Ce este bullyingul?
Bullyingul (din englezescul „to bully“, care înseamnă a tiraniza, a intimida) nu se referă doar la agresiuni de natură fizică. Agresiunile psihologice – a pune porecle, a intimida, a umili, a jigni – sunt forme extrem de răspândite, atât în viața reală, cât și în mediul virtual (cyberbullying) și sunt omniprezente, din păcate, în mediul școlar.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care are trei caracteristici:
· Intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva;
· Repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu;
· Este caracterizat printr-un dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra adaptabilităţii copilului în societate, a imaginii de sine a acestuia, a stării sale de bine psihologic, a echilibrului emoțional.
De ce există bullying printre copii?
Suntem obișnuiți cu ideea că un copil este o ființă inocentă, căreia răutatea, ca și dorința de a face rău intenționat îi sunt străine.
Din păcate, lucrurile nu stau chiar în acest fel. Tocmai pentru că nu pot încă judeca pe deplin și nu pot prevedea urmările neplăcute ale faptelor lor, fiind și extrem de imaturi emoțional, copiii pot fi foarte cruzi.
În copilărie, observăm imensa pondere pe care modelele oferite o au pentru dezvoltarea lor. IMITAȚIA joacă acum un rol fundamental. Aceasta cu atât mai mult cu cât modelele reprezintă persoane semnificative pentru copil. De aceea, primul creuzet al agresivității este chiar propria familie, ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. De altfel, se pare că şase din zece copii cresc cu o formă de violenţă fizică sau emoţională!
„Ne creştem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac bullying, cât şi în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familial complicat, violenţă fizică explicită sau sunt martori ai unor relaţii violente între părinţi. Al doilea factor major ţine de şcoală şi de faptul că în şcolile din România, la nivel de programă şcolară, nu avem conţinuturi şi atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relaţii de cooperare, de empatie. Şcoala românească are ca valoare principală competivitatea şi ierarhia şi în mică măsură încurajează toleranţa între copii şi astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă”, Diana Stănculean, psihoterapeut (csid.ro)
Școlile din alte țări iau în serios acest fenomen. De aceea, în programa lor își au locul binemeritat cursurile de igienă mintală și relațională, de aceea conținuturile sunt proiectate nu doar pentru a forma capacități cognitive, ci și atitudini de toleranță, comportament prosocial, altruism.
Individualismului și competitivității exagerate, cultivate în sistemul școlar românesc i se opun atitudini precum cooperarea, încurajarea muncii în echipă, sprijinirea celuilalt.
De asemenea, orice tip de discriminare – indiferent de baza sa – handicap fizic, situație economică, aptitudini, înfățișare, religie, etnie, este prompt sancționat, astfel încât intoleranța – chiar dacă există – să nu găsească și o cale de manifestare.
Ce consecințe are bullyingul?
Imaginea de sine – acum în formare – imagine de care va depinde adaptarea individului la mediul social, profesional, familial chiar – va suferi enorm.
Copilul țintă a agresiunii va fi un copil retras, inhibat, timorat în relțaiile sociale, incapabil să se exprime liber de frica de a nu fi ridiculizat.
În cel mai bun caz, acest copil își va găsi un cerc restrâns de prieteni, destul de asemnători lui, cu care va putea împărtăși aceste suferințe. Oricum, el va rămâne un individ cu complexe, etichetat și marginalizat, sau dornic să supracompenseze – prin intermediul unor excese în diverse arii - acest “handicap” de imagine.
În cel mai rău caz, va dezvolta tulburări emoționale, de la anxietate, la despresie, uneori automutilare sau chiar suicid
Unele dintre aceste etichete îl vor urmări mult timp, în viața adultă, o parte din el rămânând copilul umilit, indezirabil din trecut.
Este foarte posibil și ca traseul său educational să se întrerupă, acest copil nemaigăsind școala un loc sigur, confrotabil, ci doar o sursă de discomfort și umilire, ceea ce va conduce la chiul și – posibil – abandon școlar.
Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează.
Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei, iar apoi, după 18 ani, vom avea diagnosticul de tulburare de personalitate antiscoială, care denumește indivizii ce funcţionează marginal la limita legii ori începând să o încalce, care îşi transformă agresivitatea fizică şi verbală în strategie de comportament.
Acest copil are, la rândul său nevoie să fie înțeles și consiliat. Este posibil să fie, la rândul său, agresat ori neglijat afectiv. El nu este un copil fericit, care se bucură de grijă și are echilibru emotional. Dimpotrivă, iritarea și agresivitatea sa pot fi doar o mască pentru vidul resimțit sau pentru o depresie care, la copil, nu are caracteristicile de la adult.
Recomandări UNICEF și soluții de combatere
Cele mai multe beneficii în ceea ce privește eliminarea bullying-ului le-ar aduce schimbarea mentalității de la o vârstă cât mai fragedă. Acest lucru se realizează însă printr-un plan pe termen mai lung ce ia în calcul următoarele:
1. Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave pe care neglijarea le poate avea. Un astfel de program este organizat şi la noi în ţară de către Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS). În cadrul proiectului 200 de tineri participă timp de 5 zile la activităţi de educaţie non-formală cu următoarele tematici: dezvoltare personală, creşterea stimei de sine şi incluziune socială.
Iată câteva idei de modalități de organizării acestor sesiuni non fromale de educare:
Brainstorming.
Această tehnică este des folosită într-un grup mare sau în cadru plenar, pentru a aduna rapid multe idei despre un anumit subiect, o anumită întrebare, problemă. În timpul exercițiului nimeni nu trebuie să judece răspunsurile unei alte persoane sau să aloce valori diferitelor răspunsuri. Fiecare răspuns este scris pe o coală de flipchart sau pe tablă în așa fel, încât să fie vizibil pentru întreg grupul. Exercițiul încurajează elevii să-și extindă gândirea, ideile asupra unui subiect și îi face capabili să privească subiectul respectiv din unghiuri și perspective diferite.
Discuție în grup.
Discuțiile în grup scot la iveală răspunsuri și puncte de vedere ale participanților asupra unui anumit subiect și oferă multe momente de învățare pentru îmbunătățirea cunoștințelor sau corectarea dezinformărilor. Eficiența acestor discuții depinde deseori de utilizarea unor întrebări deschise, care depășesc limitele unor simple răspunsuri de „da” sau „nu” și se concentrează pe ideile, gândurile, impresiile și percepțiile individuale ale elevilor.
Studiu de caz sau Povestiri/Întâmplări.
Această metodă implică prezentarea și analiza unui incident, a unei povești sau scenariu care s-a întâmplat sau se poate întâmpla. Acestea trebuie să fie simple și bazate pe fapte. Discutarea în grup a cazurilor/poveștilor permite fiecărui elev să participe activ și să se gândească, ce ar face în cazul în care problema sau situația cu provocări li s-ar întâmpla lor. Metodele studiului de caz sunt utile în dezvoltarea deprinderilor analitice, de soluționare a problemelor și luarea deciziilor.
Jocuri de rol.
Jocurile de rol în clasă reprezintă o metodă eficientă pentru exersarea și modelarea unor deprinderi noi într-un cadru sigur și de susținere. Din moment ce jocurile de rol pot fi emoționante, este foarte important să subliniem că participanții joacă rolul unor personaje și nu propria persoană. Jocurile de rol oferă posibilitatea experienței unor situații din viața reală, fără asumarea riscurilor din viața reală. Rugați voluntari să joace rolul personajelor. Învățați elevii regulile de bază pentru jocurile de rol:
1 Elevii care participă niciodată nu vor trebui să dezvăluie informații personale pe care nu vor să le împărtășească.
2 Sunt interzise contactul fizic și înjurăturile.
3 Actorii nu-și vor folosi propriile nume.
2. Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul orei de Consiliere și Orientare. Ora de dirigenție nu mai trebuie privită ca o oră din categoria dexterități, iar rolul dirigintelui în promovarea valorilor pentru o viață sănătoasă psihologic și relațional, trebuie să devină tot mai puternic.
3. Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică.
4. Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier școlar, mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra unui coleg, dar și impunerea unor sancțiuni care, intimidând potențialul agresor, vor scădea frecvența acestor acte între elevi.
În acest moment, legea anti bullying, trecută de Camera Deputaților, prevede că: „În unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise comportamentele care constau în violenţa psihologică – bullying”.
În cadrul programelor de formare continuă a personalului didactic se vor introduce sesiuni de informare/teme/ cursuri de perfecţionare asupra problemelor legate de violenţa psihologică - bullying, în vederea dobândirii de competenţe în identificarea acestora şi a capacităţii de aplicare a unor strategii educaţionale potrivite.