea teoretică fiind sprijinită de partea practică, respectiv cultivare efectivă. Prin specificul său, permacultura vizează diversitatea şi întrajutorarea reciprocă între plantele cultivate, „Diversitatea reprezintă o caracteristică importantă a permaculturii şi a fost elementul cheie în construcţia design-ului Grădinii deoarece fiecare plantă contribuie la bunăstarea alteia: unele plante fixează azotul (aducând hrana în pamant şi pentru alte plante), altele afânează pământul (de exemplu, rădăcinoasele), altele atrag insectele pentru polenizare.”[8] Astfel, prin explicarea aspectelor teoretice ale permaculturii şi prin aplicarea acestora în practică, elevilor li s-au evidenţiat şi importanţa lucrului în echipă, al întrajutorării reciproce, al spiritului comunitar.

 

În ceea ce priveşte rezultatele, în general, dar si din perspectiva dezvoltării durabile; autorii evidenţiază o serie de puncte forte, cu un puternic caracter educaţional:

 

·         „asimilarea unor concepte ecologice de bază: importanţa colectării selective a deşeurilor şi a reciclării, utilizarea raţională a resurselor (apă, curent electric etc), respectul faţă de natură;

 

·         deprinderea de aptitudini practice: cum se creează o grădină, construirea de mici anexe (solar, pepinieră), învăţarea ciclului de creştere al florilor, fructelor, legumelor şi al diverselor tipuri de plante;

 

·         îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii şi profesorii;

 

·         creşterea respectului pentru munca fizică;

 

·         dezvoltarea spiritului de comunitate, sprijinind copiii să lucreze împreună pentru un rezultat palpabil, comestibil şi gustos;

 

·         libertatea de a crea, deoarece copii sunt încurajaţi să participe la designul grădinii şi la alegerea plantelor;

 

·         replicabilitatea uşoară.”[9]

 

Se poate observa că proiectul a contribuit în mod clar la consolidarea relaţiei şcoală-familie-comunitate, facilitând o abordare diferită a acestei relaţiei, dar şi a procesului de învăţare şi de a aplicare a deprinderilor, totodată contribuind şi la implementarea strategiilor naţionale în materie de dezvoltare durabilă prin conştientizarea şi pregătirea elevilor pentru asigurarea unui viitor sustenabil. Respectiv, proiectul poate contribui la creşterea gradului de incluziune, astfel având contribuţii directe şi în creşterea calităţii actului educaţionale.

 

Aşa cum am amitit anterior, proiectul a fost auto-finanţat: „Sistemul a fost construit cu o investiţie minimă: câţiva saci de mraniţă şi câteva materiale de grădinarit care în total nu au depăşit 350 lei, ceea ce îl face uşor replicabil la nivelul altor şcoli şi licee din ţară.”[10]

 

 

Concluzii

 

Astfel, prezentul material şi-a propus în primul rând să aducă în atenţie culegerea de bune practici prezentată,[11] evidenţiind şi un tip specific de activitate cu accent pe dezvoltarea şi consolidarea relaţiei şcoală-familie-comunitate în dezvoltarea elevilor, dar şi a unui model educaţional centrat pe deprinderi, pe satisfacerea prin mijloace proprii a nevoilor primare, cu un puternic accent pe promovarea unui stil de viaţă sustenabil, premisă esenţială în susţinerea dezvoltării durabile a comunităţii locale. Acest tip de activitate poate fi replicată la nivelul oricărei unităţi de învăţământ, la oricare dintre ciclurile primar, gimanzial sau liceal.

 

 

 

Bibliografie:

 

 

·         https://prof21.ro/assets/files/Publicatii/RAPORT%201.3_31aug14.pdf;

 

·         https://www.facebook.com/GradinaDinCurteaScolii?fref=ts.