Cercetările în domeniu au arătat că succesul copiilor depinde în mare măsură de armonizarea demersurilor școlii cu cele ale familiei și de buna colaborare dintre profesori și părinți în vederea stabilirii unei continuități educative.
Tendințele actuale legislative care pun accentul pe descentralizare și mărirea gradului de libertate decizională a școlii readuc în centrul atenției și în actualitate discuția despre implicare părinților în viața școlii.
În Raportul asupra relaţiilor dintre şcoală şi familie în ţările Comunităţii Europene (Macbeth, Al., 1984) se menționează patru motive pentru care şcoala şi familia trebuie să facă eforturi comune să coopereze în procedeul de educație al copiilor:
1. Părinţii sunt responsabili din punct de vedere juridic de educaţia copiilor lor;
2. Învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului, o buna parte din aceasta având loc în afara şcolii;
3. Cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor, în special asupra motivaţiei pentru învăţare, precum şi faptul că unele comportamente ale părinţilor pot fi influențate datorită dialogului cu şcoala;
4. Grupurile sociale implicate în instituţia şcolara (în special părinţii şi profesorii) au dreptul sa influenţeze modul în care este administrată şcoala.
Pentru părinți, colaborarea cu școala le aduce avantajul de a fi informați, de a avea sub control educația propriului copil și nu în ultimul rând, de a primi sprijin pentru a deveni un părinte mai bun – cea mai provocatoare meserie din lume. De asemenea, s-a constatat că în marea majoritate a țărilor care performează din punctul de vedere al educației, asociațiile de părinți au un cuvânt greu de spus în ceea ce privește deciziile care se iau la nivelul școlii.
Într-o țară în care nu există o cultură a participării în general, gradul scăzut de implicare a părinților a fost și este și în prezent o problemă pentru școala românească. Studiile realizate în acest domeniu au identificat că principalele obstacole derivă din existența unor idei divergente privind responsabilitatea părților în educaţia copiilor, influența mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului, sprijinul acordat de părinți, limitele participării la luarea deciziilor.
De asemenea, anumite comportamente întâlnite la părinți, profesori sau manageri sau lipsa timpului și a resurselor materiale necesare pot menține gradul de participare la un nivel redus.
În foarte multe cazuri:
p ărinţii nu sunt interesaţi să participe la activităţile şcolare;
părinţii nu au timp să se informeze despre problemele şcolii;
părinţii nu ştiu cum să comunice cu profesorii;
profesorii nu sunt interesaţi să comunice cu părinţii;
profesorii au prea mult de lucru ca să comunice cu părinţii;
școala nu are capacitatea reală de a comunica cu toţi părinţii
Dacă pentru școlile de la noi implicarea părinților în procesul de luare a deciziilor se află încă într-un stadiu incipient, în alte țări aceasta este de mult timp o practică curentă. În 18 dintre cele 29 de țări membre cu drepturi depline ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE – cele mai dezvoltate țări din lume), unitățile de învățământ public sunt conduse de consilii în care prezența părinților este obligatorie, în alte 3 țări prezența acestora fiind opțională. Printre țările în care părinții participă obligatoriu la luarea deciziilor legate de școală se numără Germania, Franța, Anglia, Danemarca, Italia și Coreea de Sud.
Modelul a ceea ce s-ar numi o școală prietenoasă cu părinții se regăsește în multe sisteme de învățământ din lume. Într-o astfel de școală relațiile cu familiile elevilor depășesc nivelul formal și oarecum firesc, creându-se și dezvoltându-se parteneriate active pe baza unor mecanisme, proceduri și tehnici funcționale.
Într-o școală prietenoasă:
se derulează programe de educație a părinților care au în vedere depășirea unor modele culturale rigide și depășite promovate uneori de familie (desconsiderarea opiniei copilului, autoritate excesivã, independență scăzută, sprijin pe o perioadă îndelungată etc.) și responsabilizarea părinților pentru a susține activ direcțiile educației moderne care vizează libertatea de opțiune, participarea la decizii, gândirea critică, exprimarea opiniei, rezolvarea de probleme, drepturile și responsabilitățile copilului etc.;
părinților li se creează oportunități de a participa în diferite forme la activitatea școlii și există o bună comunicare cu familiile elevilor; se vizează schimbarea ideilor, concepțiilor și abilităților parentale, precum și sprijinirea familiilor aflate în situații dificile;
se încurajează exprimarea părerilor părinților în legătură cu modul în care funcționează școala și se acceptă poziția acestora de „prieteni critici“ — persoane de încredere, cointeresate în actul de educație, care, din dorința de a ajuta și a asigura succesul școlii, semnalează problemele existente, discrepanța dintre intenții și acțiuni, oferind astfel șansa unei analize cuprinzătoare și a unui proiect de dezvoltare realist;
managementul activităților cu familiile elevilor are la bază împărtășirea de către tot personalul școlii a unei viziuni comune privind relația cu părinții, al cărei cuvânt-cheie este parteneriatul, cu toate conotațiile și dimensiunile sale;
delegarea responsabilităților și lucrul în echipă, comunicarea eficientă și împărtășirea experiențelor de succes sunt modalități prin care, într-o școală, cadrele didactice reușesc să devină prietene cu părinții.
Forme de participare
Părinții pot fi implicați în viața școlii în diverse forme care variază după gradul de consultare și de participare la procesul decizional.
In foarte multe școli, participarea se oprește la nivelul organizării de întâlniri periodice (ședințe cu părinții, lectorate) în care părinții sunt doar informați în legătură cu anumite activități și realizări ale școlii.
În altele, gradul de implicare crește prin stabilirea și semnarea unor acorduri scrise, aplicarea de chestionare pentru a afla opiniile părinților în legătură cu modul în care funcționează școala. Cel mai important şi dezirabil domeniu al participării părinţilor este însă consultarea lor la luarea unor decizii şi nu doar anunţarea sau aprobarea formală a unor hotărâri luate deja de conducerea şcolii. Acest lucru se face, de exemplu, prin participarea activă, și nu doar cu numele, în structurile de conducere ale școlii (de ex., Consiliul de administrație), înființarea în mod democratic a unui Consiliu reprezentativ al părinților funcțional și cu putere de decizie reală. Părinții ar trebui să participe la luarea deciziilor privind:
bugetul
activitățile extrașcolare
organizarea evenimentelor şcolare
regulile și regulamentele
probleme de sănătate şi siguranţă
conducerea şi organizarea şcolii în general
probleme de conduită și disciplină
curriculum la decizia școlii etc.
În școlile din România accentul ar trebui pus pe dezbaterea problemelor, nu doar pe informare.
Informarea părinților
Părinții își încredințează copilul școlii spre îngrijire și ca urmare, au dreptul să știe ce s-a planificat pentru educația acestuia și ce se întâmplă în instituția respectivă.
În prezent, în cele mai multe instituții de învățământ, politicile și problemele școlii nu sunt suficient explicate părinților, iar informația scrisă transmisă către familii este insuficientă și nu joacă rolul major pe care ar trebui să îl aibă în comunicarea cu părinții.
Părinții trebuie informați în legătură cu:
documentele programatice ale școlii (misiune, politici, curriculum, reguli etc.)
ce se întâmplă în şcoală (activități, evenimente, succese, schimbări etc.)
progresul copiilor lor ( din punct de vedere academic și în ceea ce privește dezvoltarea personală)
direcţii majore ale schimbării / reformei în educaţie.
Procedura de comunicare cu părinții
Un prim pas care va reglementa comunicarea cu părinții este elaborarea unei proceduri de comunicare. Procedurile nu sunt simple documente formale, ci sunt instrumente foarte puternice pentru eficientizarea proceselor organizaţiei.
Procedura va fi elaborată de către un colectiv din care este recomandat să facă parte persoane implicate în aplicarea lor – profesori și părinți și va fi cunoscută de toți părinții, personalul didactic și nedidactic al școlii. Documentul va specifica și va descrie toate modalitățile prin care se realizează comunicarea cu părinții în școala respectivă: ședințe, întâlniri individuale, rapoarte de evaluare, consultații, convorbiri telefonice, corespondență pe e-mail, caiet de comunicări, întâlniri cu membri ai echipei manageriale, buletinul informativ al instituției etc.
Un buletin informativ care apare regulat ( de ex., la interval de o lună) și este transmis elevilor, personalului școlii, părinților și altor membri ai comunității locale este o foarte bună modalitate de a-i informa pe cei interesați despre:
activitățile care au avut loc în școală
activitățile care au avut loc în afara școlii
realizările și succesele care merită a fi cunoscute
evenimentele planificate în perioada următoare
anunțuri de interes larg Buletinul are o structură și un format standard, iar sarcina realizării lui poate fi preluată de 12 cadre didactice ale școlii care au foarte bune abilități de organizare și redactare texte pe computer.
În vederea realizării buletinului informativ, responsabilii:
primesc informațiile de inclus pe e-mail de la profesori, directori etc.
sintetizează informația primită
redactează texte referitoare la activități care nu au fost transmise de colegi
organizează informațiile conform structurii standard a documentului
transmit textul final pentru supervizare
distribuie buletinul către elevi, părinți, profesori, instituții din comunitate etc. fie în format hârtie (dacă școala are resurse financiare disponibile), fie în format electronic pe adresele de e-mail ale abonaților.
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informației și comunicării și dotarea școlilor cu rețele de calculatoare, multe școli utilizează comunicarea pe e-mail și în relațiile cu părinții pentru a transmite documente, anunțuri, mesaje referitoare la viața clasei/școlii etc.
Deși nu toți părinții au acces la internet și căsuțe de e-mail, este totuși o tendință în creștere foarte rapidă. Pentru a se evita supraîncărcarea și pericolul de a pierde controlul mesajelor, este recomandat ca în procedura de comunicare să se specifice regulile comunicării de acest tip la nivelul organizației.
Astfel, comunicarea pe e-mail:
• se face de la secretariat / conducerea școlii /alte departamente către toți părinții școlii / clasei/ pe probleme de interes general ;
• se face de la secretariat/conducerea școlii/ profesori /alte departamente către un părinte pe probleme specifice unui copil ;
• se face de la învățător/ diriginte către toți părinții clasei pe probleme de interes general pentru clasă ;
• se face de la învățător/ diriginte către un părinte pe probleme specifice unui copil ;
• dacă părinții doresc să semnaleze pe mail un anumit aspect legat de activitatea la școala X a copilului, mesajul va fi transmis doar reprezentantului școlii implicat în cazul respectiv, nu și celorlalți părinți.
Publicarea unei mape informative care să conțină informaţii despre şcoală pentru uzul părinţilor; un astfel de material ar putea conţine: textul de misiune a şcolii, politicile şcolii, oferta de curriculum la decizia şcolii, programul de activităţi extraclasă, regulile şcolii, necesarul de rechizite, descrierea uniformei şcolii şi a ţinutei sportive, date referitoare la cadrele didactice, mecanisme de monitorizare şi evaluare a progresului copiilor, mecanisme de comunicare cu părinţii etc.
Transmiterea unei scrisori de bun venit la început de an școlar de către fiecare învățător și diriginte în care se fac referiri la disciplinele ce vor fi studiate în anul școlar respectiv, modalitățile de evaluare, tema pentru acasă, profesorii clasei și se dau datele evenimentelor majore ale școlii.
Organizarea în şcoală a unui Centru de resurse pentru părinţi care să ofere cărţi şi materiale informative specifice: casete video, presă de profil, ambient pentru discuţii şi întâlniri etc.
Amenajarea în holul școlii a unui panou al părinților pe care se pot afișa regulile școlii, buletinul informativ al școlii, opinii ale părinților etc.
Realizarea unui site al școlii care să aibă rubrici de interes pentru părinți, inclusiv una de noutăți și o pagină a părinților.
Introducerea unui caiet de comunicări pentru părinţi prin care :
- se transmit aprecierile cadrelor didactice privind activitatea la clasă şi în şcoală, comportamentul sau alte aspecte legate de elev;
- se solicită de către părinţi ajutorul cadrelor didactice sau al conducerii şcolii în rezolvarea unor probleme legate de copil;
- se transmit informații legate de activităţi/evenimente din viaţa clasei/şcolii. Părinţii au obligaţia să citească şi să r ăspundă comunicărilor făcute prin caietele de comunicări.
Eficientizarea întâlnirilor cu părinții unei clase
Părinții au obligația să participe la ședințele care se organizează semestrial pentru fiecare clasă. Din păcate, în multe cazuri acest tip de întâlnire are o structură excesiv de formală și nu oferă oportunități pentru părinți să pună întrebări specifice sau să ridice probleme care îi preocupă.
De asemenea, de multe ori aceste întâlniri nu sunt atent pregătite și nu își ating scopul de a-i informa corect și complet pe părinți.
Vă propunem câteva modalități prin care să îmbunătățiți modul de organizare și derulare a acestor întâlniri astfel încât să constituie un prilej de cooperare școală - părinți în interesul copilului:
Înainte de ședință:
fixați scopul și tematica ședinței care trebuie să fie unele cu caracter general, de ex. referitoare la curriculum, evaluare, politicile educaţionale ale şcolii, organizarea unor evenimente speciale, probleme specifice colectivului de elevi etc.; problemele individuale ale copiilor nu trebuie discutate cu toți părinții, ci în cadrul unor întâlniri individuale, consultații etc.
pregătiți o agendă pe care o transmiteți părinților cu cel puțin o săptămână înainte de data ședinței – agenda trebuie să conțină data, ora, locul și punctele de discuție cu menționarea timpului alocat pentru fiecare punct
aranjați spațiul în care se va desfășura ședința astfel încât participanții să aibă contact vizual – de ex., scaune/ mobilier modular aranjat în cerc
fotocopiați un minim de material informativ referitor la tema întâlnirii
invitați alți colegi profesori sau/și directorii școlii
în anumite cazuri, invitați și elevii – acesta poate fi un mod eficient de a încuraja copilul să își asume responsabilitatea pentru propriile succese și dificultăți
aduceți un flip-chart pentru notarea ideilor
În timpul ședinței:
încurajați părinții să pună întrebări care îi interesează
respectați agenda stabilită
fiți un bun moderator al întâlnirii
După ședință:
întocmiți un scurt proces verbal(minută) al întâlnirii pe care să îl transmiteți participanților pe mail/fotocopie.
Pe lângă ședințele semestriale, pot fi organizate și alte tipuri de întâlniri cu părinții/ familia, precum:
1.Întâlniri individuale de 10–15 minute organizate pentru părinţii fiecărui copil din clasă / şcoală pentru discuţii deschise despre aspecte mai delicate legate de copil.
Acestea:
■ au loc lunar într-un interval orar anunţat de învăţător/ diriginte;
■ au ca scop discutarea unor probleme specifice copilului, legate de activitatea la clasă, progresul şcolar, nevoi de instruire şi sprijin, atitudini şi relaţionare în cadrul gupei de elevi, în familie etc.;
■ se finalizează, în unele cazuri, prin planuri comune de acţiune, acorduri, concluzii care se asumă prin semnătura părintelui şi a învăţătorului/ dirigintelui.
2.Întâlnirea semestrială a părinților cu toți profesorii clasei – se organizează în sala de sport/ alt spațiu mare al școlii în care există o masă lunga la care stau toți profesorii, iar părinții trec pe la fiecare și vorbesc timp de 5 minute cu fiecare.
3.Întâlniri informale cu / între părinți:
petreceri pentru sărbătorirea unor succese, organizarea unor excursii etc.
întâlniri informale de genul întâlnirea de la cafeaua de dimineața în care, timp de o jumătate de oră, directorul și un părinte pot schimba opinii despre școală la o ceașcă de cafea.
Participare la luarea deciziilor prin reprezentanți
O modalitate stipulată în regulamentele MEC privind participarea părinților la luarea deciziilor este înființarea și funcționarea la nivelul școlii a unui organism format din reprezentanții claselor și denumit Consiliul Reprezentativ al Părinților(CRP). Acesta este un organism care, dacă se constituie în mod democratic și este considerat de conducerea școlii un partener real în procesul instructiv-educativ, poate avea o contribuție semnificativă la bunul mers al activității școlii. Consiliul reprezentativ al părinţilor este condus de un preşedinte şi îşi desemnează şi un secretar și poate întâlni o dată pe lună sau ori de câte ori este necesar, la solicitarea conducerii şcolii. Dintre atribuțiile Consiliului reprezentativ al părinţilor le considerăm ca principale pe următoarele:
a) sprijină conducerea şcolii şi colectivul didactic în promovarea principiilor educaţionale şi a valorilor școlii;
b) susţine unitatea de învăţământ în derularea programelor sale educaţionale;
c) propune unităţii de învăţământ discipline şi domenii care să se studieze prin curriculumul la decizia şcolii;
d) propune şi sprijină parteneriate educaţionale dintre școală şi diverse instituţii cu rol educativ în plan local/naţional/internaţional;
e) susţine unitatea de învăţământ în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraclasă şi a festivităţilor anuale;
f) susţine unitatea de învăţământ în activitatea de consiliere a elevilor;
g) susţine conducerea unităţii şcolare în organizarea şi în desfăşurarea consultaţiilor cu părinţii, pe teme educaţionale;
h) sprijină conducerea unităţii de învăţământ în întreţinerea şi modernizarea bazei materiale; i) are iniţiative şi se implică în îmbunătăţirea calităţii activităţii școlii.
Experiența unor școli care valorizează implicarea părinților în luarea deciziilor a reliefat că, în legătură cu înființarea și funcționarea CRP, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
reprezentanții claselor în CRP( de preferat 2 persoane) se aleg în mod democratic la nivelul fiecărei clase de către părinții clasei respective și nu sunt nominalizați de către învățător sau diriginte;
întâlnirile CRP cu conducerea școlii au loc fie la solicitarea directorului, fie la solicitarea părinților;
întâlnirile se organizează pe baza unei agende stabilite de comun acord, conducere și părinți;
la fiecare întâlnire reprezentanții claselor în CRP sunt mandatați să aducă în discuție și dezbatere probleme ale claselor;
hotărârile CRP se iau prin vot și sunt respectate atât de către conducerea școlii, cât și de către părinți;
membrii CRP îi informează pe ceilalți părinți în legătură cu aspectele discutate și hotărârile luate; directorul îi informează pe profesori în legătură cu hotărârile CRP și se asigură că acestea sunt pus în practică de către toate cadrele didactice;
la finalul ședinței, se întocmește o minută (de obicei, de către cadrul didactic responsabil al comisiei relația cu părinți) care este transmisă către toți participanții pentru feedback și completare
Dintre aspectele care pot fi incluse pe agenda întâlnirilor CRP menționăm:
regulamentul de ordine interioară, alte reguli și regulamente
proceduri pe diverse domenii
amenajarea spațiilor și dotarea cu echipamente
alocări bugetare
sistemul de recompense și sancțiuni
potica privind tema pentru acasă
organizarea unor evenimente mari ale școlii, de ex., Serbarea de Crăciun, Zilele porților deschise etc.
programul de activități extrașcolare
raportarea progresului elevilor
motivarea absențelor
prezentarea Raportului de evaluare internă a calității
structura și funcționarea site-ului școlii
acțiuni de caritate
Aplicarea în mod regulat de chestionare prin care să aflaţi de la părinţi opinii în legătură cu modul în care funcţionează şcoala este o bună modalitate de a constata care este percepția asupra stării de fapt din școală și de a identifica eventuale disfuncționalități.
Părinții sunt o resursă foarte mare de informații și experiențe legate de meserii, carieră, relațiile cu alți oameni. Din păcate, această resursă este foarte rar utilizată de cadrele didactice, deși efortul de organizare este unul minim, în comparație cu impactul asupra copiilor care poate fi unul extrem de important, în special în ceea ce privește orientarea în carieră.
Utilizarea părinților ca persoane resursă se poate face prin:
1. Invitarea acestora în clasă sau în şcoală pentru a împărtăşi din experienţa meseriei / muncii lor sub forma unor prezentări sau a unor discuţii panel urmate de întrebări din partea copiilor. Demersul poate fi unul care să devină un program specific al școlii, intitulat de exemplu, Zilele cariei/ Săptămâna carierei abordat interdisciplinar și cu activități de învățare și evaluare proiectate la nivel de ani de studiu/ nivel de clase.
2. Vizite la locul de muncă al părinților în cadrul cărora pentru câteva ore, părintele este un ghid pentru copii în descoperirea specificului unei anume meserii și a abilităților necesare pentru practicarea ei. Vizitele se pot corela cu teme/ conținuturi din curriculum, de exemplu – cum se fabrică pâinea, educație pentru sănătate etc.
Părinții care sprijină școala în diferite moduri sau s-au remarcat în diferite acțiuni pot fi apreciați de școală prin:
trimiterea unor scrisori de mulțumire / apreciere semnate de directorul școlii;
menționarea în întâlnirile, rapoartele de activitate, revistele sau buletinele informative ale școlii; acordarea de diplome lunare / semestriale, de exemplu „familia lunii“ sau „părintele lunii“ pentru contribuții meritorii și sprijinul acordat școlii.
Aprecierea se face de către un membru al echipei manageriale prin acordarea de diplome specifice și cărți în cadrul ultimei întâlniri cu elevii din lună
organizarea evenimentului intră în responsabilitatea profesorului coordonator al Comisiei de conduită, iar pregătirea diplomelor în cea a coordonatorului de imagine;
propunerile pentru părintele lunii se fac de către învățătorii /profesorii școlii, iar decizia finală aparține conducerii școlii;
distincțiile se acordă separat, pentru ciclul primar și gimnazial.
In ultimii ani, şcoala încearcă să-şi găsească poziţia în comunitatea în care se află şi este nevoie de un întreg proces pentru ca ea să devină organizatorul social al unei comunităţi, în cele mai multe cazuri dispersate şi asaltate de probleme care sunt toate prioritare.
Nu se poate vorbi încă de o legătură firească între şcoală şi comunitate, blocajele frecvent identificate de profesori, elevi, părinţi şi reprezentanţi ai comunităţii în diverse întâlniri de lucru fiind:
• neraportarea la un set de valori comune;
• şcoala nu are o politică specifică în ceea ce priveşte relaţia cu comunitatea;
• dezinteresul părinţilor și al instituțiilor comunitare față de activitatea școlii;
• curriculumul prevede foarte puține sugestii de activități care să se deruleze în parteneriat cu comunitatea locală;
• lipsa educaţiei pentru valorile democraţiei;
- nivelul economic și financiar scăzut al majorității comunităților, în special al celor rurale.
În prezent, marea provocare lansată comunităţilor este de a deveni cât mai incluzive şi creative posibil. Locuitorii unei comunităţi trebuie să conlucreze pentru a identifica ce nevoi comune au şi care sunt lucrurile pe care le preţuiesc cel mai mult. Comunităţile trebuie să devină un spaţiu pe care să-l reconstruiască şi să-l redefinească toţi membrii acesteia.
În contextul în care descentralizarea sistemului de educație este deja un proces în derulare, este o necesitate ca instituția școlară să aibă relații strânse cu instituții / organizații / membri ai comunității în care se află.
Acţiunea comună în domeniul educaţiei a tuturor factorilor comunitari – profesori, părinţi, elevi, autorităţi, biserica, organizaţii neguvernamentale, agenţi economici etc. se impune pentru că:
• procesul de descentralizare a educației presupune parteneriatul unui evantai de factori care pot prelua roluri și responsabilități la nivel local;
• confruntați cu o varietate de mesaje oferite de medii diverse, elevii au nevoie de o interpretare unitară, coerentă și echilibrată care poate fi furnizată doar printr-un parteneriat educațional;
• educaţia oferită în cadrul școlii trebuie împletită cu educația făcută de alți factori sociali care au o influență semnificativă asupra elevilor;
• contactul permanent al unităților școlare cu diferiți parteneri sociali facilitează racordarea efectivă a școlilor la realitate.
Pentru ca parteneriatul școală – comunitate să devină unul activ și cu efecte benefice în dublu sens, este nevoie ca școala își asume rolul de instituție comunitară principală, organizație cu inițiative care să dinamizeze și să dezvolte comunitatea respectivă.
În acest sens, proiectul educațional al școlii trebuie să vizeze câteva direcții importante:
pregătirea tinerilor pentru viața în comunitate și nu numai pentru examenele de final;
educarea copilului ca persoană, formarea viitorului bun cetățean și nu numai transmiterea de cunoștințe;
formarea abilităților elevilor de a participa la viața comunității;
transformarea școlii în loc de învățare pentru diferite categorii de membri ai comunității;
folosirea persoanelor-resursă din comunitate în cadrul activităților școlii;
realizarea unei oferte educaționale racordate la piața muncii din comunitate;
dezvoltarea unui curriculum la decizia școlii necesar comunității;
colaborarea pe orizontală cu alte școli prin derularea de proiecte comune, împărtășirea de bune practici, diseminarea de materiale.
De asemenea, este nevoie ca școala să inițieze programe educaționale comunitare care să urmărească creșterea calității vieții în comunitatea respectivă. Elevii învață efectuând servicii în beneficiul comunității, ceea ce înseamnă că o parte din programul de școală (poate fi un curs opțional) este alocat unor activități care să contribuie la binele comunitar.
În vederea optimizării legăturii cu comunitatea, şcoala trebuie să acţioneze prin urmare în următoarele direcţii:
1.Şcoala să accentueze, în cadrul unui demers bine proiectat şi planificat, formarea deprinderilor şi atitudinilor necesare unui bun cetăţean.
2.Şcoala trebuie să se deschidă către comunitate prin acţiuni în sprijinul acesteia şi în colaborare cu factori comunitari.
3.Şcoala trebuie să atragă şi să implice parteneri comunitari, cu interese comune, în viaţa şcolii.
În contextul în care echilibrul dintre cererea de educație și oferta educațională constituie un principiu fundamental al dezvoltării, colaborarea dintre școli și agenții economici constituie o prioritate care trebuie avută în vedere.
Pentru realizarea unui parteneriat eficient în acest domeniu, o școală trebuie să cunoască:
modalități de colaborare cu mediul de afaceri;
căi de sensibilizare și atragere a agenților economici spre problematica școlilor;
prevederile legislative referitoare la acest tip de parteneriat.
Date fiind responsabilitățile care revin autorităților locale în administrarea unităților școlare, colaborarea dintre școli și respectivele autorități este una de importanță majoră. Chiar dacă în unele comunități autoritățile locale acordă școlilor sprijinul prevăzute de lege, în relația dintre școală și autoritățile locale se constată de multe ori disfuncții care țin în mare parte de:
bariere de comunicare cauzate de lipsa unui exercițiu și a unei practici în domeniu
mentalități, atitudini și comportamente care blochează colaborarea, atât din partea oamenilor școlii, cât și din partea angajaților structurilor locale de autoritate
lipsa fondurilor
In intervalul ultimei decade, în cadrul societății românești, în general, și al mediului rural în particular, s-a înregistrat o creștere a numărului organizațiilor nonguvernamentale care derulează proiecte cu caracter educațional.
O parte dintre aceste organizații colaborează în mod direct cu unitățile școlare de diferite niveluri și profile, contribuind prin programele lor la:
- promovarea egalității șanselor educaționale;
- susținerea drepturilor copiilor, adolescenților, tinerilor;
- orientarea opțiunilor școlare și profesionale;
- educarea și consilierea familiei;
- atragerea suportului comunitar pentru protejarea minorilor;
- sensibilizarea agenților economici, reprezentanților mass-media, în raport cu educația;
- formarea unor formatori, mediatori, moderatori, facilitatori;
- facilitarea unor donații și sponsorizări pentru școli și pentru acțiuni educative;
- facilitarea unor parteneriate pe plan intern și extern.
ParteneriatuI dintre școli și organizațiile nonguvernamentale poate fi un factor cu rol puternic dinamizator atât în dezvoltarea educației, cât și în evoluția comunităților și în revigorarea spiritului civic și comunitar.
Bibliografie:
Tîrcă A, Rădulescu, E.: O şcoală prietenoasă”, Editura Humanitas, Centrul Educaţia 2000+ , 2004
Rădulescu, E., Tîrcă, A.: Şcoala şi comunitatea, Centrul Educaţia 2000+, Editura Humanitas, 2002
Anca Tîrcă, Mirela Mihăescu suport curs Management Educaţional, seria Module pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice elaborată în cadrul proiectului Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul urban, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Bucureşti 2011
Sitografie: