Pentru a forma buni cetăţeni, şcoala trebuie să încurajeze participarea elevilor la selecţia, planificarea, organizarea şi derularea activităţilor şcolii. În general, există o puternică tendinţă din partea adulţilor de a subestima competenţa copiilor de a participa la luarea deciziilor. Mulţi profesori sunt ei înşişi rezistenţi la ideea unui parteneriat cu elevii, uitând că aceştia nu sunt doar materia primă a unei instituţii şcolare, ci şi grupul care este direct afectat de schimbările şi inovaţiile în educaţie, nu sunt numai scopul final al reformelor din învăţământ, ci şi parteneri în procesul de schimbare.
Este nevoie să extindem procesul de democratizare a şcolii şi participare la luarea deciziilor și asupra elevilor pentru că:
• şcoala trebuie să-i familiarizeze pe elevi cu practicile şi instituţiile democratice care există în societate. Dacă acordăm elevilor responsabilităţi, posibilitatea de a-şi exprima opiniile, de a lua decizii şi a participa la viaţa şcolii, nu facem decât să le dăm şansa de a-şi forma şi a exersa competenţe necesare într-o societate de succes;
• în cadrul unor organisme ale elevilor precum Consiliul clasei sau Consiliul şcolii, elevii pot trăi experienţa personală a unui sistem democratic cu reprezentanţi aleşi;
• documentele internaţionale stipulează dreptul copiilor de a-şi face auzite opiniile, a primi informaţii şi de a participa la luarea deciziilor care îi afectează direct;
• în unele domenii sau situaţii, elevii se pot dovedi mai buni în a planifica diferite activităţi sau a rezolva diverse probleme deoarece, în unele cazuri, ei cunosc mai bine decât profesorii aspecte care ţin strict de viaţa lor.
O şcoală mai democratică pentru elevi nu înseamnă anarhie şi lipsa structurilor ierarhice, ci este o şcoală în care organismele şi structurile de putere sunt clar definite, dar în care relaţiile dintre membrii instituţiei se bazează mai puţin pe teama faţă de superiori şi mai mult pe încredere şi respect reciproc. Într-o astfel de şcoală, copiilor li se acordă posibilitatea să-şi exprime temerile, primesc responsabilităţi în chestiuni care privesc funcţionarea şcolii şi li se oferă condiţii de implicare activă şi creativă în probleme care îi privesc direct.
Niveluri de participare a copiilor
Termenul de participare se referă, în general, la implicarea în luarea deciziilor care influenţează viaţa noastră şi a comunităţii. Participarea stă la baza unei democraţii şi este un standard cu care aceasta se măsoară.
Înţelegerea acestui concept şi competenţele legate de el nu pot fi dobândite decât treptat şi numai aplicându-le şi exersându-le. Dacă acceptăm ideea că rostul şcolii este şi acela de a forma buni cetăţeni, atunci este necesar să ne gândim, ca educatori, în ce fel putem să-i punem pe elevii noştri în situaţia de e exersa direct practicile democratice şi de a şi dezvolta abilităţile de care vor avea nevoie mai târziu ca adulţi. În acest sens, în cadrul unor organisme ale elevilor precum Consiliul elevilor, elevii pot dobândi experienţa personală a unui sistem democratic cu reprezentanţi aleşi.
Literatura de specialitate a identificat o „scară a participării” copiilor la viaţa comunităţii, fiecare treaptă urcată în demersul educaţional însemnând creşterea gradului de implicare reală a copiilor în luarea deciziilor. Treptele sunt următoarele:
1. IGNORAREA COPIILOR
2. ADULȚII CONDUC
3. ADULȚII CONDUC CU GRIJĂ
4. MANIPULARE (de exemplu, copiii poartă pancarte la un miting fără a şti sau înţelege pentru ce)
5. ELEMENT DE DECOR(copii care cântă sau desenează la un eveniment despre care nu ştiu nimic)
6. PARTICIPARE SIMBOLICĂ (copii care fac parte dintr-un comitet şi nu sunt informaţi despre scopurile acestuia)
7. COPII – INVITAȚI (copiii sunt informaţi despre rolul lor înainte de a li se acorda o responsabilitate)
8. CONSULTARE ŞI INFORMARE (copiii sunt consultaţi în privinţa unor acţiuni organizate de adulţi şi părerile lor sunt luate în considerare)
9. PARTICIPARE LA DECIZII ÎN LEGĂTURĂ CU ACŢIUNI INIŢIATE DE ADULŢI – deciziile se iau în parteneriat
10. ACŢIUNI INIŢIATE ŞI CONDUSE DE COPII( copiii conduc, adulții ajută)
11. ACŢIUNI INIŢIATE DE COPII ŞI DECIZII LUATE ÎMPREUNĂ CU ADULŢII( copiii sunt responsabili)
Primele trei trepte sunt, de fapt, forme de neparticipare. Există încă în multe şcoli cadre didactice care consideră că pierderea controlului asupra elevilor este un risc ce nu merită asumat. Şcolile care cred însă în eficienţa implicării elevilor în planificarea procesului de educaţie folosesc modalităţi aflate în partea superioară a scării de participare, iar organizarea şi funcţionarea unui Consiliu al elevilor reprezintă una dintre cele mai bune soluţii.
În foarte multe școli din lume, inclusiv în țara noastră, vocea elevilor se face auzită printr-un organism reprezentativ numit Consiliul Elevilor. Acesta este un organism ales în mod democratic al cărui rol este să reflecte şi să reprezinte interesele elevilor. Pentru a-şi putea îndeplini acest rol în mod eficient, un Consiliu al Elevilor (C.E.) are nevoie de un anumit statut în cadrul şcolii, iar autoritatea sa trebuie să fie recunoscută şi respectată de cadrele didactice.
Un C.E urmăreşte ca elevii să-şi exprime opinia în legătură cu problemele şcolare care-i afectează direct. Trei tipuri de argumente pot fi menţionate pentru a acorda elevilor un astfel de forum de dezbatere pentru interesele lor:
1. Argumente care ţin de principii, etică şi norme:
• elevii au dreptul să fie ascultaţi;
• consiliile pot face „dreptate” prin discutarea unor situaţii în care drepturile elevilor sunt „încălcate”, de exemplu bătăile sau abuzul de putere din partea unor profesori
• Convenţia drepturilor copilului menţionează dreptul copiilor de a fi ascultaţi în privinţa unor aspecte care-i afectează, iar şcolile nu trebuie să submineze acest drept.
2. Argumente centrate pe elevi:
• consiliile promovează învăţarea civismului şi atitudinile democratice;
• consiliile promovează încrederea socială şi valorile personale;
• elevii sunt împuterniciţi să facă faţă autorităţii;
• elevii învaţă cum să ia decizii într-un mod corect şi responsabil
• consiliul oferă elevilor experienţa personală a unui sistem democratic cu reprezentanţi aleşi
3. Argumente pragmatice – C.E. sprijină managementul școlii:
stilurile managementului democratic funcţionează mai bine decât cele autoritare şi sunt mult mai eficiente;
consiliile încurajează cooperarea şi nu revolta, utilizează energiile elevilor şi reduc izolarea şi înstrăinarea acestora;
consiliile pot constitui puncte de plecare pentru consensul personalului didactic şi al elevilor împotriva actelor antisociale care ar reduce calitatea vieţii comunității;
elevii vor accepta regulile mult mai uşor dacă au contribuit la stabilirea lor;
consiliile elevilor pot conduce la creşterea motivaţiei acestora pentru învățătură.
Probleme ce pot fi incluse pe agenda întrunirilor C.E.:
uniforma şcolară;
condiţii mai bune pentru elevi(starea grupurilor sanitare;problemele sociale ale elevilor; folosirea corectă a spaţiilor de joacă; accesul în clădiri; rastelurile pentru biciclete etc.)
excursii şcolare;
probleme referitoare la cantină (meniul; calitatea şi preţul)
probleme legate de conduită (sistemul de sancţiuni al şcolii; comportamentul personalului didactic; comportamentul rasist şi sexist în şcoală; medierea şi rezolvarea conflictelor; jocurile violente în curtea şcolii;vandalismul şi fumatul în toalete);
calitatea şi siguranţa oferite de autobuzele şcolare;
activităţi caritabile şi pentru strângere de fonduri;
şcoala şi mediul înconjurător;
gunoiul din curtea şcolii.
revista şcolii;
orarul zilei de şcoală;
cluburile şcolare;
problemele legate de programa şcolară;
planificarea temelor şi proiectelor;
planul de dezvoltare al şcolii.
Întâlnirile săptămânale cu toți elevii școlii
Organizarea de întâlniri regulate cu toţi elevii şcolii pot stimula interesul acestora faţă de problemele generale ale şcolii şi dezvoltarea legăturilor şi relaţiilor dintre clase şi grupuri de elevi, fapt care contribuie la crearea sentimentului de apartenenţă la comunitatea şcolii şi la afirmarea identităţii acesteia. O astfel de întâlnire are ca scopuri principale:
1. Optimizarea comunicării intrainstituţionale şi informarea tuturor elevilor şi profesorilor în legătură cu activităţile şcolii.
2. Dezvoltarea unui sentiment de apartenenţă (a sense of belonging) la comunitatea educaţională a şcolii.
3. Dezvoltarea stimei de sine la elevii ale căror succese sunt menţionate în cadrul întâlnirilor.
4. Îmbunătăţirea activităţii prin semnalarea unor aspecte care nu funcţionează conform regulilor, ROI şi standardelor şcolii.
5. Promovarea de bune practici şi succese la nivel individual şi de clasă care pot servi ca modele şi pot fi preluate de alţi elevi/ clase.
Pentru buna desfăşurare a întâlnirii, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
întâlnirea are loc în aceeași zi a săptămânii și la aceeași oră;
locul desfăşurării este terenul de sport/ sala de sport;
întâlnirea durează fix 15 minute;
elevii vor fi aşezaţi astfel încât să existe contact vizual între grupul de elevi şi prezentator; se rămâne în acelaşi aranjament tot anul şcolar;
învăţătorul/ dirigintele stă lângă elevii clasei şi are grijă să se păstreze liniştea în timpul întâlnirii;
semnul de “linişte” este mâna dreaptă ridicată;
fiecare întâlnire este moderată de un cadru didactic, conform unui grafic;
cadrul didactic responsabil de întâlnire va trece pe la fiecare clasă în ziua când are loc întâlnirea, până la ora când aceasta are loc şi va întocmi lista evidenţierilor, atenţionărilor şi anunţurilor care se vor face în întâlnirea respectivă;
în unele cazuri, temele întâlnirilor pot fi prezentate şi de către elevi sau invitaţi, de ex., părinţi;
există un responsabil cu organizarea generală a întâlnirilor: prof. X
Fiecare întâlnire are următoarea structură:
1.Primele 5 minute sunt alocate prezentării câtorva aspecte legate de:
- o temă de actualitate la nivel local, naţional, internaţional, de exemplu, Human Rights Day pe data de 10 decembrie etc. sau
- anumite valori/ idei importante pe care dorim să le promovăm în rândul elevilor, de exemplu, Cum mâncăm sănătos etc.
2. Următoarele 5 minute sunt alocate evidenţierii unor activităţi din săptămâna trecută – se menţionează succese, se înmânează premii/ diplome etc. şi, de asemenea, se identifică anumite probleme apărute în şcoală şi se fac atenţionări legate de derularea orelor, conduită, curăţenie etc.
3.Ultimele 5 minute sunt alocate anunţurilor pentru săptămâna în curs/ perioada următoare – de ex., date şi detalii concursuri, evenimente ale şcolii etc.
Sintetic, ordinea este următoarea: - tema evidenţieri - atenţionări(dacă există) - anunţuri
Graficul întâlnirilor va fi întocmit de profesorul responsabil cu această activitate, în urma consultării cu colegii şi preluării sugestiilor acestora și va fi afişat în cancelarie şi la intrarea elevilor.
Alte modalități de implicare a elevilor
1. Acordarea de responsabilităţi în clasă şi în şcoală –prin care elevii să contribuie la bunul mers al vieţii şcolare, ca de exemplu: responsabil cu activităţile extraşcolare, conduita, revista clasei /şcolii, grup ecologist, emisiuni radio etc. Se recomandă ca elevii să concureze pentru poziţiile respective, prezentându-şi un “program managerial”propriu.
2. Consultarea elevilor în vederea elaborării regulilor şcolii – în ideea că în acest fel aceştia vor fi mai motivaţi să le respecte. Regulile trebuie să fie corecte şi să corespundă nevoilor elevilor. Dacă elevii consideră că anumite reguli nu sunt necesare sau sunt discriminatorii, conducerea şcolii şi personalul didactic trebuie să le permită să propună schimbări sau să le modifice.
3. Implicarea elevilor în amenajarea mediului fizic şcolar - de ex., prin acordarea de responsabilități în ceea ce privește selectarea și expunerea lucrărilor în sala de clasă sau pe holurile școlii, amenajarea curții/ grădinii școlii.
4. Crearea unui mediu bazat pe încredere – prin folosirea unor modalităţi de desfăşurare a activităţilor care să le permită elevilor să lucreze împreună, să-şi dezvolte stima de sine, să comunice, să-şi exprime părerea în legătură cu diferite aspecte ale vieţii şcolare.
5. Informarea permanentă a elevilor în legătură cu tot ce se planifică şi se întâmplă în şcoală –o bună circulaţie a informaţiei în şcoală nu numai că va sprijini desfăşurarea activităţii, dar este un mod eficient de a-i face pe toţi să se simtă importanți şi implicaţi în comunitatea educațională a şcolii.
Printre modalităţile de a optimiza comunicarea, menţionăm:
- organizarea de afişiere în locurile de acces maxim pe coridoare şi în fiecare clasă care să conţină informaţie despre ce se întâmplă în şcoală;
- editarea şi distribuirea de Buletine informative ale şcolii;
- un flipchart pe hol pentru anunţuri zilnice etc.
BIBLIOGRAFIE:
Rădulescu, E., Tîrcă, A.: Şcoala şi comunitatea, Centrul Educaţia 2000+, Editura Humanitas, 2002
Mihăescu, M., Tîrcă, A.: Consiliul Elevilor – ghid de organizare şi funcţionare”,Editura Radical, 2000
Anca Tîrcă - Module pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice , elaborat în cadrul proiectului Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul urban, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Bucureşti 2011