Tehnica combinatorie este specific metodei creative bazată pe bisociere [1], o modalitate prin care gândirea este prezentă simultan în planurile mai multor idei. Astfel, conform [2], se asociază tehnici, obiecte, componente sau atribute ale obiectelor două câte două, trei câte trei, mai multe cu mai multe, cu scopul de a provoca, în mod sistematic, combinații.
Abilitatea de a conecta lucruri fără legătură sau gândirea asociațională este un proces fundamental care stă la baza gândirii creative [3]. Profesorul Mednick, care a creat Testul Asociaților la distanță pentru creativitate, definește procesul de gândire creativă drept „formarea elementelor asociative în combinații noi care fie îndeplinesc cerințele specificate, fie sunt într-un fel utile” [4]. Cu cât sunt mai îndepărtate elementele, cu atât este mai nouă soluția.
Tehnica se desfășoară în patru faze. Prima este analitică. Se descompune problema (obiectul, fenomenul, sistemul etc.) în component sau caracteristici (atribute, proprietăți) prin diferite metode: analiză structurală, analiză funcțională, brainstorming, metoda axiomatică (axiomatic design). A doua parte este cea combinatorie. Urmează explorarea combinațiilor și se caută modalitățile de realizare. Ultima parte este selectivă, astfel încât se aleg combinații și se evaluează soluții.
În a doua etapă se utilizează metode matematice pentru analiza relațiilor. Este relația simetrică? Este relația tranzitivă? Se poate introduce o ordonare topologică? O reprezentare clasică a relațiilor se realizează cu ajutorul grafurilor orientate. În acest fel se poate urmări existența unei dependențe în șir (drum, circuit, organizare în straturi etc.).
Să presupunem ca trebuie să programăm 5 activități ale unui proiect, notate cu A, B, C, D și E, știind relația care ne dă condiționarea fiecărei activități. O activitate nu poate începe cât timp este condiționată de finalizarea anumitor activități. De exemplu, o relație de condiționare este (A, E), (C, E), (B, E), (B, A), (B, D) și (D, E). Un posibil program de activitate este: B, C, A, D, E. Să se determine dacă mai există o altă posibilitate. Dacă cunoaștem și timpul necesar finalizării fiecărei activități, cum putem deduce programul optim de realizare a proiectului?
Un exemplu interesant este domeniul Chimiei ende elevii pot fi invitați să realizeze combinații stabile. Exemple clasice de combinații stabile sunt: H2O (apa), C6H12O6 (glucoza), CH3COOH (acidul acetic), HCl (acidul clorhidric), H2SO4(acidul sulfuric) etc. Cele mai importante 320 de combina’ii pot fi studiate aici [5].
O tehnică specială de combinare este inspirată din biologie [6]. Este vorba de încrucișare (crossover). Această operație se poate aplica unei populații de obiecte descompuse fiecare conform unei formule de structura. Dacă x = x1, x2, x3, iar y = y1, y2, y3, y4. Din x și y putem obține mai multe formule de structura, de exemplu z1 = x1, x2, y3, y4, respectiv z2 = y1, y2, x3. Practic, pornind de la formulele de structura a două produse am obținut alte două noi produse. Rămâne ca în urma procesului de evaluare să deducem supraviețuitorii și apoi să selectăm noile produse cu impact maxim.
Prin această tehnică putem obține și contraexemple sau exemple de situații interesante. Prin amestecarea a două șiruri convergente la limite diferite obținem un șir divergent, dar dacă limitele sunt egale, atunci noul șir este convergent.
Bibliografie
1. A. Koestler, The act of creation, 1955.
2. A. Mucchielli, Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale, Polirom, 2002.
3. Pronita Mehrotra, https://www.edcircuit.com/how-to-boost-your-creativity-by-combining-ideas/, 2018.
4. ***, https://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/summary?doi=10.1.1.170.572
5. ***, https://byjus.com/chemical-compound-formulas/
6. UAIC, Algoritmi genetici, http://students.info.uaic.ro/~vladut.ungureanu/Algoritmi-genetici-ID.pdf, 2007.