De ce să punem întrebări și cum să le punem

Această sesiune online reprezintă o aplicație a bunelor practici abordate pentru lunile martie și aprilie având ca scop principal formarea unei minți armonioase.

Punerea întrebărilor este o adevărată artă. În tradiție se spune că orice întrebare conține în ea și răspunsul. Se mai spune că, atunci când îți pui întrebări, e bine să intri în starea de întrebare și tu însuți esti răspunsul.

Nu există conversații fără întrebări,  ca de altfel nici un alt fel de comunicare. Întrebările sunt porți care se deschid spre ceilalți și spre noi înșine atunci când știm cum să le punem.

În bunele practici propuse pentru luna mai am abordan modalități pentru a fi interesanți într-o conversație și cum să punem întrebări pentru clarifica ce ni se spune. Prin întrebări putem să ne exprimăm acordul și să-l stimulăm pe interlocutor să ne ofere detali suplimentare, să venim noi cu argumente pentru afirmația respectivă, sau să-i stimulăm pe ceilalți participanți la discuții să aprofundeze subiectul.

 

În aceeași măsură însă ne putem exprima și dezacordul, care va fi întărit de întrebările suplimentare.

Orice formă de predare sau evaluare la clasă se bazează pe întrebări.

Practic 1

Opriți-vă o clipă, luați o foaie de hârtie, pix și notați-vă primele întrebări care vă trec prin minte.

Apoi întrebările pe care doriți să vi le puneți.

Faceți acest exerciții timp de 3 minute cel puțin odată pe zi.

Propuneți acest exercițiu și propriilor copii și elevi.

Este un exercițiu foarte util care poate fi aplicat în funcție de vârstă. Pentru cei mici este suficient și să-i ascultați să vă notați ce întrebări vă pun.

Pentru a ne clarifica aspectele esențiale care ne preocupă este bine să urmărim temele întrebărilor care vin de la sine, fără să le impunem.

Pot fi întrebări:

-         legate de sănătate;

-         legate de familie;

-         legate de situația profesională;

-         legate de modaliatatea de pregătire a lecțiilor online;

-         legate de viitor, etc.

Notați-vă de asemenea și care sunt răspunsurile care vin de la sine, fără să le impuneți. Nu vă fie frică, aceste întrebări și răspunsuri nu pot face rău.

Am prezentat pe parcursul acestui curs de formare profesională mai multe tipuri de nune practici, precum cele de realizare a hărților mentale. Vă invităm să recitiți modalitățile de realizare a unei asemenea hărți care vă poate ajuta foarte mult în această perioadă de schimbări majore să vă sondați stările sufleteși și să găsiți resorturi interne pentru a le accepta și traversa.

Practic 2

Reluați foaia de hârtie și lăsați să vină întrebările pe care nu doriți să vi le puneți. Alocați-vă 3 minute pentru acest demers. Aceste întrebări fac parte dintr-o categorie de întrebări parșive – zac undeva în ființa noastră. Este bine pentru noi și pentru cei duin jur să ascultăm din când în când lumea noastră interioară și să o lăsăm să se iese la suprafață altfel decât printr-o boală fizică sau psihică, sau poate doar prin stări de nemulțumire care generează reacții dure față de cei din jur.

Ce nu vreau să ascult referitor la întrebările care țâșnesc din mine rămâne și produce o pernmanentă stare de discomfort și nemulțumire. Uneori aceste întrebări fără răspunsuri duc chiar la reacții nepotrivite față de copiii și elevii noștrii.

Relaxați-vă, observați-vă respirația, apoi accentuați de câteva ori expirația. Dacă doriți puteți chiar ridica umerii cu inspir și lăsați-i să cadă brusc cu expir, pronunțând un AH...

Pentru liniștire/calmare se poate lucra preventiv acest exercițiu o dată sau de ori pe zi, începând cu 3 astfel de respirații și prelungind treptat pană la 11 minute. 11 reprezintă un interval de timp suficient pentru a fixa starea de elberare și a scoate, așa cum scoți un ghimpe, întrebările nedorite.

Dar poate ajuta mai mult, pentru a treia secvență de întrebări.

Practic 3

Ce întrebări nici nu știți că vreți să vi le puneți.

Ei bine, da, sunt întrebări care plutesc în jurul nostru sau în subconștientul nostru de care habar nu avem. Simplul fapt că-mi pun această întrebare ! ...care sunt întrebările pe care nu știm că vrem să ni le punem, ele pot să devină concrete.

Este o formă foarte bună pentru a intra în contact cu lumea nostră interioara.

Nu vă fie frică, nu aveți unde să cădeți.  Există convingerea că orice întrebare trebuie să fie conștientă, deci nu pot formula o exprimare de genul – căutați întrebările care nici măcar nu știți că există.

 Această contradicție este posibilă - conform teoriei incompletitudinii a lui ”Godel, dacă o afirmație, fie ea și matematică, pare logic necontradictorie, atunci lucrul acesta este imposibil de demonstrat. Dacă nu putem găsi nici o demonstrație, chiar acest fapt este de nedemonstrat și în aces caz ajungem la o contradicție.

Godel a mai demonstrat că anumite propoziții matematice nu pot fi nici demonstrate, nici infirmate. Asemenea propoziții se numesc indecidabile.[1]”

Putem afirma că propunerea de a formula întrebări care nu există este cu sens pentru că nu poate fi demonstrat că astfel de răspunsuri nu există, dar nici că există.

Din punctul nostru de vedere, aplicând această teorie la formularea întrebărilor este la fel de posibil să primim răspunsuri chiar și la întrebările pe care nu știm că există, exact cum este posibil să nu primim.

Am tratat până la acest moment tehnici prin care ne punem întrebări nouă înșine și asteptăm răspunsurile din interior. Ceea ce a interesat a fost doar faptul de a ascuta întrebările țâșnite din ființa noastră

Dar este tot atât de util să punem întrebări celor din jur.

În acest caz identificăm două mari categorii de întrebări:

1.Întrebări de ”pescuit”

2. Întrebari ”țintite”

Cel mai bun exemplu pentru ilustrarea întrebărilor țintite este cel cu vânătorul care țintește o pasăre – există doar două posibilități: ori o lovește, ori nu. Sunt întrebările care au doar două variante de răspuns cu da sau nu.

Acesta este scopul celui care întreabă. Întotdeauna o întrebare țintită este formulată în așa fel încât răspunsul să fie da sau nu. Sunt folosite mai mult pentru a verifica ceva. Sunt foarte cunoscute de către cadrele didactice, fiind foarte des folosite la clasă. Sunt foarte practice și pentru chestionarele tip grilă.

Întrebările de pescuit sunt cele în care, precum un pescar pe malul lacului, aruncăm momeala, sperîm să prindem, dar încă nu știm ce și dacă vom prinde ceva.

Sunt întrebările deschise, dar tema este stabilită, posibilitățile nu sunt într-un număr infinit.

Vă propunem să vă notați tot ce ai aflat în aceasta sesiune online, cu ce ați rămas, ce vă poate fi util pentru a vă pune întrebări și a a pune altora întrebări.

Și puteți face corelații referitoare la modul în care putem să ne răspundem și să răspundem, nu numai întrebărilor puse, dar situațiilor imprevizibile din viață.

Bibliografie

1.     Edward de Bono, Cum să avem o minte armonioasă, 2008, Ed Curtea Veche, București.

2.     https://prietenulmeuvirtual.ro/intrebari-pentru-prieteni-interesante/

3.     https://matematicidomnesti.wordpress.com/2018/12/01/teorema-incompletitudinii/