Partea II

Vom continua dialogul despre Generația Net, cum a fost ea denumită de cercetătorul american Don Tapscott. Cu toții suntem deja , simbolic, scăldați în informații care provin din conexiunile oferite de noile tehnologii, toate cuplate la internet. Facem cumpărături online, folosim rețelele de socializare, calătorim coordonați de GPS -ul instalat pe telefoane. Și, până la un punct ni se pare firesc, chiar dacă facem parte din generația de peste 40 de ani.

1.Opriti-vă câteva minute, luați o foaie de hârtie și descrieți o călătorie prin Europa acum 20 de ani – presupuneți că o faceți cu propria mașină:

- cum ați ales destinația;

- cum ați stabilit cazarea;

- cât timp v-a trebuit pentru a găsi o hartă și a nota traseul;

- cum ați aflat cum este vreamea;

- cît timp a durat pregătirea

Și acum, așezați-vă în fața calculatorului și răspunsurile sunt la câteva click- uri distanță.

 

Cum vi se pare?

În funcție de vârstă și de abilitățile în utilizarea calculatorului – tinerii au nevoie doar de un telefon performant – vă simțiți mai mult sau mai puțin confortabil.

Pot apare întrebări precum:

-         Oare chiar este făcută rezervarea?

-         Oare biletul de avion listat este valabil?

-         Sau mai grav – nu e nevoie nici să listez rezervarea sau biletul – mă duc direct cu el pe tabletă sau pe telefon.

-         Etc.

Tinerii au o afinitate naturală pentru astfel de activități – se orientează instictiv către internet pentru a comunica, înțelege, învăța, căuta. Fiecare dintre noi ”aruncă” zilnic sute, poate chiar mii de informații pe internet. Și s-a constat că toate acestea îmbogățesc lumea în care trăim. Partea pozitivă este aceea că sunt solicitate noi zone din creierul nostru care păreau adormite. Apare însă și un blocaj – uneori ne simțim rătăciți în spațiul virtual, și atunci  avem nevoie de o pauză. Apare rezistența creierului la schimbare.

Ce fac tinerii în pauză? Schimbă tipul de informații accesate – dar rămân cu ochii în telefon sau cu căștile în urechi. Pentru ei a fost depășită această barieră generată de rezistența la schimbare.

2. Luați din nou o pixul și foaia de hărtie și notați modul în care activitatea dumneavoastră de cadru didactic s-a modificat în ultimii ani. Cu ce obstacole interioare v-ați confruntat :

- frica de a nu putea face față noilor metode de predare;

- ”războiul” de la clasă cu copii din ce în ce mai ”diferiți”  

- descrieți ce simțiți uneori când vă duceți la școală și observați că noile generații de elevi nu se pot concentra pentru mai mult timp, că nu vă ascultă prelegerile, întrerup lecția

- poate simțiți neputință, frustrare, neîncredere – și de ce nu – uneori chiar furie

Sunt cadre didactice sub 30 de ani pentru care toate acestea sunt firești. Lucrează cot la cot cu elevii, acceptă faptul că și ei au acces la aceleași informații în format digital , și atunci rolul lor este cu totul altul – să-i orienteze în spațiul virtual.

În funcție de nivelul la care este implicat în învățământ – rolul cadrului didactic s-a schimbat dramatic ultimii ani.

Pentru educatori s-a schimbat modul în care sunt organizate orele – tipurile de jocuri și jucării pare a fi nelimitat – nu se mai pune problema de a crea ceva nou, ci de a selecta pe cele mai utile. Modalitățile de prezentare multimedia sunt mult mai atrăgătoare. Rămâne ceva constant – transmiterea unui comportament social adecvat, formarea deprinderilor – desenul, poveștile, lucrul manual. Copii trebuie să nu fie rupți de realitatea materială a lumii și păstrați doar în mediul virtual. Poveștile au rolul lor – dar, proiecția unui film are alt impact în raport cu doar citirea acesteia. Rămâne pentru educatori sarcina cea mai importantă – explicarea mesajului. De aici pornesc primii muguri ai educării copiilor pentru selecția critică a ceea ce descarcă de pe internet. Putem vorbi chiar mai mult – în formă simbolică se poate explica, pornind chiar de la povești, că poate exista multă minciună și manipulare atunci când nu avem simțul critic dezvoltat.

Dragi educatori, nu ezitați în accepta noile realități din spațiul virtual, învățați dumneavoastră pentru a putea pregăti în mod real copii pentr discernera fină dintre real și virtual.

Învățatorii au sarcina de a deprinde copii cu scrisul și cititul. La această vârstă este necesar un echilibru între scrisul de mână și cel pe tastaturi, fie ele oricât de sofisticate. Poveștile sunt proiectate pe ecane, sunt jucate de personaje din clasă, sunt și citite.

Cadrele didactice din învățământul liceal au deja alte tipuri de provocări – pentru mulți, chiar de ala această vârstă tehnologie este ca aerul – au crescut înconjurați de ea. Pot în orice moment să sesizeze informațiile depășite, și uneori chiar eronate din manuale. Pregătirea cadrului didactic este mult mai complexă la aceste vârste. Deja nu mai învățăm elevi prin predarea seacă de noțiuni, îi ajută să selecteze informațiile utile.

La liceu deja definitivăm structura, pomul de Crăciun, pe care tinerii vor pune globurie. O parte din structură este reprezentată de aptitudinile pe care un bun cititor le folosește pentru a înțege un text – să facă selecții, diferențieri, analiză critică, sintetizări. Cealaltă este mai complexă – formarea personalității, transmiterea valorilor morale și sociale. Școala face mai mult decât să ofere posibilitatea dea transforma informațiile în cunoaștere – formează caractere.

Procesul de învățare este nativ – copii învață din prima clipă cănd au intrat în lume. Principala artă a unui cadru didactic este aceea de a păstra bucuria în procesul de învățare. Motivația principală pentru a învăța este, în primii ani de viață, curiozitatea. Copii pun mii de întrebări la care adulții uită să răspundă, sau poate că nu pot să le răspundă. Acum au sursa pentru a căuta răspunsuri – internetul. Dar pentru asta trebuie să știe să citească – motivația principală a cititului este curiozitatea.

Rolul cadrelor didactice de la grădiniță, până la gimnaziu cel puțin, este acela de a nu ucide curiozitatea. Orice formă de blazare tocmai aici devine cel mai nocivă.

Scopul acestei sesiuni este acela de a vă propune o analiză proprie a modului în care fiecare cadru didactic acceptă provocarea, un dialog cu noi înșine. Nu putem travesa obstacolele de care nu suntem conștienți. Trecem dincolo de coaja pentru a merge spre centrul ființei noastre.

Și de acolo putrem transmite doar realitatea.

Bibliografie

1.     Don  Tapscott - CRESCUȚI DIGITAL, GENERAȚIA NET ÎȚI SCHIMBĂ LUMEA, Editura PUBLICA , 2011.

2.     Eric Schmidt, CEO Google, https://carturesti.ro/carte/wikinomics

3.     Don  Tapscott – WIKINOMICS, Editura PUBLICA , 2011

4.     DON TAPSCOTT, ALEX TAPSCOTT - Revolutia Blockchain ,Editura ACT și POLITON– în colecția AUDIOBOOKS