Cum să răspundem[1]

În cele două bune practici propuse pentru luna aprilie am abordat modalități de a ne exprima acordul sau dezacordul atunci când purtăm o conversație sau dezbatem o temă pentru a găsi soluții la o problemă. În această sesiune online ne propunem să descoperim practic cum putem răspunde pentru a menține vie conversația. Este o aplicație practică – vă rog să recitiți modalitățile de exprimare a acordului și a dezacordului și să identificați în jurul dumneavoastră noi formule care să nu blocheze conversația.

 

Conversație?

Practic 1.

Luați o foaie de hârtie și notați ce înțelegeți dumneavoastră prin conversație, dincolo de definiția termenului. Este foarte important pentru fiecare dintre noi să-și lămurească propriile gânduri. Care este primul gând, prima imagine care vă apar la cuvântul conversație. Notați-le.

Și acum să lămurim termenul conversație – un termen destul de cuprinzător, conform definiției din dicționar.

Am reținut câteva astfel de definiții din dicționarul online:

·        ”CONVERSAȚIE s. convorbire, dialog, discuție, (livr.) colocviu, (pop. si fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvin, (înv.) voroavă, (înv., în Transilv.) beseadă, (turcism înv.) musaferea, (fam.) parolă, șuetă. (Au întreținut o ~ agreabilă.)

·        Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; convorbire; dialog.

·         Manieră de a conversa.

·        Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții; negociere. ~ secretă. ~ diplomatică.”[2]

Care dintre aceste definiții sunt mai apropiate de ceea ce înțelegeți dumneavostră prin conversație? Care definesc modul dumneavoastră de a conversa?

Vă propunem să descifrați aceste definiții.

Sunt prezente și cuvinte folosite cândva, învechite deja, pe care le cunosc foarte puține persoane, în principal lingviștii. Căutați aspectele pe care le considerați importante și clarificați-le.

În lucrarea sa Cum să avem o minte armonioasă, profesorul Edward de Bono, o autoritate în domeniul gândirii creative, propune o serie de metode care ne ajută să dezvăluim frumusețea interioară a noastră și a colaboratorilor noștrii pe parcursul unei conversații.

Lucrarea lui Edward de Bono ” ne dezvăluie pașii de urmat pentru a avea o minte armonioasă, care să știe să observe subtilitățile din orice conversație, să jongleze cu idei și alternative, care înțelege și oferă perspective variate.”[3]

Din această lucrare am preluat titlul sesiunii :Cum să răspundem

De altfel, cunoaștem deja faptul că stăpânirea artei conversației permite dezvoltarea relațiilor existente, oferind și posibilitatea de a crea cu succes și altele noi.

Practic 2

Comunicăm sau conversăm? Vă invit să dezghiogați dumneavoastră cele două acțiuni. Pe baza definițiilor și nu numai, care simțiți dumneavoastră că sunt asemănările și deosebirile dintre a conversa și a comunica?

Comunicarea înseamnă și a pune ceva în comun.

”Conversația este o stradă cu două căi. Este un a da și a lua. Dar cât de des constă totul doar în  „a lua” sau „a da”!”[4]

Clarificarea

Pentru a răspunde în cunoștință de cauză este necesar să clarificăm toate aspectele. Este o formă elegantă de răspuns, care încurajează continuarea conversației.

Elevii pot învăța acest aspect de la cadrele didactice. De foarte multe ori se nasc certuri doar pentru că fiecare se referă la un alt aspect.

Exemplu:

Provocați o dezbatere pe o temă de actualitate – de exemplu dacă învățământul online este o alternativă pentru cel la clasă, sau doar o soluție pentru perioada de criză. Cum va putea continua școala să funcționeze în perioada următoare.

Nu este vorba doar de opinii de o parte sau de alta, este vorba de un dialog pentru a lămuri o situație de fapt. După ce fiecare dintre participanți spune propria opinie se propune o clarificare. În acest scop se pot folosi întrebări de felul:

-         Asta vrei să spui de fapt...

-         Am înțeles că spui... E corect?

-         Nu sunt sigur că înțeleg ce anume vrei să spui. Poți te rog să repeți?

-         Nu-mi este limpede ceea ce spui. Poți să fii mai clar?

O astfel de dezbatere poate fi provocată la clasă pentru orice tip de probleme, oricât ar părea de grave. De exemplu despre identitatea de gen, mult discutată în ultima perioadă. Acest lucru se poate face în principal la elevii care pot înțelege și dezbate astfel  de subiecte.

A oferi suport

Atunci când suntem de acord răspunsul nostru poate fi mai mult decât un da, poate oferi suport interlocutorului pentru a continua discuția.

A oferi suport înseamnă mai mult decât a fi de acord. Putem încuraja o exprinare doar printr-un gest, o mișcare a capului. Sau mai mult.

Un exemplu este acela în care cineva spune că-i este foame, și nu doar suntem de acord cu el, chiar îi oferim mâncare.

Formule pentru a spijini o afirmație pot fi următoarele:

-         ”Putem sprijini o afirmație dând un exemplu din propria noastră experiență: ”Sunt de acord cu tine. Experiența mea de-a lungul școlii este aceeași. Spre exemplu...”

-         Putem spijini o afirmație prin coincidența sentimentelor:Ssimt exact ca tine în legătură cu aceasta...

-         Putem oferi suport unei afirmații datorită valorilor sau principiilor comune:” Probabil că împărtîșim aceleași valori și de aceea sunt de acord cu tine despre...”

-         Putem oferi suport prin prezentarea unor fapte, date, statistici pe care le cunoaștem din întâmplare: ”Sunt analize statistice care susțin ceea ce tocmai ai spus...””

Exemple și istorioare

Într-o conversație o istorioară sau o povestire poate aduce un suflu nou, o poate menține vie. Ele nu pot aduce clarificări științifice, dar pot fi utile pentru a demonstra posibilități.

Putem răspunde și în acest fel unei afirmații.

Un alt tip de răspuns este prin continuarea unei idei.

În condițiile în care auzim un punct de vedere pe care dorim să-l dezvoltăm, nu doar să-l susținem, putem continua ideea cu alte date pe care le cunoaștem.

De exemplu se discută despre importanța stimei de sine la tineri. Pentru a continua această idee am putea imagina o regulă care le-ar propune diriginților să spună ceva pozitiv despre fiecare elev care termină un ciclu – cel gimnazial sau liceul. În acest fel cadrele didactice ar fi motivate să descopere părțile pozitive ale elevilor ceea ce ar crește stima de sine a acestora.

Concluzii

Participând la o conversație putem fie să ajungem la un acord, fie să ne exprimăm dezacordul referitor la un subiect. Putem să ne dorim doar să purtăm o discuție plăcută și interesantă. Dacă vom asculta cu atenție vom sesiza și posibilele diferențe datorate modalităților specifice de percepție.

Este important să cerem clarificări pe marginea unui subiect în condițiile în care avem un dubiu.

A oferi suport pentru o afirmație este mai mult decât de a fi de acord.

 Bibliografie

1.Edward de Bono, Cum să avem o minte armonioasă, 2008, Ed Curtea Veche , București

2.https://dexonline.ro/definitie/conversa

3.https://bunele-maniere.com/2013/03/10/arta-conversatiei/, Mihaela Dumitrache