1. O DEFINITIE A INVATARII
Fiinta umana, ca sistem deschis, care dispune de autoreglaj , se afla in permanenta interactiune cu ambianta sociala si materiala , cu semenii , cu natura pe care o cultiva , cu situatiile pe care le stapaneste , provoaca , anticipeaza , rezolva , precum si cu sine insasi in autoconducere , autoinstruire si autoeducatie . Tot ceea ce se suprapune peste reactivitatea spontana si innascuta devenind , prin repetare sau intarire , o achizitie cu caracter de relativa permanenta poate fi socotit , in termeni generali , ca invatare .
Cei mai multi specialisti in probleme de psihologia invatarii sunt de acord ca , in acceptiunea ei cea mai larga , invatarea reprezinta dobandirea de catre individ a unor noi forme de comportament , ca urmare a repetarii situatiilor sau a exersarii . Deci , invatarea este procesul prin care se alcatuieste ,se schimba , evolueaza programarea comportamentala a organismelor in decursul dezvoltarii individuale ; invatarea este cea care permite ca ,pe o anumita baza ereditara , sa se constitue noi mecanisme de adaptare ale individului , de a dobandi noi informatii si operatii , de a stabilii noi tipuri de interactiune cu ambianta
Desi suntem tentati sa definim actul invatarii ca pe un proces de perfectionare realizat in cadrul practicii sau ca
achizitie ca urmare a unei experiente , ne dam foarte bine seama ca unele acte ale invatarii nu inseamna perfectionare , iar altele nu duc la rezultatele dorite .
Totusi a fost acceptata urmatoarea definitie , in conformitate cu conceptia lui Hilgard si Bower (1974) : invatarea este procesul prin care o anumita activitate ia nastere ori se transforma , reactionand la o situatie , cu conditia ca esenta schimbarii sa nu poata fi explicata pe baza maturizarii organismelor , a tendintelor innascute de a raspunde sau a altor stari temporare .
Daca animalele nu depind de invatare in definirea lor ca reprezentante ale unei specii , pentru formarea personalitatii umane , decisive sunt existenta sociala si culturalizarea realizate prin invatare , atat spontan cat si dirijat . Particularitatile invatarii la om sunt determinate de faptul ca el traieste si se dezvolta in societate , ca experienta individuala pe care o dobandeste este si trebuie sa fie in concordanta cu mediul social . echipamentul nativ al individului este destul de redus in raport cu achizitiile din timpul vietii.
Considerata psihologic , invatarea este modalitatea de asimilare a cunostintelor si de formare intelectuala , emotionala , de elaborare a deprinderilor , a constiintei si comportamentului social cult . Invatarea este modalitatea de constituire a personalitatii umane si nu numai de constituire dar si de mentinere , de regenerare , pentru ca daca invatarea inceteaza personalitatea se dezagrega . Este ceea ce se intampla cu cei lipsiti de experienta sociala .
Din incercarile de definire mentionate , putem concluziona ca invatarea poate fi privita :
- ca rezultat in cazul in care ea se exprima in termeni de cunostinte , priceperi , deprinderi , obisnuinte familiarizare , aclimatizare , adaptare etc
- ca proces , in care caz referirea se face , mai ales , la mecanismele care-l conditioneaza si la depasirea insasi a fenomenului , exprimat in termeni de insusire, asimilare , modificare restructurare , intarire , etc ;
- ca actiune operationale dirijata pedagogic sau independenta , individuala sau colectiva in care termenii sunt predare , instruire , exersare , autoinstruire , verificare , examinare putandu-le asocia tehnicile si metodele adecvate materialului de invatat si subiectului care invata .
2.CONDITIILE INVATARII
Se definesc mai multe tipuri de conditii , care identificate si analizate pertinent si specializat, pot oferi cadrului didactic un sistem operational de repere in estimarea distantei dintre punctul de plecare al demersului sau si stadiul atins in realizarea obiectivelor pedagogice . Voi evidentia aici pe primele doua conditii care sunt cele mai importante
Dintre conditiile interne ale invatarii putem sa mentionam :
a) factorii biologici : varsta, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, activitatea nervoasa superioara, starea sanatatii organismului, bioritmul intelectual;
b) factori psihici : stadiul dezvoltarii structurilor cognitive, operatorii, psihomotorii, afective si sociomorale;
nivelul inteligentei, aptitudinile speciale, aptitudinea scolara, mecanismele psihice, personalitatea (temperament, caracter), priceperile, deprinderile, tehnicile de munca intelectuala si nivelul de cunostinte anterioare.
Iar dintre conditiile externe se pot enumera :
a) pregatirea profesorului , in sensul de planificare a materiei de predat , de proiectare a lectiei in conformitate cu programa scolara si cu nivelul de pregatire ale elevilor, dozare a activitatilor independente si de grup, respectand ritmul de munca al fiecarui elev;
b) factori socio-organizationali intre care un rol important il joaca: precizarea obiectivelor invatarii la fiecare lectie si cunoasterea acestor obiective de catre elevi; asigurarea receptarii materialului in conditii optime pentru a facilita asociatiile mentale complexe; asigurarea transferului cunostintelor si a intelegerii aplicabilitatii lor; informarea elevilor asupra rezultatelor invatarii;
c) factori temporali : distributia in timp a invatarii (esalonata vs. comasata, cu pauze mai scurte la inceput apoi din ce in ce mai lungi);
d) factori psihoergonomici dintre care cei mai importanti sunt : resursele materiale utilizate in scoala care ofera posibilitati crescute de informare si evitarea factorilor stresanti (zgomote, subnutritia, supraincarcarea, relatiile tensionate). (R. Gagné, 1975)
Productiva pentru studiul invatarii scolare se contureaza urmatoarea clasificare plurifactoriala , din care fiecare categorie se descompune intr-o serie de elemente
Prioritare ca importanta sunt :
Elev : sanatate , structura si operativitatea cognitiva , structura si operativitatea metacognitiva , inteligenta generala , inteligenta socioemotionala , vointa si motivatia , experienta de invatare , timp alocat invatarii , stil de invatare , elemente psiholingvistice si de comunicare
- Profesor : competenta profesionala , vocatie pedagogica , capacitate empatica de relationare si comunicare , stil de instruire , echilibru mental , ethos si autoritate morala recunoscute , timp alocat pregatirii si autoperfectionarii , inovatie , umor creativ si entuziasm , calitatea proceselor evaluative.
- Familia , mediul familial : calitatea atmosferei , a climatului familial , interes pentru monitorizarea progreselor/rezultatelor scolare , spectrul asteptarilor educationale , regimul igienic si alimentar specific varstei elevului , facilitati pentru studiu sistematic , echilibrul conduitei stimulative
- Școala , mediul organizational scolar : climat scolar responsabil , stimulativ , proiectiv , conditii tehnice , ergonomice si psihoigienice , calitatea organizarii timpului , gestiunea factorilor motivationali calitatea managementului scolar ,gestiunea increderii si respectului , valorizarea potentialului creativ si al actorilor educationali
- Grupul de elevi : stil de activitate , coeziune , ethos , balanta competitie -cooperare , acceptarea diferentelor , reactivitate pozitiva la succes si insucces asumare de responsabilitati , comunicare pe orizontala si verticala
- Grupul , echipa de profesori : coeziune , valori sinergice in conduita fata de elevi , pragmatism si rationalitate in deciziile privind pregatirea elevilor , spirit de echipa in respectarea regulamentului , conduita rationala , motivatie adecvata situatiei si personalitatii elevului , echilibrul competitie -cooperare , relatii interpersonale mature
- Comunitatea , societatea civila : atitudine proeducationala , initiativa , voluntariat in participare , implicare nonpartizana relatii cu mediul educational bazate pe responsabilitate
- Tehnologii educationale : spectru larg , complementaritate , adecvatie , nonsaturatie , acces larg , gestiune deschisa elevilor , profesorilor ,comunitatii
- Context/mediu : calitate , adecvare , controlul calitatii la nivelul componentelor sociale ,culturale economice , tehnologice , ecologice , politice , s. a cu valoare de suport educational
- Relatii educationale : calitatea relatiilor si raporturilor elev-elevi , elev-profesor , scoala /manageri-reprezentanti ai bisericii , autoritatii locale , ONG-urilor
3.TIPURILE INVATARII
Intrebarea care domina gandirea moderna este focalizata in jurul enuntului : exista in lumea individualului uman si a socialului educativ doar un singur tip de invatare , o singura forma a invatarii umane sau exista in mod real si acceptam paradigma diversitatii , a pluralismului , a polimorfismului in sfera examinata
Dupa bogata literatura de specialitate , se deduce ca exista mai multe tipuri de invatare , acestea nefiind egale ca eficacitate , ca valoare si stil si ca adecvare la logica obiectului , la psihologia varstei elevului .Fara a-mi propune descrierea lor va voi prezenta , in sinteza cateva dintre cele mai cunoscute tipuri de invatare :
● Dupa procesele psihice - psihomotorie
invatarea poate fi : - perceptiva
(Manzat , 1979) - verbala
- imaginativa
- morala
- sociala
● Dupa modul de organizare si prezentare - algoritmica
a continuturilor invatarea poate fi : - euristica
- prin modelare
- prin analogie
- prin cercetare structurala
● Dupa scopul general urmarit - informativa
invatarea poate fi : - formativa
- mixta
- de mentinere
- de dezvoltare
● Dupa nivelurile de constientizare - hipnotica
in plan psihologic invatarea poate fi : - spontana
- mecanica
- prin intelegere
- inteligenta
- intuitiva
● Dupa strategia si/sau metoda - prin lectura (5%)
complexa utilizata dominant - prin citire (10%)
invatarea poate fi : - cu ajutorul mijloacelor audiovizuale (20%)
(Cotton , 1992) - prin demonstratie (30%)
- prin discutii in grup (50%)
- prin actiune practica (75%)
- prin transfer combinat cu alte metode adecvate stilului subiectului si
logicii obiectului invatarii (90%)
● Dupa nivelul achizitiilor si al ierarhiei - invatarea semnal
complexitatii se pot enumera : - invatarea stimul-raspuns
(Gagne , 1965) - invatarea in lant
- invatarea asociatv-verbala
- invatarea discriminativ- multipla
- invatarea conceptelor
- invatarea principiilor
- invatarea prin rezolvare de probleme
4.TEORIILE INVATARII
Interesul pentru domeniul teoriilor invatarii este semnificativ in lumea specialistilor domeniului psihopedagogiei , dar nu numai . Orice abordare sistematica a invatarii umane , a celei scolare in sene larg nu poate eluda referintele ce fac trimitere la teoriile invatarii . Sintagma "toeriile invatarii" vine sa contureze urmatoarea optiune metodologica conform careia "nu exista o singura teorie a invatarii care sa fie completa si sa serveasca explicarii si organizarii comportamentului de invatare ; exista in mod cert , mai multe teorii ale invatarii pe baza carora ne putem apropia de subatanta unei conduite aflate sub incidenta conceptului de invatare "
Vastitatea domeniului invatarii , multimea cercetarilor efectuate pe oameni si animale , diversitatea conceptiilor cercetatorilor justifica diversitatea teoriilor despre invatare
Voi esentializa in tabelul ce urmeaza principalele modele si teorii apartinatoare , precum si autori sau reprezentanti ai domeniului , Mentonez ca nu toata formularile sau denumirile unor teorii indeplinesc exigentele unei conceptii sistematice , consistente si majore , dar contin premisele unui punct de plecate ipotetic explicativ .
A) TEORII ASOCIATIONISTE
Teoria conditionarii clasice
Cea mai veche si cea care si-a castigat cei mai multi adepti este categoria teoriilor asociationiste sau ale conditionarii , formulate in termenii relatiei : stimul-raspuns . De numele lui Pavlov este legata conditionarea clasica in care raspunsurile organismului pot apare , nu numai la stimularea prin agenti absoluti (reflex innascut neconditionat ) , ci si la agenti care actioneaza inainte sau simultan cu acestia (reflex conditionat) . Diferitele forme de conditionare realizate experimental de catre Pavlov si colaboratorii sai au permis descifrarea unor complicate mecanisme corticale care stau la baza invatarii animale si umane
Teoria conexionista
E.C. Thorndyke este cunoscut ca exponent al teoriei intaririi legaturilor subliniind natura comportamentala a conexiunii stimul -raspuns , formuland legea efectului ca factor principal al intaririi , in cazul unei stari de satisfactie . Invatarea apare ca urmare a unei probabilitati crescute de aparitie a raspunsului in prezenta unei situatii , ca urmare a fixarii preferentiale , in dauna altora . Confruntat cu o situatie noua si daca are si motivatia necesara , cel ce invata se angajeaza in diverse incercari in vederea obtinerii unei satisfactii . Raspunsurile specifice care sunt imediat urmate de satisfacerea trebuintei (de exemplu hrana) se dovedesc mai rezistente decat altele in timp
Teoria conditionarii operante/comportamentale
B.F. Skinner se situeaza tot pe pozitiile faptelor observabile fizic , fara analiza substratului fiziologic. El imparte comportamentul im comportament de raspuns , cand un stimul cunoscut produce un raspuns si comportament operant , cand apare un raspuns spontan pentru un stimul care nu se cunoaste . In primul tip de comportament se aplica schema conditionarii clasica pavloviste , iar in cel de al doilea , unde conditionarea raspunsului se leaga de intarire , conditionarea este instrumentala sau operanta
Teoria conditionarii prin contiguitate
E.R. Gutherie prezinta una din teoriile cele mai simple ale conditionarii clasice numita si conditionarea prin contiguitate . Invatarea nu provine din intarire , ci din contiguitate un raspuns care a aparut in prezenta unei combinatii de stimuli si care va tinde sa reapara intr-o situatie care produce stimulii respectivi . Recompensa sau satisfactia nu mareste posibilitatea producerii raspunsului , dar reduce posibilitatea aparitiei unuia neadecvat
B) TEORII COGNITIVE
Reprezentantii acestui curent pornesc de la conceptia ca invatarea este un proces ce apare deodata , pe baza unei organizari perceptive si pe "insight" iluminare brusca si intelegerea relatiilor date , unde nu atat tiparele de conduita conteaza , cat orientarea spre scop si mai precis statornicirea scopului spre care exist variate cai de acces
Teoria gestaltului
A fost formulata de Wertheiner (1912-1954) Köler(1925-1929) si Kofka (1924-1935) care afirma ca subiectul percepe relatiile semnificative din ambianta , le intuieste si le rezolva . Ambianta este perceputa ca o structura , ca un intreg , subiectul reorganizandu-si experienta pana ajunge la "insight" (iluminare)
Teoria asteptarii
E.C.Tolman este considerat principalul reprezentant al teoriilor cognitive ale invatarii . Conceptia lui este denumita teoria asteptarii sau a formarii sintezelor cognitive . In timp ce asociationistii reduc comportamentul la minimum de elemente , Tolman vorbeste de intregul comportament . subiectul devine astfel participant activ in procesul invatarii , organizand stimulii , acordandu-le semnificatie si raspunzand in consecinta . Invatarea reprezinta astfel formarea unor unitati sintetice sau structuri de tip "gestalt" intre datele cognitive
Teoria meditatiei
Ch. Osgood formuleaza teoria meditatiei , explicand invatarea prin rolul mijlocitor pe care-l joaca insusirea semnificatiei unor excitanti fara anumite reactii instrumentale
C)TEORIILE ACTIUNII
In acest curent se regasesc cateva din conceptiile moderne care se refera in mod deosebit la invatarea umana , ceea ce le confera trasaturi particulare in raport cu majoritatea celorlalte teorii care au rezultat din studiul comportamentelor animalelor
Teoria psihogenezei stadiale a operatiilor intelectuale
J. Piaget considera invatarea ca proces de achizitie realizat prin mijlocirea experientei anterioare .Ea poate consta atat in formarea de deprinderi , cat si in invatarea legilor fenomenelor . Invatarea este fundamentata de catre Piaget pe procesele de asimilare si acomodare considerate parti ale unui proces unitar si echilibrat calitativ . Asimilarea reprezinta modificarile impuse de organism obiectelor lumii inconjuratoare , iar acomodarea - modificarea comportamentului individului in raport cu cerintele externe . Invatarea este transformarea unei scheme de actiune senzorio-motorie sau cognitiv -reactionala , ce tinde initial sa asimileze obiectele prin incorporarea la conduita , dar care poate fi si o tendinta compensatorie de acomodare a individului la obiectele care "rezista asimilarii" .
Teoria actiunilor mentale
A.N. Leontiev si P.I. Galperin au contribuit la formularea teoriei actiunilor intelectuale (mentale) . Pornind de la ideea unitatii constiintei cu activitatea , ei arata ca procesul formarii actiunilor se desfasoara in etape , activitatea psihica fiind rezultatul transformarii unor actiuni materiale exterioare in planul reflectarii , adica in planul perceptiei , al reprezentarii si al notiunilor .
D) ALTE TEORII
- Teoria neuro- fiziologica prezinta mecanismele neurologice ale invatarii din care retinem ipoteza recrurarii neuronilor pentru un anumit circuit si a legii "primul venit , primul servit "
- Teoria modelelor statistico -matematice a fost initiata de catre Hull in care invatarea este o modificare sistematica a posibilitatii raspunsului
- Teoria informatiei si a comunicarii bazata pe ideile lui Shanon si Weaver, folosita mai mult in descrierea cantitativa a invatarii verbale in care apar notiunile de cantitate de informatie capacitatea canalului , proces informational , discret si continuu
- Teoria cibernetica incearca sa explice mecanismele comune in organism si masini , in care fundamental este conceptul de feed-back ca element a autocontrolului si autoreglarii
- Teoria instruirii a lui J.K. Brunner care apreciaza ca dezvoltarea intelectului este dependenta de instrumentele folosite , educatia necesitand si asigure elaborarea proceselor functiilor psihice prin activitati care le solicita specific
Bibliografie
Băban, A. (2003). Consiliere educaţională, Cluj-Napoca: Psinet
Goran, L. (2010), Introducere în psihologia educației, București: Editura FundațieI România de Mâine
Mih, V. (2010). Psihologie educaţională. Cluj-Napoca: Ed. ASCR
Sălăvastru, D. (2004). Psihologia educaţiei. Iasi: Polirom