Ce sunt tulburările specifice de învățare?
Unii dintre elevii dumneavoastră cu CES au niște diagnostice pe care deja v-ați obișnuit să le auziți – autism, ADHD, tulburare de comportament.
În cazul acestor condiții, despre care scriu articolul de față, lucrurile sunt ceva mai complicate, deoarece, de cele mai multe ori ei nici nu au un diagnostic, având în vedere că deficitele nu sunt descoperite din copilăria mică, ci odată cu școlarizarea, ba chair, uneori, spre finele ciclului primar, atunci când exigențele cresc.
Este vorba despre tulburări observate pentru prima oară în procesul acumulării cunoștințelor școlare – scrisul, cititul, calculul matematic și învățarea regulilor gramaticale.
Manifestările descrise anterior în cadrul acestor entități erau denumite dislexii, disgrafii, discalculii, termeni despre care unii autori consideră că denumesc o simptomatologie instalată brusc la o persoană care a achiziționat deja limbajul scris, citit. Alți autori îi consideră în continuare adecvați și pentru copilul aflat în procesul dezvoltării ariilor de învățare a cititului, scrisului etc.
Criterii diagnostice (cf. DSM)
A. Dificultăți în învățare și în folosirea abilităților academice, așa cum indică prezența a cel puțin unuia dintre următoarele simptome, prezent pentru cel puțin 6 luni și care a persistat în ciuda eventualelor intervenții.
1. Incorectitudine sau ritm foarte lent și cu mare efort în citire (ex – lent, ezitant, greșește frecvent cuvintele etc)
2. Dificultăți în a înțelege ceea ce citește
3. Dificultăți în ortografiere
4. Dificultăți ale expresiei grafice – multiple erori de gramatică, punctuație, proastă organizare a paragrafelor etc
5. Dificultăți în a stăpâni sensul numerelor, calculul matematic etc
6. Dificultăți cu raționamentele matematice
B. Aptitudinile academice afectate sunt semnificativ sub pragul așteptat dată fiind vârsta copilului și interferează puternic cu performanțele școlare/ocupaționale/ sarcinile zilnice ale acestuia.
C. Aceste dificultăți debutează în timpul școlarității dar pot să nu se manifeste plenar decât atunci când cerințele formulate depășesc capacitățile limitate ale individului (teste, evaluări sub presiunea timpului etc)
D. Dificultățile în învățare nu sunt mai bine explicate printr-o altă condiție – disabilitate intelectuală, deficite senzoriale, instrucție inadecvată etc.
Se observă faptul că acești elevi au un coeficient intelectual normal, învățătorul conisderând, de cele mai multe ori că dezinteresul sau comoditatea, ori lipsa implicării familiei duc spre aceste efecte.
Caracteristici generale ale dislexiei
Pentru a înțelege dislexia trebuie amintite câteva particularități de neurodezvoltare
- procesul asimilării cititului implică înțelegerea scrisului.
- majoritatea copiilor pot citi un singur cuvânt/literă până la 6-7 ani
- de abia după 10 ani asimilează suficiente cunoștințe spre a putea citi/scrie cu ușurință
Dezvoltarea capacității de a citi necesită o sumă de alte abilități, interacțiunea analizatorilor și intervenția altor procese psihice cu rol de coordonare, monitorizare și control al execuției
- discriminare perceptuală (a putea face diferența dintre m și n, de ex sau dintre suntele p și b)
- capacitatea de discriminare între grupuri de litere ce, ci, ghe, ghi
- capacitatea de a transfera informația de la un analizator la altul – sunetele trebuie transformate în litere iar imaginea grafică a literelor în sunete – este vorba de un proces de integrare gnozică
- pronunția satisfăcătoare a cuvintelor
--capacitatea de înțelegere a limbajului scris și integrarea informațiilor achiziționate între cunoștințe deja achiziționate
Dislexia apare astfel ca fiind o tulburare caracterizată printr-un deficit important al achiziționării cititului și care nu are o cauză demonstrabilă la nivel senzorial, o tulburare emoțională sau întârziere mentală, dar nici cauze externe precum dezavantajele economice sau culturale.
Atunci când IQ – ul (demonstrat prin teste nonverbale, de ex) este sub 70, se diagnostichează disabilitate intelectuală și nu tulburare a învățării cititului.
În general, acești copii pot prezenta și dificultăți motorii de coordonare fină sau asociază și alte tulburări de învățare (disgrafia, discalculia etc).Dată fiind prezența acestui deficit, copiii pot avea dificultăți și în dobândirea altor deprinderi școlare
Presiunile familiei și competiția școlară pot agrava deficitul și pot duce și la apariția altor manifestări, precum tulburările anxioase sau reacții depresive secundare conștientizării deficitului.
Epidemiologia (răspândirea) este estimată a fi de 3-4% din populația școlară.
Supoziții cu privire la etiologie (cauze)
- evidențierea unor anomalii ale emisferei stângi și a lobilor frontali
- lateralizarea este anormală sau inversată (asimetrie cerebrală și anormalități structurale la nivelul emisferei stângi)
- studii recente – evidențierea aspectelor genetice (studiu pe familii cu dislexici)
Un rezumat al cercetărilor arată că există evidențe clare pentru ipoteza că dislexia poate fi determinată de factori ereditari
- studiile genetice au confirmat caracteristicile neurobiologice ale abilităților fonologice
- dificultățile de citit au un pronunțat caracter familial
- studiile centrate pe importața factorilor sociali arată că în familiile cu statut economic înalt și cu interes pt citit, frecvența acestei afecțiuni este mai mică
Caracteristici neuropsihologice
-Deficitul perceptual – acești copii prezintă adesea o insuficientă dezvoltare a abilităților vizuo – spațiale. Capacitățile de discriminare fină auditivă și vizuală sunt slab dezvoltate. Aceste probleme crează dificultăți pentru identificarea corectă a sunetelor sau literelor – proces absolut necesar pentru asimilarea cititului.
Deficitul de limbaj
Copiii au adesea o ușoară întârziere și în dezvoltarea limbajului/vorbirii. Atât înțelegerea cât și expresia sunt afectate.
Deficitul senzorial
În unele cazuri, o pierdere parțială de auz, secundar unor otite supurative, poate crește dificultatea în asimilarea cititului. Similar, tulburările de refracție necorectate pot fi cauze în apariția greutății în învățarea cititului.
Disgrafia
Este o importantă tulburare de învățare a comunicării prin scris care nu este atribuită întârzierii mintale sau unor boli senzoriale, neurologice, tulburărilor emoționale, dezavantajului economic, cultural sau instrucției inadecvate.
Din punct de vedere neuropsihologic implică:
- dificultăți în integrarea vizuo – motorie (testul Bender-Gestalt permite evaluarea integrarii vizuo-motorie si organizarii spatiale. Dupa De Hirsch, Jansky si colaboratorii (1966), Kulcsar (1978) etc. testul Bender-Gestalt are valoare predictiva pentru performantele in lectura).
Copilul poate să vorbească și să citească dar nu poate executa corect operațiile motorii necesare pentru a desena simboluri grafice precum literele.
Elevul are dificultăți în revizualizare (poate să citească și să recunoască cuvintele dar nu poate să revizualizeze literele și să scrie corect după dictare). Dezvoltarea analizatorului mio – artro – kinetic este întârziată iar copilul este incapabil să deseneze corect simbolurile grafice.
Există deficiențe în formulare și sintaxă (poate copia corect simbolurile grafice dar nu le poate organiza într-o exprimare bogată cu valoare de comunicare). Trăsătura esențială a acestei tulburări constă în incapacitatea de a compune un text scris.
Copilul face greșeli de exprimare, gramaticale, de punctuație și de organizare a frazei, de asemenea are o grafică defectuoasă cu literele prost desenate.Sintaxa este simplificată, primitivă, lipsită de nuanțări. Compoziția relatării este săracă, la fel și organizarea paragrafelor.
Deseori, prezintă asociat și alte tulburări de învățare, adesea putând dezvolta secundar trăiri depresive/anxioase ca urmare a conștientizării deficitului.
Discalculiile
Sunt tulburări de învățare a calculului matematic ce se caracterizează printr-o afectare în dezvoltarea și dobândirea deprinderilor școlare, respectiv a capacității de calcul aritmetic, suficient de severă ca să fie observată și să devină un factor deranjant în activitatea școlară.
La fel ca și în cazul celorlalte nu poate fi explicată printr-un nivel mai scăzut la inteligenței, deficite senzoriale, instrucție inadecvată etc.
Debutul acestei condiții nu este foarte precis, părinții acestor copii observă treptat aceste dificultăți, educatorii reclamă că nu-i place matematica, deși la alte materii se descurcă..
Acestor copii le este dificil să facă un calcul matematic – au nevoie să numere pe degete, să scrie una sub alta, să folosească ciorna etc.
De obicei, învață cu mare greutate tabla înmulțirii, dar după ce reușesc să o memoreze, încep să se descurce și abea în ultimele clase de gimnaziu apar reale dificultăți în rezolvarea problemelor.
Acești copii dezvoltă de obicei strategii de ajutor precum – grupare, adunare în loc de înmulțire (3x7 = 3+3+3+3+3+3+3), sau numărare.
Neuropsihologic prezintă:
- dificultăți în învățarea denumirii numerelor, scrierea lor, înțelegerea conceptelor de combinare și separare, în folosirea semnelor și operarea cu ele
- dificultăți în înțelegerea conceptului de valoare
- dificultăți în alinierea numeralelor, în menținerea ordonării lor
- fac mereu greșeli, au un anume pattern pentru eroare, o inacuratețe a calculului, socotesc cu multă greutate în minte, au probleme ncu reprezentarea grafică a informației.
Se consideră că se acompaniază și de simptome ale inatenției, cum ar fi
- neatenție în copierea numerelor
- omiterea semnelor de calcul
- omiterea zecimalelor sau a simbolurilor
De multe ori se asociază cu dislexia și disgrafia
Există tratament?
În general, pentru tulburările de învățare nu există un tratament specific, doar instrucția individuală
În prima etapă se identifică ariile de disfuncționalitate
- se evaluează dificultățile de limbaj sau deficitele senzoriale, ori de coordonare vizuo – motorie care agravează deficitele
- se evaluează problemele de atenție sau memorie care agravează simptomatologia
- se evaluează reacțiile/tulburările afective secundare – anxietate/depresie, dar și gradul de frustrare, care poate conduce spre tulburări de comportament. Aceasta, împreună cu conștientizarea condiției, insatisfacțiile, eventual bullying din partea colegilor, vor face să fie greu de lucrat cu acest elev și vor conduce, în lipsa implicării adecvate a familiei la abandon școlar, cu mare probabilitate.
A doua etapă a presupune stabilirea unui program adecvat de învățare pe baza observațiilor anterioare, astfel se poate adecva instructajul la ariile deficitare.
De exemplu, pentru acalculie se va învăța treptat abilitatea de a grupa obiecte, de a le clasifica, apoi se vor efectua operații concrete, inițial cu obiecte, apoi cu conceptul de număr.
Pentru familie este importantă explicarea naturii tulburării, a felului în care trebuie realizată învățarea, a reducerii presiunilor asupra copilului (tot sprijinul, da, dar nu presiune!)
Bibliografie:
1. American Psychiatric Association (2003). Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, a 4-a ediţie revizuită. Bucureşti: Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România.
2. Dobrescu, Iuliana (coord.) – Manual de Psihiatrie a copilului și adolescentului, Editura Infomedica, București, 2011.