Școala are un rol esențial, nu atât în a transmite informații, cât în a dezvolta capacitatea de gândire a tinerilor. Informațiile primite sunt tranformate în cunoaștere prin intermediul gândirii critice. Se mai poate forma această gândire în condițiile în care cititul se reduce doar la ceea ce accesăm pe internet?

Cât de mult mai citesc tinerii în ziua de azi? Și mai ales ce citesc?

Disperarea adulților vine mai ales din faptul că nu-și mai pot exercita cu ușurință modalitățile de control asupra actualelor generații scăldate în net.

De asemenea modul de predare clasic este depășit – informațiile se perimează rapid, știința cunoaște o dinamică exponențilă, și unele cadre didactice se port simți depășite dacă nu au acces la net și nu-și actualizează în permanență conținutirile, elevii pot știi mai mult decât pot citi în manual.

Dacă veți observa un tânăr care stă în fața unui calculator, sau doar are în mână un telefon de ultimă generație, veți vedea că poate face cinci lucruri în același timp : descarca muzica, incarca poze sau videoclipuri,vizionează un film pe un ecran minuscul, mai urmărește și conversațiile pe whatapp. Veți observa poate cum tastează cu degetele groase de la ambele mâini pe un ecran de șase centimetri.

Rămâne întrebarea : poate că trec cu ușurință de la un lucru la altul, dar pot gândi? Pot integra ceea ce au accesat în sistemul lor de gândire?

Părerile sunt încă împărțite – cei care aparțin genarației numită baby boom – născuți după cel de-al doilea război mondial – între 1947 și 1964 , consideră că actuala generație este superficială, nu poate procesa atăt de rapid informațiile, nu are timpul necesar pentru a gândi.

”Nu te poți gândi serios la ceva, să analizezi sau să dezvolți o idee creativă dacă esti constant distras de mesajele de pe e-mail , de un nou site sau de un nou apel pe mobil.” [1]

Și criticile continuă – subiectul a fost dezbătut inclusiv în Camera Lorzilor pe 20 aprilie 2006. Concluzia de la acel moment a fost că, într-adevăr, a sta conectat pe internet cu atenția distribuită în mai multe direcții este diferit de a citi o carte.

Întrebarea care rămâne este: Ar putea avea această cultură multimedia a ecranului un impact asupra gândirii și educației noastre?

Răspunsul a venit între timp – Generația Net e deja aici!

În SUA ăn 2007 a fost lansat un studiu îngrijorător – doar o treime din copii de 13 ani citeau zilnic literatură, 14% mai puțin decât în urmă cu 20 de ani, și doar unul din cinci tineri de peste 17 ani.

Dar oare citesc tinerii mai puțin?  Sunt situații în care se citește online foarte mult, sunt cursuri ținute online, suporturi de curs transmise în același mod.

Cum rămâne însă cu modul de gândire?

David Pearson, un teoretician din zona științelor cognitive de la Universitatea din Illinois,  a stabilit aptitudinile pe care un bun cititor le folosește pentru a înțelege un text. Un bun cititor face apel la cunoașterea anterioară, se asigură că înțelege ceea ce citește și recitește, face diferențieri și sintetizează sau rezumă sau rezumă ce au învățat. Căutarea informațiilor pe internet necesită aceleași aptitudini.[2]

Vă invităm să descoperiți prin proprie experientă care este diferența între a citi o carte și a căuta informații pe internet.

Când citești o carte autorul te ia de mână și te conduce pe firul roșu al povestirii, pe internet orientarea este mult mai personalizată, firul roșu trebuie găsit individual. Căutarea pe net este ea însăși un exercițiu diferit de lecturarea unei cărți. Găsești un cuvânt cheie , dai click și ajungi într-o altă aplicație care conține informații adiționale.

Pentru accesarea internetului și selectarea informațiilor sunt necesare aceleași aptitudini de care avem nevoie să citim o carte, la care se adaugă noi abilități : de a scana, de a naviga și analiza dacă informația este pertinentă sau nu, de a sintetiza și a-ți aminti la ce întrebări vrei să răspunzi.

Modulul 6 al programului de formare profesională parcurs a avut scopul de a forma deprinderi în utilizarea rapidă și eficientă a computerului și altor tehnologii media.

Concluziile unui Grup de Studiere a Lecturii din SUA au fost acelea că:

”Accesarea internetului solicită în mare măsură abilitățile de lectură ale indivizilor; în unele cazuri această nouă tehnologie cere cititorului să-și dezvolte noi abilități de lecturare”[3]

Vă invităm la o experientă personală, fără prejudecăți. Observați în primul rând modul în care vă solicită cititul unei cărți în raport cu căutarea informațiilor respective pe internet. Veți observa probabil, că va trebui să căutați textul, să-l înțelegeți, eventual veți accesa și un dicționar sau alt site pentru clarificări, să vă creați astfel propria călătorie mentală.

Ceea ce trebuie să facă un cadru didactic în acest context este să orienteze elevii către informațiile corecte. Să se țină cont de faptul că ” citirea și înțegerea online sunt mai complexe și trebuie să se includă în predare și aptitudinile de citire necesare pentru a accesa cea mai bună informație în cel mai scurt timp spre a identifica și rezolva cele mai importante probleme și apoi să comunicăm această informație.”[4]

Aspectele negative există, dar putem spune că este la îndemîna cadrelor didactice și a părinților să orienteze căutările copiilor și tinerilor, pentru că oricum tendința există, nu ne putem opune tehnologiei care ne-a invadat.

Începeți cu voi înșivă, și din aproape în aproape, descoperiți modalități practice pentru a le oferi tinerilor nu informații, ci modalități de acces la informații, precum și repere pentru a putea verifica corectitudinea cestora.

Bibliografie

1.       Don  Tapscott - CRESCUȚI DIGITAL, GENERAȚIA NET ÎȚI SCHIMBĂ LUMEA, Editura PUBLICA , 2011.