Introducere

Chiar dacă școala nu este o instituție de loisir, un loc unde să ne peterecem timpul liber, ea nici nu trebuie să ajungă să fie ocolită, considerată un loc vetust, în cel mai bun caz, un soi de pușcărie în cel mai grav. Acest mod de a o percepe va conduce spre demotivare și abandon școlar.

Școala poate deveni un loc tot mai atrăgător, dacă lucrurile care ni se predau sunt interesante, simțim că le putem folosi spre a ne crește calitatea vieții, că ne folosesc cumva, că nu sunt simple abstracții.

 În plus, trebuie adăugată forma în care copiilor le sunt prezentate lecțiile. Tot ceea ce este prea lung, prea omogen, prea abstract, plictisește și se reține doar prin toceală (în cel mai bun caz).

 

Este nevoie de entuziasm, de o atitudine de respect față de cunoaștere și o vie curiozitate – în primul rând a dascălului – pentru ca această atitudine să se transmită învățăceilor săi.

Încercăm în cele ce urmează să prezentăm câteva modalități prin care predarea poate fi făcută mai atractivă pentru elevi.

 

Întrebări de la care trebuie pornit

Atunci când aveți în față o lecție al cărei proiect trebuie să-l faceți, acesta chiar să fie un proiect și nu o simplă completare a rubricilor – timp alocat, secvențele lecției, activitatea elevilor etc.

• Cum le trezesc interesul, curiozitatea pentru materie?
• Cum organizez cunoștințele astfel încât să fie clare?
• Cum îi ajut să facă legături între cunoștințele deja predate și ceea ce le voi spune astăzi?
• Cum le pot preda astfel încât să înțeleagă legătura cu practica, legătura cu viața lor?

Acestea sunt întrebări care trebuie să ne preocupe continuu.

Profesia noastră este una vocațională. Ea cere nu doar cunoștințe, ci și abilități (de socializare, empatie, actoricești chiar). Desigur, acestea se exersează.

Manualele nu ne ajută, din păcate. În majoritatea manualelor românești – la orice materie – veți observa că se pornește prin a se defini fenomenul, apoi se explică. Rezultă că acea definiție cade cumva în gol, este învățată pe dinafară, în cel mai bun caz. În manualele din alte țări, chiar în cele destinate studenților, se pornește de la un fapt observabil, o povestioară care ilustrează fenomenul, urmând apoi o serie de întrebări la care se răspunde pe rând și în final apare definiția, ca o sinteză a ceea ce s-a explicat.

Porniți de la exemple, atrageți atenția, stârniți curiozitatea!

- povestiți un caz, o întâmplare care ilustrează fenomenul ori procesul pe care doriți să-l predați și apoi, înainte de a explica, cereți-le părerea, puneți-le întrebări, implicați-i în activitate!

- cum de s-a întâmplat asta?

- de ce cred ei că s-au petrecut lucrurile astfel?

În plus, la științe naturale, la fizică, biologie, chimie (chiar în afara laboratorului) se pot organiza mici experimente, care au și rolul de a le capta interesul, de a le stârni curiozitatea, dar și pe acela de a fi ușor reținute. Tot ceea ce vedem și ne impresionează va fi apoi mai ușor de reținut.

Predarea creativă

Întrebați-vă constant dacă pe dvs. v-ar interesa să participați la lecția pe care o predați, dacă ați reuși să fiți atent și pentru cât timp.

Căutați să includeți în secvențele predării mici jocuri creative, care sunt totodată ruperi de ritm în activitate. Chiar și dvs. vă vor face bine aceste mici întreruperi, care au și rolul de a exemplifica ceea ce dvs. doriți să le transmiteți.

Căutați să folosiți înclinația lor pentru tehnologie spre a-i apropia de materie. Vizionați filmulețe cu experimente, cazuri, personaje, în funcție de materia predată. Ajutați-i să înțeleagă că tehnologia e bună, foarte bună chiar dacă o folosim ca pe un instrument (și nu devenim sclavii ei – addictus).

Folosiți-vă, deci, de tehnologie, cu dublu scop – de a-i apropia de materia dvs. astfel și de a-i găsi un mod (realmente util) de întrebuințare.

Lecțiile care atrag sunt lecții interactive și dinamice (desigur, acolo unde este posibil, prin accesul la tehnologie, alături de materialele didactice clasice – planșe, hărți, mulaje etc, - ar trebui foarte mult mers pe suporturi video și audio, pe documentare care să surpindă esența fenomenelor pe care simpla descriere verbală le sărăcește foarte mlt).

Formați abilități și competențe

Într-un timp al unor progrese științifice rapide, al unei adevărate avalanșe informaționale, cunoștințele se perimează cu mare viteză. De aceea, accentul ar trebui să cadă pe formare de abilități și competențe, pe strategii de flexibilizare în gândire și adaptare la nou.

Se spune că noi ar trebui să pregătim acești copii pentru meserii care nu există încă.

Modul traditional de predare a cunoștințelor e depășit, în acest context. El nu asigură flexibilitatea, nu dezvoltă creativitatea și nu va garanta adaptarea, dimpotrivă.

Predarea clasică – profesorul care dictează de la catedră niște definiții și clasificări devine nu doar plictisitoare, dar și ineficientă. Elevul este pasiv în acest proces, cantitate neglijabilă și neglijată, dezinteresat și prea puțin dornic să participe, exploreze, cunoască.

Pentru a forma abilități și competențe, însă, va trebui ca fiecare unitate de învățare să fie însoțită de aplicații. Să se evalueze, în final, ceea ce elevul reușește să aplice din ceea ce a învățat.

Încurajați participarea!

Lecțiile care atrag sunt cele în care copilul este încurajat să își expună punctul de vedere și nu să preia necritic informațiile, fără a exprima nici un fel de poziție, ori raționament propriu.

În plus, există și un truc psihologic aici – participarea crează angajament! (vezi în psihologia managerială procesul de participare a angajaților la luarea deciziilor).

Aici, exprimarea punctului de vedere propriu nu doar că dă satisfacție, dar dă impresia elevului că a descoperit singur niște lucruri importante și-l angajează în acest proces de descoperire – învățare și pe mai departe.

Operații ale gândirii cum ar fi analiza, sinteza, compararea, abstarctizarea ori generalizarea nu se pot dezvolta în absența acestei interactivități și activismului implicat.

Fără aceste operații, cunoștințele, chiar însușite, nu se pot transfera, elevul nu poate face legături între cele învățate în diverse contexte.

Cu cât mai multe simțuri, cu atât mai bine!

Pe cât posibil, toate simțurile ar trebui implicate atunci când ni se cere însușirea unor noțiuni, pentru că tot ceea ce a beneficiat de mai multe “canale” de acces va fi mult mai bine înțeles și reținut.

Nu exersăm doar auzul și memoria mecanică, avem posibilitatea să integrăm informații vizuale, auditive, tactil-kinestezice, etc. Pentru unele lecții poate ar fi mai util să se părăsească sala de clasă și să se lucreze în spații neconvenționale.

Faceți legătura cu practica!

Atractivitatea lecțiilor ține și de legătura pe care copilul reușește să o facă între cele predate și viața lui. Aplicabilitatea în practică a cunoștințelor  este ceea ce, din păcate, lipsește din lecțiile pe care le predăm. Acel la ce îmi folosește practic ceea ce învăț aici?.Dați exemple pe care să și le poată aminti cu ușurință.

Dați exemple pe care să le poată folosi atunci când are de rezolvat probleme reale.

Sigur că nu este posibil pentru taote cunoștințele pe care le predați, dar de cele mai multe ori este posibil.

Predarea individualizată

Deși centrarea activității didactice pe elev, pe nivelul, interesele și nevoile sale este un principiu cunoscut în pedagogie,  rar se regăsește ca demers practic.

Desigur, atunci când un singur profesor trebuie să predea unui colectiv numeros, neexistând coechipier și clasa nefiind împărțită pe nivele, acest lucru este foarte dificil de realizat.

O minimă cunoaștere a ceea ce fiecare dintre elevii noștri pot, își doresc, înțeleg – este însă necesară.

Tratarea predării cu mai multă lejeritate
                A fi un profesor eficient este un lucru important, dar nu înseamnă că trebuie să  devenim rigizi și exclusiv sobri ca atitudine. Dacă încercăm să devenim mai puțin încordați și să recunoaștem că elevii pot avea interese diferite sau stiluri de învățare diferite față de noi, este un pas important.

Este să folosim umorul în situații dificile, să ne distrăm când ele apar, decât să le privim ca pe niște impedimente. S-ar putea chiar să aflăm că elevii vor fi și mai interesați când suntem puțin mai relaxați.