Timpul pe care un copil il petrece la scoala ofera oportunitati nepretuite de invatare. Oportunitatile pierdute in acest moment pot avea un impact major asupra sanselor pe care le va avea copilul in viata. De aceea, este vital ca cei care au nevoie de ajutor suplimentar sa beneficieze de sprijinul adecvat la momentul oportun.

            Se pot intalni situatii in care:

      Unii copii se confrunta cu probleme pentru care nu primesc ajutorul necesar, deoarece dificultatile lor nu sunt recunoscute ca cerinte educative speciale.

      Mecanismul de certificare a cerintelor educative speciale este aplicat si in cazuri nespecifice pentru ca singurul lucru mecanism disponibil prin care se poate obtine sprijinul dorit: de exemplu, in cazul copiilor care se confrunta temporar cu dificultati sociale sau emotionale sau care au nevoie de ajutor suplimentar pentru "a recupera".

      Copii care se confrunta cu dificultati pe termen scurt si care ajung sa aiba probleme pe termen lung - timpul alocat unei evaluari oficiale pe CES poate sa duca la neacordarea sprijinului in momentul oportun, astfel incat, in momentul in care sprijinul este disponibil, dificultatea este deja agravata.

Importanta depistarii corecte a nevoilor si a cerintelor educationale speciale ale elevilor decurge din faptul ca adresabilitatea procesului de integrare educationala este complexa: in centrul preocuparilor integrative se afla beneficiarii directi, elevii cu C.E.S., incadrati in 7 categorii de elevi cu deficiente:

 

7 categorii de deficiente	7 tipuri de handicap
-         Locomotorii -         De vedere -         De auz -         De limbaj -         Mintale -         De invatare -         De comportament	-         Fizic -         Vizual -         Auditiv -         De comunicare -         Intelectual -         Instructiv -         Socio- afectiv

 Nevoile de sprijin pot aparea ca urmare a oricarui factor care da nastere unei bariere de invatare, factor legat de tulburari sociale, emotionale, cognitive, lingvistice, fizice sau senzoriale, de situatia familiala sau a asistentei medicale de care beneficiaza.

Cadrele didactice trebuie sa- si gaseasca locul in procesul de predare- invatare al fiecarui elev cu CES.

Putem elabora strategii pentru a oferi mai mult sprijin elevilor. Acesta poate fi necesar din mai multe motive, printre exemple de elevi care pot fi subiecti ai sprijinului suplimentar sunt cei care:

      Sunt agresati,

      Au limba materna diferita de limba in care sunt instruiti,

      Au dificultati sociale, emotionale sau de comportament,

      Au dificultati de invatare,

      Sunt parinti,

      Au tulburari senzoriale sau motrice,

      Nu frecventeaza regulat scoala,

      Nu sunt ingrijiti de catre famlilie.

Cadrele didactice vor lucra in cooperare si vor implica si parintii pentru a le oferi sprijin copiilor.

      Nevoile de sprijin sunt un subiect care trebuie tratat la nivelul intregii scoli. Intregul personal didactic trebuie sa se informeze in detaliu despre nevoile individuale ale cursantilor si colaboreaza pentru a-i ajuta pe acestia sa-si atinga potentialul maxim.

      Nevoile de sprijin sunt si o chestiune interdisciplinara. In acest domeniu trebuie sa se implice experti in discipline variate, cum ar fi: cadre didactice, psihologi, logopezi, consilieri scolari, profesori de sprijin si mediatori scolari care colaboreaza pentru a furniza ajutorul potrivit la momentul oportun.

      Cadrele didactice vor colabora cu parintii elevilor cu CES pentru a gasi impreuna cele mai potrivite solutii pentru acesti copii.

           CUM PUTEM SA MODIFICĂM OFERTELE EDUCAŢIONALE LA DIFERITELE CERINŢE EXISTENTE IN CLASĂ?:

                         Tot ceea ce trebuie sa facem este sa practicam un invatamant diferentiat. Exista 9 moduri principale de diferentiere a sarcinilor la nivelul clasei:

1.      Volum: - Putem adapta numarul de elemente pe care elevul trebuie sa le invete si sa le completeze. De exemplu, reducem numarul termenilor stiintifici pe care elevul trebuie sa-i invete intr-o lectie;

2.     Strategii didactice:- Putem adapta metodele de predare. De exemplu, folosim diverse materiale didactice ilustrate, planificăm introducerea mai multor exemple practice, planificăm  activitati practice, recurgem la grupuri de invăţare prin cooperare.

3.      Participare: - Putem adapta măsura in care elevul este implicat activ in rezolvarea sarcinii. De exemplu, la geografie, un elev va tine globul pământesc, in timp ce alţii indica locurile pe harta.

4.      Timp: - Putem adapta timpul alocat invatarii, completarii unei sarcini sau unui test. De exemplu, creem  un orar individualizat pentru finalizarea unei sarcini; stabilim ritmuri de invatare diferite (crestem sau reducem ritmul) pentru unii elevi.

5.      Nivel de sprijin: - putem aloca mai mult sprijin individual anumitor elevi.De exemplu, apelam la elevi care sa isi ajute colegii, cadre didactice de sprijin, tutori elevi (de aceeasi varsta sau mai mari).

6.      Dificultate:- putem adapta nivelul continuturilor, tipul problemei, regulile pe care elevul le poate folosi in rezolvarea sarcinii. De exemplu permitem utilizarea calculatorului la ora de matematica, simplificam instructiunile pentru rezolvarea sarcinii, schimbam regulile pentru a raspunde nevoilor elevilor.

7.  Rezultat:- putem adapta modul in care elevul poate raspunde cerintelor. De exemplu, in loc sa raspunda la intrebari an scris, dam  voie elevului sa raspunda oral, folosim un caiet de comunicare pentru unii elevi, permiteti elevilor sa demonstreze cunostintele pe care le au prin utilizarea unor mijloace practice.

8.Modificam curriculum-ul:- Putem adapta obiectivele sau rezultatele asteptate folosind acelasi continut. La geografie, de exemplu, dam unui elev sarcina sa localizeze doar tara pe harta, in timp ce altii trebuie sa localizeze si orasul- capitala.

9.Inlocuim curriculum-ul:- putem folosi instructiuni si materiale de invatare diferite pentru a raspunde scopurilor personale de invatare ale unui elev. De exemplu, in timpul unui test de limba, un elev isi dezvolta abilitatile de utilizare a calculatorului in sala de calculatoare.   

               Pentru o cat mai mare eficienta in recuperarea copiilor cu CES si integrarea lor in scoala de masa, profesorul de sprijin/ itinerant trebuie sa viziteze alte institutii pentru a arunca o privire asupra diferitelor moduri in care cadrele didactice lucreaza individual cu elevii, trebuie sa cerceteze varietatea de materiale si de resurse pe care acestia le folosesc, trebuie sa viziteze centrul local de resurse si vada care sunt materialele, resursele, ateliere si cursurile disponibile.

               Ca puncte cheie in desfasurarea unei cat mai bune activitati profesorul de sprijin si profesorul tutore trebuie sa tina cont de urmatoarele:

      Diferentierea ar trebui sa fie o practica incluziva obisnuita in activitatea la clasa;

      Copiii invata in ritmuri diferite, nu toti copiii invata la fel;

      Se asteapta din partea cadrelor didactice sa-i dea fiecarui elev sansa de a-si atinge  potentialul maxim;

      Diferentierea inseamna sa organizezi invatarea in pasi si nivele diferite de realizare la nivelul clasei;

      Curriculum-ul permite aplicarea diferitelor metode de predare si instruirea la diferite niveluri;

      Diferentierea presupune activitati de un nivel elementar si mai simple;

      Diferentierea presupune utilizarea manualelor si a fiselor de lucru care sunt adaptate experientelor elevilor.

Cum lucram cu elevii care au dificultati de comunicare?

               Multi dintre acesti elevi vor avea atat dificultati de exprimare, cat si de intelegere a  celorlalti. Unii pot avea diagnostice precise, cum ar fi autism sau sindromul Asperger.

             Sunt multe modalitati prin care un cadru didactic poate fi de ajutor. Iata cateva sugestii:

      Ajutati copilul sa se integreze in grup, incercati sa-l includeti in toate activitatile de la clasa. Incurajati-l sa lucreze cu un coleg sau cu un grup de elevi, capabili de empatie; puneti accentul pe aspectele sociale ale unei activitati;

      Fiti atent  la copilul cu CES in timpul pauzelor, atunci cand se poate sa petreaca mult timp de unul singur, unii copii pot dori sa fie singuri, dar copiii mai mari se pot simti parasiti sau exclusi.

      Evitati limbajul sarcastic, metaforic sau exagerarile, atunci cand ii vorbiti copilului cu CES, dar si intregii clase, fiti tot timpul atenti la ce spuneti si cum ar putea fi gresit interpretat de acest copil, el/ ea poate intelege mesajul distorsional, literal.

      Verificati constant daca elevul asculta sau intelege si nu va fie teama sa repetati ce ati spus, daca aveti impresia ca nu s-a inteles din prima.

      Cand va adresati unui grup, asigurati-va ca va bucurati de atentia copilului, mai ales copiii de varsta mica pot sa nu-si dea seama ca sunt subiectul mesajului, asa ca va fi poate nevoie sa ii strigati pe nume sau sa va adresati prima oara lor si apoi intregii clase

      Multi dintre noi ne blocam, daca auzim o limba straina pe care nu o intelegem. Un copil cu dificultati de  comunicare reactioneaza identic: daca o propozitie e prea dificila, se blocheaza. Trebuie sa verificati mereu, daca asculta si inteleg, trebuie avut mereu grija la ce limbaj folosim.

      Un copil cu autism poate interpreta limba literal, ca de exemplu, un copil in piscina, care-l aude pe instructor spunand "nu va mai folositi capul", se va duce literal cu gandul la "scoateti capul si pune-l pe margine".

      Stabilizati orarul si activitatile, pentru ca elevul  sa stie exact ce se intampla si la ce ora, evitand schimbarile inutile. Daca este absolut necesar sa schimbe rutina, avertizati copilul inainte sa se intample. Un jurnal sau o agenda il ajuta pe copil sa-si planifice ziua. Un copil cu autism, de exemplu, pur si simplu nu poate functiona, atunci cand exista prea multe schimbari intr-o zi.

 Cum lucram cu elevii care au dificultati de relationare?

Tulburarile de relationare reprezinta o caracteristica principala a elevilor cu sindromul Asperger.

Ca solutii posibile putem aminti:

      Prioritatea numarul unu este sa aveti rabdare;

      Comunicarea sa fie cat se poate de clara- informatile sa fie redate eficient,

      Limbajul folosit sa fie direct si sa se vorbeasca cat mai rar posibil,

      Asiguraţi-vă ca persoana cu care vreti sa vorbiti este atenta, pronuntati-i numele, dar nu va asteptati ca interlocutorul sa va priveasca direct in ochi,

      Nu admonestati un elev nervos sau suparat contrazicandu-l sau ridicand vocea. Folositi un ton al vocii calm, neutru.

            Ca si propuneri de activitati ar fi formarea unui cerc de prieteni cu care elevul sa relationeze, incercand diferite abordari pentru o cat mai buna integrare in colectivul clasei.

Pentru a forma un grup de prieteni este nevoie de un numar restrans de elevi empatici si sensibili pentru a-l sprijini pe colegul cu CES. Deasemenea grupul are nevoie de formare pentru a sti cum sa comunice si sa-l faca pe cel in cauza sa se simta inclus. Forma de sprijin depinde de nevoile elevului, de exemplu: incurajarea acestuia sa se alature jocurilor din timpul pauzei de pranz,conducerea copilului acasa, pentru a preveni orice forma de agresiune indreptata impotriva lui, reamintirea temelor sau ajutarea elevului sa ajunga la ora pranzului, odata la cateva saptamani, pentru a trece in revista metodele de sprijin si progresele, fiind atent monitorizati si sprijiniti de catre cadrele didactice.

Cum lucram cu elevii care au deficit de atentie?

                  O persoana tulburare hiperactiva cu deficit de atentie (THDA) are dificultati in filtrarea informatiilor care-i invadeaza creierul, asa ca isi pierde usor concentrarea, tinde sa dea raspunsuri inainte sa cantareasca bine lucrurile si nu stie sa se opreasca.

                    Unui copil cu THDA ii ia mai mult sa-si gaseasca locul si sa se concentreze in comparatie cu un copil care nu are aceasta problemi si poate avea dificultati la urmarirea instructiunilor.

                    Copiii cu THDA au deseori un nivel de inteligenta mai ridicat decat media, dar studiul li se pare o activitate dificila. Au de multe ori probleme de socializare.

                    Starea aceasta de sanatate este instalata pe termen lung si poate continua sa se manifeste si in viata adulta. Exista o componenta genetica si copiii cu THDA au in cele mai multe cazuri rude (barbati, in mod frecvent) cu THDA. Nu apare din cauza lipsei de ingrijire parentala, dar mediul in care creste copilul si sprijinul de care are parte poate afecta gravitatea simptoamelor  si cat de bine poate invata sa se descurce cu acestea.

                    Cei mai multi elevi au nevoie de clase luminoase, interesante, care sa-i stimuleze. Exista totusi momente cand elevii trebuie ajutati sa se concentreze asupra unei sarcini specifice. Unii elevi au nevoie de o anumita dispunere in banci, altii de un spatiu mai linistit.

                    Pentru o mai buna coordonare a activitatii de la clasa trebuie sa se organizeze un spatiu linistit unde elevilor care prezinta astfel de probleme sa nu li se poata distrage atentia.Beneficiile organizarii unui colt al clasei linistit poate initial sa para a le fi dedicate doar unui copil. Tentatia este sa se creada ca e dificil de aranjat in conditiile in care spatiul clasei este limitat. Totusi, in practica toti copiii pot beneficia de existenta acestui colt linistit si astfel, el se poate transforma intr-unul dintre cele mai valoroase spatii ale clasei.

                    Elevii care incep scoala au de foarte putine ori capacitatea de concentrare uniforma si, de-a lungul carierei lor scolare, resimt efectele capacitatii reduse de concentrare. Toate cadrele didactice se straduiesc din greu sa mentina atentia maxima a elevilor lor si au la dispozitie o gama de strategii si de posibilitati de motivare. Spatiile care nu contin stimulatori ce distrag atentia maresc sansele elevilor de a-si finaliza sarcinile si de a castiga recompensele ce acompaniaza succesul.

                    Spatile linistite sunt necesare pentru ca:

      Elimina motivele de neliniste - elevii stiu exact ce se asteapta de la ei in momentul in care sunt trimisi sa lucreze in acest spatiu.

      Sunt lipsite de lucruri care distrag atentia - elevii nu trebuie sa se concentreze la alta activitate din clasa si, in timp ce lucreaza, pot invata sa faca abstractie de ea.

      Cresc atentia fata de sarcina de lucru - cea mai interesanta sarcina este aceea care a fost explicata pe larg.

      Maresc sansele de succes - elevii primesc sarcini adecvate capacitatilor lor si instructiuni clare, sprijin.

      Dispunerea corecta a scaunelor/  bancilor este esentiala, daca se doreste eliminarea mutarilor involuntare, fapt ce face ca acesti copii sa-si gaseasca o pozitie stabila si confortabila aceasta permitandu-le sa se concentreze mai bine asupra procesului de invatare.

      Scaunul trebuie sa fie stabil, pentru ca elevul sa-si poata  sprijini spatele de scaun si  sa-si tina genunchii indoiti in unghiul potrivit.

      Cei mai multi copii cu astfel de dificultati se vor descurca mai bine, daca scaunele au manere,

      Copiii cu aceasta forma particulara de dificultate pot progresa bine, dar pot intampina noi probleme in momentul in care trec printr-o perioada de crestere rapida. Chiar si in cazul unei dezvoltari normale, dispunerea scaunelor si a bancilor ar trebui sa fie verificata in fiecare semestru, pentru eventuale (re)adaptari.

                     Propuneri de activitati:

      Uitati-va la el si stati cat mai aproape de el atunci cand dati instructiuni

      Impartiti sarcinile mai mari in fragmente mai mici, va trebui sa munciti mai mult la planificare, dar este o modalitate de a va adapta capacitatii de concentrare a elevului si evitati posibilitatea ca acesta sa se simta coplesit,

      Elaborati sarcini scurte

      Puneti-l pe copil sa repete instructiunile pentru a va asigura ca stie ce trebuie sa faca

      Folositi elemente vizuale ajutatoare

      Scrieti liste de verificare pe tabla

      Verificati-i progresul in timpul sarcinii de lucru

      Lucrati cu copilul: daca are tendinta de a-si pierde concentrarea pe masura ce ziua se apropie de sfarsit, dati sarcinile mai dificile in timpul diminetii

      Daca un copil are probleme cu concentrarea asupra sarcinii, ii poate fi de folos sa se miste cateva minute. Rugati-l sa va aduca creioanele sau materialele sau sa stearga tabla in locul dumneavoastra.

      Stabiliti reguli simple si clare pe care sa le afisati. Acestea trebuie sa includa reguli despre cum se pun intrebarile, despre intreruperi si comportamentul la clasa.

      Un semn cu ochiul sau un zambet reprezinta o modalitate eficace de a recompensa comportamentul adecvat, cum ar fi continuarea activitatii incepute.

      Recompensati activ comportamentul pe care-l considerati modelul de urmat. Laudati reactii precise, in loc sa folositi generalitati cum ar fi "bravo" sau "ai fost un copil cuminte".

      Evitati sa pedepsiti intreaga clasa pentru actiunea unui singur copil.

      Daca elevul refuza sa accepte o pedeapsa, rugati-l sa se gandeasca pret de cateva minute la refuz. Explicati-i ca trebuie sa foloseasca timpul pentru a decide daca accepta consecintele sau este gata sa infrunte o pedeapsa mult mai serioasa.

 Cum lucram cu copiii care au tulburari de memorie?

                 Planificarea  le permite cadrelor didactice sa ia in considerare nevoile unui elev cu dificultati de memorie din timp si sa planifice cum le poate aborda. Un elev cu tulburari de memorie poate manifesta unul dintre urmatoarele comportamente:

      Are capacitate redusa de concentrare,

      Detine un vocabular social bun, dar i se pare dificil sa retina noi termeni si conceptele care stau in spatele acestora,

      Este interesat de tot ce se intampla in jurul sau,

      Se arata motivat atunci cand primeste laude sau se bucura de atentia profesorului

      Isi aduce mai usor aminte de materialele ilustrate decat de cuvintele auzite si, atunci cand are loc o activitate cu suport ilustrativ, obtine chiar rezultate mai bune.

                     Atunci cand planificati o lectie, ganditi-va la ideea de baza sau la alte doua, trei cu care trebuie sa ramana copiii la sfarsitul lectiei (depinde care este gravitatea dificultatii elevului). Se poate veni in ajutorul elevului facand legatura intre ideea de baza si o ilustratie sau activitate sugestiva si gasind modalitati de a cosolida aceasta idee de-a lungul lectiei.

                  Cand planificati urmatoarea lectie a capitolului, reamintiti notiuni din lectiile anterioare si verificati cat de multe au reusit elevii sa retina. Reamintiti-le sugestiile care au fost date in lectia anterioara, inainte de a introduce un nou concept.

                  In timpul lectiei, folositi materiale resursa pentru a-l sprijini pe elev. Metoda "vorbeste si scrie" detine un loc important in repertoriul fiecarui cadru didactic, dar este metoda cea mai putin probabila de a avea vreun efect asupra elevului. E nevoie de reflectie si de planificare pentru a elabora materialele de sprijin, pentru diferitele jocuri si experiente. Facand legatura intre un concept dificil si o imagine, un sunet sau un miros poate creste simtitor probabilitatea rememorarii. Repunerea in scena a acestor stimuli atunci cand conceptul trebuie redat, ii poate permite elevului sa-l localizeze mai repede in memorie.

                  Atunci cand ve-ti elabora materiale didactice, aveti grija ca ele sa aiba un grad de aplicabilitate care sa depaseasca nivelul unui singur copil. Timpul consumat cu pregatirea unui astfel de set de materiale va sprijini mai mult multi copii mai putin dotati si trebuie intodeauna considerat ca o investitie spre binele intregii clase.

                   Aceste metode pot fi introduse in strategia scolii legata de "incluziune". Ele  ii vor ajuta pe toti elevii si vor face lectiile mai accesibile pentru elevii cu o gama larga de nevoi de invatare.

                 Incercati sa elaborati sau sa  folositi in predare unele dintre urmatoarele materiale de sprijin:

      Fise de lucru care contin alaturi de notiunile de vocabular si imagini/ ilustratii semnificative;

      Tehnici de construire a hartii mentale pentru a sprijini memoria,

      Sublinierea celor trei idei principale ale lectiei si redarea acestora de mai multe ori si in maniere diferite;

      Un cantec sau o poezioara pentru a-i ajuta sa invete vocabularul nou sau sa-l foloseasca cu mai multa siguranta;

      Un dispozitiv, un obiect sau chiar o sursa de miros pentru a sugera evenimentele importante;

      O activitate sau un joc care implica utilizarea conceptului sau procesului respectiv.

Sitografie: 

http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/

Bibliografie:

1.      Cozma Adrian – Psihopedagogia comunicării la copii cu dizabilităţi mintale, Editura RAR, Bucureşti, 2008

2.      Gherguţ Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polorom, Iaşi, 2006