1.Delimitări conceptuale;

2. Niveluri  şi etape ale proiectării ;

3. Etapele proiectării didactice ;

4. Structura proiectului didactic;

1.Delimitări conceptuale

Activitatea de proiectare pedagogică valorifică acţiunile şi „operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre acestea, în condiţiile unui mod de organizare a procesului de învăţământ” (Vlăsceanu L.)

“ansamblul de procese şi operaţii deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentală a paşilor ce vor fi parcurşi în realizarea instrucţiei şi educaţiei şi a relaţiilor dintre aceştia, la nivel macro (respectiv la nivelul general al procesului de învăţământ) şi micro (la nivelul specific / intermediar - al unităţilor de învăţare / capitolelor / temelor şi operaţional - al activităţilor didactice concrete” (Ionescu, 2003)

„activitatea de structurare a acţiunilor care asigură funcţionalitatea sistemului şi procesului de învăţămînt la nivel general, specific/intermediar şi concret/operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni de politică a educaţiei. (S. Cristea) 

La nivel macro, proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ reprezintă un demers de anticipare a acţiunilor specifice, realizate în cadrul activităţilor instructiv-educative, pentru realizarea funcţionalităţii procesului, la nivel strategic şi managerial.

La nivel micro, vorbim de proiectarea didactică, care presupune interrelaţionarea dintre elementele structurale fundamentale (finalităţi, strategii de (auto)instruire, strategii de (auto)evaluare), precum şi întocmirea unor documente sau instrumente de lucru utile deopotrivă cadrului didactic şi elevului în desfăşurarea activităţii instructiv-educative (Ionescu, 2011).

Proiectarea acţiunilor este necesară ca o condiţie de bază a optimizării, raţionalizării acestora, deoarece constituie pentru cadrele didactice:

• expresia pregătirii psihopedagogice şi afirmării creativităţii didactice;
• cadrul la care se poate raporta şi evaluarea acţiunii, a rezaltatelor, în termeni de eficienţă şi eficacitate;
• echilibrează două tendinţe extreme constatate în practică: una care respinge proiectarea, afirmând că intuiţia este esenţială şi alta care cere o maximă rigoare, detaliere. Sau, una care se bazează pe redactarea de proiecte deosebite, dar realizate sub nivel în practică şi alta contrară ;
• priveşte ansamblul activităţii didactice, nu numai transmiterea cunoştinţelor şi aprecierea însuşirii.

2. Niveluri  şi etape ale proiectării ;

În proiectarea activităţii didactice semnificativă este conexiunea elementelor componente de bază: obiective, conţinut, strategie, evaluare.

   Potrivit corelaţiei acestor elemente, rezultă nivelurile de proiectare şi variante strategice cu un grad progresiv de detaliere: de la planificarea anuală la proiectarea lecţiei . (I. Jinga)

Calitatea proiectării depinde de formarea, maturizarea și perfecţionarea competenţelor profesorului.

Astfel, proiectarea corespunde căutarii/găsirii răspunsurilor la întrebări de bază:

-          ce se urmăreşte?

-          cu ce resurse?

-          în ce condiţii?

-          ce se vehiculează?

-          cum se realizează?

-          cine participă?

-          în cât timp?

-          cum se vor cunoaşte rezultatele?

-          ce consecinţe rezultă pentru ameliorarea şi continuarea acţiunii?

3. Etapele proiectării didactice ;

a. Ce voi face? vizează obiectivele educaţionale;

b. Cu ce voi face? trimite către resursele educaţionale;

c. Cum voi face? stabileşte strategiile educaţionale;

d. Cum voi măsura ce am realizat din ce mi-am propus?  conturarea metodologiei de evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate.

Proiectarea activităţii didactice la o disciplină impune  respectarea etapelor:

a. Lectura Curriculumului disciplinar;

b. Elaborarea Proiectării calendaristice (anuale)

c. Proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare, a secvenţelor de învăţare)

Lectura prealabilă a Curriculumului disciplinar urmează să se facă nu doar pentru a lua cunoştinţă de informaţiile pe care le vom preda şi de ordinea lor, ci, în primul rînd, pentru a cunoaşte ce capacităţi/competențe ale elevilor urmează să formăm şi să exersam în anul şcolar respectiv, prin studierea temelor şi a subtemelor recomandate.

•      Principala problemă a proiectării didactice este aceea de a anticipa, în detalii, întreg ansamblul de activităţi de învăţare despre care presupunem ca, dacă vor fi desfăşurate de elevi într-o anumită ordine, vor avea drept rezultat, în final, dezvoltarea fiecăreia dintre abilităţile cerute prin COMPETENȚELE  prevăzute de  programă.

4. Structura proiectului didactic;

Proiectarea unei lecţii, concepută ca o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce urmează să realizeze profesorul în clasă, se materializează într-un document, cunoscut sub denumirea de proiect didactic.

Scopul proiectului didactic este de a pregăti trecerea fără dificultăţi de la intenţie  (proiect) la realizare   (acţiune).

Evenimentele (etapele) lecției:

I. Captarea atenţiei elevilor;

II. Comunicarea obiectivelor ;

III. Reactualizarea cunoştinţelor  învăţate anterior ;

IV. Prezentarea noului conţinut  şi conducerea (dirijarea) învăţării;

V. Obţinerea  performanţelor ;

VI. Evaluarea (formativă sau sumativă) a performanţelor ;

VII. Expunerea sarcinilor de  lucru individual ( tema pentru acasă).

                                                    (R. M. Gagne )

Evenimentele  lecției :
  (curriculum modernizat)

I.  Evocarea

•      Valorificarea cunoştinţelor anterioare

•      Implicarea activă a elevilor

•      Motivarea, trezirea interesului

•      Crearea contextului pentru formularea scopurilor proprii de învăţare

•      La această etapă elevul realizează sarcini de tipul:

*Implică-te!

II . Realizarea sensului

•      Stabilirea contactului cu informaţia nouă,

•      Prelucrarea informaţiei,

•      Monitorizarea propriei înţelegeri,

•      Menţinerea implicării şi a interesului.

    Sarcini de tipul:

•      1. Informează-te! (lectură, ascultare activă)

•      2. Procesează informaţia! (reproducerea, traducerea, interpretarea, aplicarea, analiza materialului nou).

III. Reflecţia

•      Schimb de idei cu referinţă la cele studiate

•      Crearea contextului pentru manifestarea atitudinilor faţă de cele învăţate

•      Aprecierea utilităţii temei noi

•      Asigurarea învăţării durabile

•      Evocare, motivarea pentru studiu independent

•      Tema pentru acasă

•      Elevilor li se propun sarcini de tipul: Comunică şi decide!

•      (în unele situaţii, în funcţie de sarcina didactică, acest pas aplicaţi-l şi la etapa de realizare a sensului.

Apreciază!

IV. Extinderea

•      Elevii realizează un transfer de cunoaştere:

•      Aplică cele însuşite la ore în situaţii de integrare simulate.

•      Aplică cele însuşite în situaţii de integrare autentică.

•      Îşi dezvoltă competenţe, care devin pe parcurs modele comportamentale obişnuite, fireşti.

•      Elevilor li se propun sarcini de tipul:

Acţionează!

   (simularea, exersarea competenţelor necesare la locul de muncă, sarcini care îi pun în situaţia de a ieşi din cadrul clasei, orei şcolii în comunitate, la o întreprindere, în  familie, cămin etc.)

“Lecţia eficientă este aceea care oferă elevilor prilejul

-          să formuleze întrebări şi probleme;

-          să emită ipoteze, să imagineze rezolvări, soluţii;

-          să facă asociaţii de idei, asociaţii de experienţe proprii şi experienţe efectuate de cercetători;

-          să elaboreze modele, planuri, fişe, sinteze, rezumate;

-          să angajeze discuţii pentru clarificarea unor noţiuni;

-          să formuleze concluzii;

-          să exerseze dialogul, munca în cabinet;

-          să cultive forme pozitive de conduită etc.” (Miron Ionescu)

CONCLUZII:

1. Proiectarea curriculară presupune centrarea pe obiective.

2. Eficacitatea lecţiei depinde de capacitatea profesorului de a prevedea, a crea şi a gândi în termeni de strategii didactice acţiunile sale în diverse situaţii de instruire.

3. Evaluarea calităţii proiectului didactic prsupune a decide în ce măsură: sînt precizate obiectivele operaţionale, se respectă corespondenţa obiective-continut-metodologie-evaluare; este adecvat contextului educaţional; este suficient de flexibil; prevede condiţiile de aplicare.

4. Eficienţa comportamentului profesional al cadrului didactic depinde de gradul de dezvoltare a competenţelor sale psihipedagogice.

6.Analiza calităţii activităţii didactice şi a conduitei profesionale a cadrului didactic permit evaluarea măsurii în care profesorul îşi exercită rolurile sale.

Bibliografie:

•      Achiri I., Cara A., Proiectarea didactică. Orientări metodologice, Chişinău, 2004.

•      Albulescu, M. Albulescu, Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea  lecţiei în Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane, I. Editura Polirom, Iaşi,  2000 (pag. 45-62).

•      Cojocariu,V.,Teoria şi metodologia instruirii,2008

•      Cristea, V., Teoria şi metodologia instruirii, EDP,Bucureşti,2008

•      Cerghit, Ioan, Modele de instruire alternative şi complementare, Ed.  Aramis, Bucureşti, 2002.

•      Fryer, M. Predarea şi învăţarea creativă. Chişinău, Editura Uniunii Scriitorilor, 2004, 148 p.

•      Jinga, I., Negreţ, Ioan, Design instrucţional, Ed. Edits, Bucureşti, 2002.

•      Jinga I, Istrate E., Proiectarea pedagogică în Manual de pedagogie, Editura Technics,  Bucureşti, 1999 (pag.395-398);

•      Joiţa E., coord. A  deveni profesor constructivist, EDP, Bucureşti, 2008.