Conform practicilor internaționale, se recomandă parcurgerea următorilor pași pentru organizarea și funcționarea cercurilor calității (CC) [1]:
1. Un număr de 3-9 persoane (grup multiplu de 3, pentru a avea o treime si 2 treimi, decizia fiind luata cu dpua treimi…) iau parte la întâlnirea cercului în timpul de lucru (cel normat conform contractului individual de munca). Cercul calității este o structură permanentă (un fel de comisia de asigurare a calitatii), asigurând implementarea efectivă a măsurilor/soluțiilor, în propriul mediu de lucru.
2. Un moderator competent este nominalizat și conduce întâlnirea (unul din grup, dar fara a avea statut de presedinte al comisiei de asigurare a calitatii).
3. Problemele de rezolvat sunt prezentate grupului. Obiectivele tipice ale CC sunt îmbunătățirea calității, mărirea productivității, îmbunătățirea proceselor de fabricație și implicarea salariaților în acele activități cu probleme.
4. Problemele sunt prioritizate (eventual li se aloca un Risk Priority Number in urma unei analize complexe).
5. Se analizeaza informatiile deja colectate. Acestea sunt alăturate, sunt generate idei prin brainstorming, prin analiza câmpului de forțe. Apoi, sunt luate în considerare eficiența, costurile, economiile, consecințele pentru celelalte părti interesate.
6. Soluția finală este evidențiată în atenția sefilor (cu drept de decizie) după ce membrii cercului au verificat validitatea soluției obținute. În unele variante acest CC are si puterea deciziei si implementarii solutiei.
Cercurile calității încearcă să prevină apariția defectelor, în primul rând, în loc de a se baza pe inspecțiile post-producție. În Japonia, cercurile calității au o orientare accentuată spre obiectul preocupărilor lor, de exemplu o problemă de rezolvat. În consecință, un cerc al calității din Japonia întrunește toate persoanele care doresc și pot să contribuie la clarificarea unor aspecte ale activității lor, indiferent de compartimentul din care provin.
Aceasta abordarea se poate aplica si in educatie in locul comisiei de asigurare a calitatii care nu analizeaza cauze, nu cauta solutii, doar inventariaza situatia de fapt si intocmeste rapoarte [2].
Bibliografie
1. J. M. Juran, F. M Gryna jr, Calitatea produselor. Tratat practic de planificare, proiectare, realizare și control. Trad. din l. engleză, Editura tehnică, București, 1973 pp.509-510
2. Ghidul CEAC in educatie, https://www.academia.edu/8490782/GHIDUL_COMISIEI_PENTRU_EVALUAREA_%C5%9EI_ASIGURAREA_CALIT%C4%82%C5%A2II_%C3%8EN_UNIT%C4%82%C5%A2ILE_DE_%C3%8ENV%C4%82%C5%A2%C4%82M%C3%82NT_PREUNIVERSITAR_-partea_a_II-a