FACTOR DE IMBUNATATIRE A PROCESELOR DE MANAGEMENT

Una dintre cele mai moderne si controversate tendinte manageriale, ce se manifesta la nivel mondial, este managementul participativ. Acest stil de management vine ca o alternativa la stilul de management individualist, acesta din urma facand, in zilele noastre, fata tot mai greu complexitatii problemelor ce apar la nivelul organizatiilor , a caror rezolvare eficienta necesita din partea organelor de conducere o gama larga de cunostinte de specialitate, un nivel de responsabilitate din ce in ce mai mare, care nu pot fi realizate integral decat cu contributia corelata a mai multor persoane.

 

In esenta, managementul participativ consta in realizarea proceselor de management prin implicarea, pe langa un numar sporit de manageri si a salariatilor organizatiei, in mod direct sau prin reprezentanti, utilizand anumite forme, metode si tehnici de management care conduc la solutionarea celor mai complexe si importante probleme ale firmei.

            Necesitatea de promovare a managementului participativ este generată, în primul rând, de complexitatea mereu crescândă a fenomenelor, de rapiditatea schimbărilor sau multiplicarea numărului de factori care influenţează mecanismul managerial al organizaţiilor. În aceste condiţii, este dificil pentru conducătorul individual, oricât de capabil ar fi, să optimizeze deciziile strategice sau unele decizii tactice importante.

Caracteristici   

 Managementul participativ este o formă de conducere în care angajații sunt implicați activ în procesul de luare a deciziilor. Managerii care o practică:

  valorizează capitalul intelectual și emoțional al angajaților, înțelegând și apreciind valoarea ideilor, conceptelor și gândirii acestora;

 își dau seama că membrii personalului sunt facilitatorii direcți în relația cu clienții și le cunosc cel mai bine nevoile și așteptările.      

  În managementul participativ, managerii desemnaţi au responsabilitatea finală pentru luarea deciziilor şi răspunderea pentru ele, dar membrilor personalului care sunt afectaţi de acele decizii li se cere în mod activ să furnizeze observaţii, analize, sugestii şi recomandări în procesul executiv de luare a deciziilor. În cazul organizației școlare, managementul poate fi exercitat într-o optică individuală, când funcţiile acestuia sunt realizate individual, de conducători situaţi la diferite niveluri ierarhice sau într-o viziune participativă, când deciziile importante sunt adoptate prin participarea sau consultarea colaboratorilor și a altor factori interesați – elevi, părinți, comunitatea locală( a se vedea capitolul 3 pentru detalii privind luarea deciziilor în mod participativ)

Avantaje       Managementul participativ  este benefic atât pentru organizație, cât și pentru personalul acesteia deoarece participarea la procesul de luare a deciziilor:

  acționează ca o forță care motivează personalul să atingă scopurile și obiectivele organizației;

 este o modalitate sigură de a păstra în organizație persoanele cele mai bine pregătite și talentate care sunt mândre că au un cuvânt de spus în ceea ce privește conducerea organizației ;

 crește performanța angajaților care, datorită faptului că lucrează într-un anume confort psihologic, sunt mult mai motivați să comunice și să găsească soluții la problemele apărute;

  conduce la un grad înalt al inovației ca urmare a deschiderii către idei și soluții noi și unei comunicări continue la diverse niveluri ale organizației;

 diminuează demersul de supervizare a activității deoarece accentul este pus pe managementul propriei persoane      

  În același timp, participarea tuturor membrilor comunității educaționale în procesul decizional este o condiție esențială pentru asigurarea calității și susținerea schimbărilor prin care școlile își dezvoltă capacitatea instituțională în acord cu dinamica societății.   Acest tip de management se bazează pe responsabilizare şi utilizează creativ resursele umane din organizaţia școlară.

Niveluri și forme de participare

1. Consultarea  - prin crearea unor comitete consultative la diferite niveluri ale organizației.

2. Îmbogățirea atribuțiilor - duce la creșterea autocontrolului și a posibilităților indivizilor de decizie la locul de muncă.

3. Stilul participativ de management și reprezentarea angajaților la nivelul conducerii. 

4. Negocierea colectivă a diferitelor aspecte de interes mutual.

5. Consilii ale salariaților – luarea în comun a deciziei în toate problemele de personal.  

6. Reprezentarea salariaților în Consiliul de administrație

 7. Controlul angajaților asupra managementului

La nivelul școlii există forme de participare:

  directă - a tuturor persoanelor și grupurilor implicate, de ex., Consiliul profesoral

 indirectă – prin reprezentanți, de ex., Consiliul reprezentativ al părinților, Consiliul elevilor, Consiliul de administrație, Sindicatul.

Comunitatea profesională Abordarea unui management participativ conduce la formarea la nivelul şcolii a unei comunităţi profesionale care va facilita introducerea schimbărilor, instituţionalizarea practicilor inovatoare şi creşterea performanţelor şcolii. In şcolile în care comunitatea profesională este puternică, profesorii lucrează împreună cu eficienţă, împărtășesc viziunea și misiunea școlii şi fac  eforturi comune pentru a crea condiţii de învăţare fiecărui elev. O comunitate profesională este puternică dacă profesorii şcolii respective dialoghează, îşi împărtăşesc experienţele, au credinţe şi norme comune, colaborează şi se focalizează concertat pe activităţile de învăţare pentru elevi. 

 Consiliul de administraţie şi Consiliul profesoral reprezintă forme de manifestare a managementului participativ indirect, care există şi funcţionează  în fiecare instituţie, implicându-se în analiza şi adoptarea unor decizii manageriale importante. Managementul participativ direct se manifestă mai puţin şi mai sporadic. Aceste modalităţi, mai degrabă informale şi, de regulă, lansate şi menţinute de director, datorită personalităţii sale, stilului de conducere, valorilor pe care le împărtăşeşte şi le promovează, facilitează atragerea neoficială a angajaţilor şi a altor părţi interesate (în totalitate sau parţial) în procesul decizional. Desigur, există şi anumite limite în acest sens, de care ar fi bine să fie conştient orice manager. Ele se referă inclusiv la resursa de timp necesară pentru luarea deciziilor/soluţionarea problemelor; reticenţa unor directori de a le acorda tuturor posibilitatea de a avea acces la anumite informaţii administrative şi de a participa la luarea de decizii; nevoia de resurse financiare suplimentare pentru organizarea activităţilor de tip participativ şi, nu în ultimul rând, riscul implicării angajaţilor în atfel de activităţi în detrimentul sarcinilor curente pe care le au. Totuşi, beneficiile şi impactul participării tuturor actanţilor în procesul de luare a deciziilor merită efortul, iar limitele respective pot fi uşor înlăturate printr-o planificare eficientă şi raţională a activităţilor de management participativ. Managementul participativ direct, chiar daca nu are structuri şi pârghii formale, de cele mai multe ori dă rezultate spectaculoase, mai ales în cazul în care devine o tradiţie în instituţie: managerul se bucură de sprijinul tuturor, deciziile sunt abordate din multiple perspective, are loc un proces de asumare colectivă a responsabilităţii pentru punerea în aplicare a deciziilor .

Pentru ca în şcoală să se dezvolte o comunitate profesională puternică este nevoie de anumite condiţii care ţin de:

 a) structuri:

 • alocarea de timp pentru întâlniri şi discuţii (incluse în programul şcolii)

• existenţa unor spaţii pentru întâlniri şi discuţii(politica uşilor deschise )

• asumarea de roluri şi responsabilităţi interdependente (predare în echipă, proiectare integrată)

• organizarea unor structuri de comunicare(întâlniri regulate, poşta electronică)

 • autonomie 

b) de resursele umane:

• deschiderea personalului faţă de schimbare

• relaţii bazate pe încredere şi respect

 • cunoştinţe şi deprinderi de bază

• prezenţa unor directori suportivi

 • crearea unor oportunităţi de socializare 

O comunitate profesională este caracterizată prin:

1. Dialog reflexiv:

• membrii comunităţii vorbesc despre situaţii întâlnite la clase;

• ei se raportează la aceleaşi credinţe şi valori pentru a iniţia acţiuni;

• diferitele aspecte negative din viaţa şcolii sunt puse în discuţie în cadrul unor discuţii constructive.

2.Experienţe împărtăşite:

• profesorii îşi observă şi discută reciproc metodele de predare şi îşi împărtăşesc din experienţa proprie

3.Focalizare comună pe învăţare:

• profesorii consideră că toţi elevii pot învăţa şi că ei îi pot ajuta în acest sens în ciuda multor obstacole;

 • profesorii consideră acest ajutor ca o obligaţie morală

 4.Colaborare:

• profesorii colaborează pentru elaborarea curriculumului, a materialelor şi activităţilor;

• sunt planificate în comun activităţi de dezvoltare profesională

5.Norme și valori împărtășite:

• profesorii au abordări comune în ceea ce priveşte chestiunile majore de educaţie

Cele mai importante beneficii ale valorificării oportunităţilor de participare pentru toate părţile interesate şi rezultatele asumării colective a responsabilităţilor:

• creşterea gradului de informare a tuturor părţilor interesate (elevi, părinţi, agenţi economici etc.);

• eficienţa şi aplicabilitatea deciziilor prin implicarea unui număr mare de persoane interesate în procesele decizionale;

• valorificarea plenară a potenţialului şi a competenţelor tuturor părţilor;

• motivarea sporită a tuturor părţilor interesate şi accelerarea dezvoltării profesionale a angajaţilor, în special din punct de vedere managerial;

• dezvoltarea şi promovarea unor relaţii interpersonale pozitive şi durabile;

• consolidarea coeziunii între angajaţi, dar şi între toate părţile interesate, în vederea realizării obiectivelor strategice ale instituţiei.

Abordarea raţională şi aplicarea eficientă a managementului participativ are un impact pozitiv, net superior în comparaţie cu resursele adiţionale necesare. Instituţiile în care acesta devine o tradiţie şi un element important al culturii organizaţionale se deosebesc de celelalte, reuşind să răspundă prompt tuturor provocărilor interne şi externe.

Bibliografie:

ANCA TÎRCĂ - MANAGEMENT EDUCAȚIONAL- lucrare din seria  Module pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice elaborată în cadrul proiectului Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul urban, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Bucureşti, 2011.

NICOLESCU O.-  MANAGEMENT COMPARAT,  Bucureşti:, Editura Economica, 1997

http://www.prodidactica.md/

 

https://www.rasfoiesc.com/